Dzbaterile Paladin. Septembrie: Fahrenheit 451

dezbaterile paladin, 18sep2014-fahrenheit451

Prima ediție a Dezbaterilor Paladin va avea loc în seara asta, la ora 19.00, la Librăria Bastilia.

Subiectul: Fahrenheit 451, de Ray Bradbury.

Invitat: Michael Haulică. Adică nimeni altul.

Moderator: Flavius Ardelean.

Vorbim despre romanul lui Bradbury, vorbim – evident! – și despre colecțiile F&SF de la Paladin (coordonate de nimeni-altul, mai-sus-pomenitul).

Iată cele două coperte cu care a apărut cartea la editurile Grupului Editorial Art:

Ray Bradbury, Fahrenheit 451, Paladin, 2013, traducere de Petre Solomon

Ray Bradbury – Fahrenheit 451, Paladin, 2013, colecția Science Fiction Masters, traducere de Petre Solomon (ilustrația copertei: Jon Hunt)

și

Ray Bradbury - Fahrenheit 451, Cărți cult, Art, 2013

Ray Bradbury – Fahrenheit 451, Art, 2013, Cărți cult, traducere de Petre Solomon

 

Care dintre ele vă place mai mult?

Seria Hainish, de Ursula K. Le Guin

Nemira a anunțat în curs de apariție Mîna stîngă a întunericului, de Ursula K. Le Guin.

Presupun că o să apară toată seria, nu? 8 cărți. Că, altfel, ar fi prea…

Ursula K LeGuin - Mina stinga a intunericului (Nemira, 2014)

Iaca seria completă, ca să știm la ce ne așteptăm:

Planet of Exile (1966)
Rocannon’s World (1966)
City of Illusions (1967)
The Left Hand of Darkness (1969)
The Dispossessed (1974)
The Word for World Is Forest (1976)
Four Ways to Forgiveness (1995)
The Telling (2000)

 

Köttbullar

kottbullar med potatismosAm mîncat köttbullar! Mai exact, köttbullar med potatismos. Cu piure, că așa-i la noi (adică NUMAI așa).

Am fost la IKEA, unde oricum mîncam chifteluțele alea cu piure și gem, dar acum o vizită la IKEA e un soi de minte-mă-frumos-că-sînt-în-Suedia. IKEA, pămînt suedez, cum ar veni. J

Deci cu piure (eu prefer asta cu cartofeii ăia întregi) și cu gem de merișoare. M-a luat prin surprindere tanti care punea porțiile în farfurie cînd m-a întrebat dacă vreau gem. Cum adică dacă vreau gem?! Păi ce köttbullar mai e ăla, fără gem? Dar poate că experiența a adus-o în acest punct, poate românii nu sînt mari amatori de carne cu dulceață.

În ce carte oi fi citit eu, în copilărie, că un personaj a mîncat friptură cu dulceață? Știu că am încercat și eu combinația și de-atunci am rămas fan al trebii ăsteia. Între timp, pe lîngă bucățelele de ceafă făcute la wok au mai apărut semințele de dovleac, susanul și stafidele… că dulceața (de vișine, un pic acrișoară – deci simțeam eu ceva, înainte să aflu de gemul de merișoare!) se alătură în farfurie.

Cum vizita la IKEA se termină invariabil pe la case, dincolo de ele există magaziul de delicatese suedeze (chiar așa-i zice). Și-acolo… ce să vezi? Köttbullar! La pungă. Și sos de smîntînă. La plic. Și gem de merișoare. La borcan. Și chiar piure. La plic. Iar dacă le iei pe toate, mai au oamenii și o reducere. Cam 30%.

Asta înseamnă că vom mînca și azi köttbullar.

 

 

 

 

 

 

O zi minunată

Ieri, o zi minunată în Stockholm. Bătut pe jos o bucată de oraș, pe niște străzi pe unde n-am mai fost. Asta e poza de pe wiki:

Nytorget_1700-talshus_juni_2005și asta e poza mea, de ieri:

sthlm5ugust2014-nytorget

E vorba despre Nytorget (Piața Nouă), zona unde s-a născut Greta Garbo.

O zonă plină de suedezi, prin care în două-trei ore cît am stat, n-am văzut picior de imigrant (a trecut la un moment dat un cerșetor, dar probabil l-au trimis în zona aia pe cel mai alb dintre ei).

Apoi am ajunspe terasă la Södra Teatern, trecînd prin Mosebacke, o piețucă de poveste. Iar de acolo ne-am trezit pe podul care duce la Gondolen…

Și eu pe pod (la 33 de metri înălțime):

sthlm5ugust2014-la gondola

Și gata, că pornim din nou în descoperirea a ceea ce se cheamă SoFo.

Sensibilități estivale

În Observator cultural sînt închise toate comentariile sau doar pentru rubricile mai debile le-au închis?

De pildă: cum aș putea pune eu urmtorul comentariu la articolul ăsta?

cbg-fraza 25iulie

Comentariul sună așa:

Nu, nu sunt de acord că o carte de proze scurte tematice sau care exemplifică gustul unei anumite persoane într-ale literaturii de gen, nu se poate numi „antologie“, ci numai „culegere“.

Dacă din citatul de mai sus se înțelege că eu aș fi afirmat undeva, vreodată că

o carte de proze scurte tematice sau care exemplifică gustul unei anumite persoane într-ale literaturii de gen, nu se poate numi „antologie“, ci numai „culegere“

atunci e greșit. N-am zis asta. Niciodată, never, nicagda.

Am zis însă

Apar din ce în ce mai multe antologii. Millennium, Nemira, Tracus Arte, Eagle, Herg Benet au publicat, în ultima vreme, antologii. Alte antologii se pregătesc pentru la toamnă. Marius Chivu spune că a citit 60 de volume pentru a scoate antologia lui de la Polirom (nu e o antologie F&SF, dar n-are importanță). Alții dau 20 de telefoane, primesc 15 texte, aleg 10 și gata antologia! – de fapt, un volum colectiv. Eu le numesc pe astea antologii-leneșe. Tu faci deosebire între antologiile-antologii și cele care sînt, de fapt, doar volume colective? Criticul comentează altfel cele două variante de antologii?

Ceea ce este altceva, nu? Eu așa zic.

Am încercat să spun asta într-un comentariu (nu chiar în forma asta), dar nu mi-a fost aprobat. Acuma văd că au închis cu totul comentariile.

Cîtă sensibilitate, cîtă gingășie…

 

dozois-antologii

Argos 8

Cu ceva întîrziere anunț apariția numărului 8 al revistei Argos.

Argos8wCuprins:
EDITORIAL
Michael Haulică – Presa literară

PROZĂ
Aurel Cărășel – Gravitație 0.7
Don Simon – Gothyc
Ladislau Daradici – Albastra şi neîndurătoarea strălucire a zăpezii
Andreea Ban – Vulcanul
Mădălina Aldea – Ebi

ARTICOLE
Michael Haulică – Altfel despre scriitori

RECENZII
Antuza Genescu – Nuanţe de verde cu colţi (despre Vegetal, de Dănuţ Ungureanu şi Marian Truţă, Nemira, 2014)
Tudor Ciocârlie – Nuanțe de întuneric (despre Nuanțe de întuneric, de Roxana Brînceanu, Millennium Books, 2014)

INTERVIU
Horia Nicola Ursu – “Scrisul a venit de la sine” (interviu cu Roxana Brînceanu)