Arhive categorie: Uncategorized

Ultima cină la Giotto. Capitolul 1.

Ultima cină la Giotto

1. Silviu Frîncu

11.30, dimineață de vară, Giotto, cea mai cunoscută terasă de pe Teiul Doamnei. Silviu Frîncu descuie porțile și urcă cele trei trepte pînă la nivelul podelei. De-abia acolo ridică privirea și îl văzu. În colț, sub televizor, așezat la masă, cu o porție de fajitas mîncată pe jumătate în farfurie și avînd alături o halbă din care de-abia lipseau vreo două guri, era un tip.
– Dumneavoastră? întrebă Silviu, dar nu primi nici un răspuns.
Omul stătea cu mîinile sprijinite de masă, avînd o chiflă începută în mîna stîngă și furculița în mîna dreaptă. Era îmbrăcat de vară, într-un tricou cu dungi orizontale gri, cu galben și albastru, pe care scria ceva. Un tatuaj mic, pe dosul palmei, între degetul mare și arătător, ceva ca o siglă de Citroën, și cam asta era tot, atît era de văzut. Pentru că fața celui de la masă era acoperită cu o mască de porc. De porc, da.
Silviu văzu toate astea în timp ce făcu cei trei-patru pași pînă ajunse în fața omului. Încercă să-l privească în ochi, să vadă un semn de viață, ceva.
– Bună dimineața.
Nimic.
– A venit Mihai, la bucătărie? Sînteți prieten cu el?
În momentul ăsta își dădu seama că doar cu puține minute în urmă găsise porțile încuiate, deci n-avea cum să vină nimeni mai devreme, n-avea cum să fi intrat nimeni pe terasă în dimineața aceea. Și-atunci?
Descuie și ușa care dădea în restaurant, apoi formă 112 și povesti ce văzuse.
Cum Secția 7 de Poliție era cîțiva pași mai încolo pe stradă, nu trecu mult și Silviu, care de-abia apucă să-și schimbe hainele cu unele comode, în care-și făcea serviciul pînă seara, auzi voci.
– Alo! E cineva?
Inspectorul Haralambie Ignat de la Biroul Criminalistic al Secției 7 de Poliție se uita cînd spre victimă, cînd spre ușa ce da în interiorul restaurantului. Agentul Vadim Ursescu venea în urma șefului său și înlemni cînd dădu cu ochii de cel care își luase ultima cină la Giotto. Nu știa ce-l impresiona mai mult: masca, fața de porc sau felul în care stătea încremenit cu chifla într-o mînă și furculița în cealaltă?
Silviu Frîncu apăru din interior și se întreptă cu mîna întinsă spre inspector – nici nu era greu să-și dea seama care dintre cei doi polițiști era șeful, în nici un caz nu era o problemă pentru un chelner cu vechime, obișnuit să citească oamenii din gesturi, umblet sau înfățișare.
– Sînt Silviu Frîncu, ospătar aci. Eu am sunat la Poliție, eu l-am găsit.
– Cînd?
– Cînd am sunat? Cînd l-am găsit? L-am găsit acum… Se uită la ceas și continuă: acum douăzeci de minute l-am găsit. Și am sunat imediat, m-am gîndit să nu treacă prea multă vreme, să fie totul cald.
– Și? E cald? întrebă Ignat, mai mult încercînd o glumă decît cu intenția de a intra în amabilități cu chelnerul.
– Cînd am venit, era. Tava era chiar fierbinte, mai zise, dar fără să le spună și cum aflase el asta.
– Ce fierbinte, ce tavă? interveni și agentul Vadim, integrîndu-se în peisaj.
– Tava. Tava cu fajitas era fierbinte, ceea ce înseamnă că era proaspătă… Dar de unde s-o fi adus proaspătă? aruncă și o întrebare Frîncu, apoi o zbughi înăuntru și după numai cîteva clipe se auzi strigătul lui: Aici! Veniți aici!
– Aici… unde? întrebă Ignat, iar Vadim Ursescu își dădu seama, ridicînd din umeri, că nu lui i se adresase întrebarea. Unde să venim, domnu’ Frîncu?
– Aici! (Ignat dădu ochii peste cap) În bucătărie! (Ignat făcu un gest de „ei, vezi? Așa da!” îndepărtîndu-și mîinile de corp)
– Venim, venim! spuse Ignat și o luă spre intrarea în restaurant, urmat de Ursescu.
Dar, după numai cîțiva pași, agentul se opri în fața unei perdele. Curiozitatea o fi omorît ceva pisici la viața ei, dar pe polițiști i-a scos de multe ori din rahat.
– Aha! se auzi strigătul lui Ursescu, de pe hol, de după perdea, din fața unei ferestre deschise.
– Aha! se auzi în aceeași clipă, din bucătărie, strigătul lui Ignat, cauzat de cine știe ce-o fi găsit el acolo.
– Ce-i, șefu’? strigă din nou Ursescu, năvălind spre bucătărie.
– Ce-i, Vadime? strigă Ignat, năvălind din bucătărie spre hol.
Cei doi se întîlniră la mijloc, pe hol, Ignat cu ochii pironiți în fereastra deschisă, iar Ursescu nedezlipindu-și privirile de la tăblia mesei din bucătărie, pe care se aflau resturi de legume, un cuțit, un satîr și alte lucruri care arătau foarte clar că se lucrase în acea bucătărie pînă ceva mai devreme.
– Șefu’, da’… ți-a sărit mintea! șopti Vadim cu o admirație sinceră, neavînd nimic de-a face cu atitudinea servilă a subalternului. Eu nu m-aș fi gîndit să-l întreb de unde știa că era tava fierbinte.
– Păi vezi, măi Vadime? De-asta eu sînt inspector și tu doar agent. Apoi, văzînd cum îi cam picase falca agentului, continuă: Hai, măi, că am glumit. E experiența, Vadime, experiența. Cînd am intrat eu în poliție, tu de-abia te chinuiai cu Ana are mere.
– Care Ana, șefu? Și, văzînd figura perplexă a inspectorului, Vadim continuă, la rîndu-i: Am glumit, șefu’, am glumit.
Silviu Frîncu, martor la schimbul de replici al oamnilor legii nu-și putu reprima gîndurile la adresa autorităților: ia uite, bă, ăla-i mort la doi pași de ei și ei se țin de bancuri. Păi de-aia ne merge cum ne merge, de-aia murim cu zile și te atacă borfașii ziua-n amiaza mare. Ca să nu mai vorbim de crimele din locuri publice… Cei doi polițiști înțeleseseră probabil ce-i trecea chelnerului prin cap și care era părerea acestuia despre ei, așa că tușiră, își supseră burțile și își făcură de lucru.
Și totuși, primele cuvinte pe care i le spuse inspectorul Ignat agentului Vadim, fură acestea:
– Nici eu nu m-aș fi gîndit să dau perdeaua aia la o parte.
Și se simți bine la gîndul că pe subalternul lui îl fericiră cuvintele alea. Continuă băgîndu-l în seamă, integrîndu-l în anchetă:
– Deci ce avem aici?
– O crimă de cartier, șefu´.
– De ce zici așa?
– Păi, nu e crimă, șefu´?
– E.
– Și nu e în cartier, aici, în Colentina?
– E.
– Deci crimă de cartier.
Îi rîdeau ochii lui Ursescu de parcă ar fi cîștigat la loto.
Ignat se învîrtea de colo-colo pe terasă, studiind podeaua, pereții, acoperișul și aruncînd uneori priviri către cadavrul care stătea în aceeași poziție în care îl găsiseră. Ce naiba, ce facem aici? se întreba și se tot uita la ceas.
– Vadime, a venit fata aia de la IML, că n-o văd?
– N-a venit, șefu´, că dacă venea, era aici, în ochii noștri, luîndu-l la întrebări pe mascatul de la masă.
– Văd și eu că n-a venit, dar mă gîndeam că știi ceva, o fi sunat cu telefonul, o fi dat vreun semn… Dar…
– Dar?
– Am și eu o întrebare: ne apucăm de ceva aici sau așteptăm să vină Ionescu?
– De ce să vină Ionescu?
– Cu tot respectul, dar… nu așa e de obicei? Ne apucăm de una-alta, ne împărțim și-apoi vine Ionescu și o luăm de la cap?
– Eu zic să ne vedem de treabă, că de-aia luăm leafă. Vorbiți cu personalul, vedeți cine a plecat ultimul aseară, cine a venit primul dimineață, dacă îl cunosc…
– Ce să cunoască, șefu’? Nu vezi ce meclă are?
Și agentul Vadim îndepărtă masca de pe fața victimei, suficient cît să vadă Ignat că, de fapt, mortul nu avea față. Pielea feței îi fusese înlăturată și, în locul ei, i se lipise o mască de porc. Voia să însemne asta ceva? Era un mesaj?
E un porc. S-a purtat ca un porc. A făcut ceva rău. E vina lui. Asta e pedeapsa pentru cei care fac ca el.
Sau ce?

Reclame

Seriale de februarie

OK, deci am terminat cu Bonusfamiljen (mă bucur că există și un sezon 2, care tocmai se difuzează pe SVT).

Fain umorul suedez, cu atît mai mult cu cît recunosc niște lucruri din cele povestite de alții sau din cele văzute de mine. Și e interesant de văzut cum le tratează ei, cum pot să facă mișto de chestiile astea ale lor.

Nu prea m-am prins unde se îmtîmplă povestea – de obicei, în filmele cu acțiunea plasată în Stockholm, sînt obligatorii secvențele care invită turiștii acolo (am văzut mai multe seriale polițiste în care secvențele erau legate între ele prin imagini ale orașului văzut de sus). În cazul ăsta de-abia la urmă am înțeles că e vorba de Stockholm, și nu pentru că am recunoscut locuri, ci pentru că fetele au pus de un chefuleț la Riche.

Urmează Cardinal, sezonul 2, și sper să găsesc undeva și Modus, sezonul 2 (cu subtitrare măcar în engleză) – primul episod l-am văzut, dar următoarele încă nu le-am găsit.

Totuși, cel mai mult mi-ar plăcea să găsesc Stella Blómkvist.

2016 (6)

Retrospectiva 2016. IUNIE

cws-6-iun-2016-matei-florian-adina-popescu-dan-coman-alex-tocilescu-si-michael-haulica

2 – 5 iunie 2016. Bookfest. Evenimentele mele:

2 iunie 2016. Lansare Vremea: Lacrimi de ceacâr, de Tessa Nadir.

afis-tessa-nadir

20160602-lansare-vremea-tessa-nadir
3 iunie 2016. Lansare Herg Benet: Miasma, de Flavius Ardelean.

20160603-lansare-flavius-ardelean

4 iunie 2016. A apărut Microtexte la Tritonic, în colecția Povestea.

2016-microtexte-tritonic
4 iunie 2016. Prima întîlnire la cafea, cu Bogdan & Mike. Atunci am inventat seria Povestea, primele două apariții au fost Michael Haulică – Microtexte și Bogdan Hrib – Moartea unui om de cultură.

mike-and-bo2

mike-and-bo

 

4 iunie 2016. Lansare Paladin: Omul ilustrat, de Ray Bradbury şi Marginea fundaţiei, de Isaac Asimov.
În poză alături de traducătoarea Laura Ciobanu și Horia Nicola Ursu.

paladin-bookfest-2016b
5 iunie 2016. Creative Writing Sundays. Invitații seriei: Matei Florian, Adina Popescu, Dan Coman, Alex Tocilescu, Michael Haulică.

la-cws2016-foto-iulian-popa2

21 iunie 2016. Semnalam pe FB că Robert Kovacs a scris în numărul pe iunie al revistei Orizont despre antologia Worlds and Beings (ICR, 2015, editor Horia Horia Garbea). Și despre mine zicea așa:

in-orizont-despre-world-and-beings

Worlds-Beings850h

Și luna se termină prost, foarte prost.

Save

2016 (2)

Retrospectiva 2016. FEBRUARIE

chiftelute-pagina-fb

6 februarie 2016. Brașov. Invitat special al Clubului Antares.

antares-6-februarie-2016

28 februarie 2016. Rodica Bretin despre antologiile ARGOS:

bretin-si-antologiile-argos

Tot 28 februarie 2016. Despre regula celor două mandate și USR:

usr-si-cele-doua-mandate

Și tot pe 28 februarie mi-am făcut pagină pe FaceBook pentru Chifteluțe suedeze și am pus acolo primul capitol.

chiftelute-pagina-fb

În luna februarie a apărut și numărul 14 din Argos.

Argos14h850

 

Save

Save

Save

Save

9 martie, 9 elegii (și jumătate), cartea a 9-a.

Mi-a apărut a 9-a carte, 9 1/2 elegii. Pe 9 martie.

9 1/2 elegii (Tritonic, 2016)

9 1/2 elegii (Tritonic, 2016)

Mihai

A murit, ieri, Mihai Grămescu.

Probabil toți scriitorii români de SF apăruți în ultimii 30 de ani îi datorează ceva, fie că știu asta, fie că nu.

Mulțumesc, Mihai. Și drum bun.

io-gramescu

Cărțile mele la Tîrgul de carte F&SF Final Frontier

Volumele de proză Așteptînd-o pe Sara, Povestiri fantastice și Transfer și cele de publicistică Nu sînt guru și …nici Torquemada vor putea fi găsite la standurile editurilor Millennium Books și Tritonic.

Sîmbătă și duminică, la cea de-a treia ediția a Tîrgului de carte F&SF Final Frontier.

Locul: TeCaFi (Cafeneau aLiberală, str. Doamnei, nr.9, vizavi de Banca Națională).

Accesul publicului va fi permis între orele 10.00 și 18.00.

Evenimente: lansări de carte, discuții, sesiuni de autografe, întîlniri cu invitați speciali. Programul complet aici.

Sărbători fericite!

Gata pe azi. Scumpilor (și scumpelor, desigur), să fiți cuminți, să vă aducă moșul (sau moașa) ce v-ați dorit, iar dacă n-o nimeri nu-i bai, poate de lunea viitoare sau de Anul Nou (poate n-a găsit, poate „s-a dat”, vorba românului), poate mai încolo… Ce e pentru voi e pus undeva și, într-o zi, sînt convins că vă va ateriza în brațe. Eu vă îmbrățișez, vă doresc să vă fie bine în seara/noaptea asta, iar mîine să vă treziți la fel de frumoși și deștepți și talentați cum ați fost și pînă acum. Sau chiar mai mult decît atît, na! Numa’ bine.
Și o povestioară pentru cei care au timp și chef. O poveste din Inand: …și viață fără de moarte.

De pe geam (1)

De pe geamul laptopului extrag cîteva lucruri pe care le-am notat ca să scriu despre ele, nu să-mi ocupe mie spațiul acolo ca să nu mai văd notițele care chiar contează (de pildă ce poveste am de scris, pentru cine și la ce termen; ce cărți am de citit pentru editură; și mai trimite naibii povestea aia în engleză celor de ți-au cerut-o, măcar cît există unii care ți le cer!!!; etc.).

Așa că… pun de-o rubrică nouă (de parcă n-ar fi deja destule): Timidele aventuri ale unui spărgător de geamuri (de ce-oi fi scris eu Timidele aventuri ale unui spărgător de geamuri?). Sper ca unii dintre voi să-și amintească de romanul lui Georges Michel Timidele aventuri ale unui spălător de geamuri.

Așa că în rubrica asta  voi expune notițele de pe geamul laptopului.

La treabă așadar!

Nu i s-a dat, ci i s-a luat. Dar măcar era Volgă

În Ziarul de duminică din 13 octombrie este prezentată colecția Nautilus a editurii Nemira. Printre altele se mai spune acolo: „Mai mult, editura a lansat în urmă cu doi ani şi Revista Nautilus, o publicaţie lunară online de science fiction şi fantasy, care apare la sfârşitul fiecărei luni.“

Ba, s-avem pardon! Revista Nautilus a apărut în 1992, iar după 5 numere s-a oprit. Seria actuală, online, datează din februarie 2008, eu am pornit-o, iar din iunie 2010 a preluat-o Marian Truță. Și apare la începutul lunii, fix pe 1 (de cînd cu Marian).

Penetreza (ceva care penetrează cu viteză)

Pe Facebook. Cineva comenta poza pe care o poetă și-a pus-o pe FB: „ai o privire pătrunzătoare! Simt cum îmi trece prin suflet și iese pe partea cealaltă…“
Cam subțire suflet… Dar și ea grăbită…

Constracte

Tot pe Facebook am aflat despre un premiu care vrea să devină celebru. Deocamdată chiar a devenit prin cearta blogărilor* cu „augusta oficială“ (ca să-l citez pe Buful de Vinil).

O primă observație. În formularul de înscriere se spune așa:

Prin completarea Formularului de înscriere, fiecare participant îşi dă acordul scris pentru:
– retipărirea romanului său, în cazul în care acesta va fi desemnat câştigătorul Premiului literar „Augustin Frăţilă” – EDIŢIA I. Retipărirea se face în tiraj de 1000 de exemplare, costurile fiind suportate de Asociaţia Casa de Cultură. Tirajul este destinat Sponsorului principal al concursului şi va avea inserat pe coperta 4 logoul acestuia. Decizia de retipărire aparţine în exclusivitate Asociaţiei Casa de Cultură.

Nu-i cam nașpa să pui autorul să semneze, practic, un alt contract cîtă vreme el este sub contract  cu editura care i-a publicat romanul în 2011?

Sînt conștienți organizatorii premiului că nu vor putea retipări romanul cîștigător decît cînd va expira contractul existent în prezent?

Mai observ și că „Decizia de retipărire aparţine în exclusivitate Asociaţiei Casa de Cultură.“ Deci Asociația nu se obligă să publice romanul în 2015 sau 2016 cînd va expira primul contract.

Mda…

*Să-mi spună și mie cineva cum a intrat cuvîntul ăsta în limba română, că în DEX-ul din 2009 nu este. Și nici în DOOM-ul din 2010. În ele nu apare nici măcar cuvîntul blog. N-are nimeni de la Institutul Iorgu Iordan – Al. Rosetti blog?

Gata, am rezolvat-o (ce bine e să ai în casă mai multe dicționare!). În Noul dicționar universal al limbii române (Ed. Litera Internațional, 2008, ediția a 3-a) există și blog, și blogger.

Mai e de văzut și ce spune Rodica Zafiu în România lliterară nr.9/2007. Concluzia: „Evident, în dispută va decide uzul; deocamdată, acesta pare a fi favorabil menţinerii anglicismului, cu scrierea şi pronunţia originară.“

Millennium Books la Bookfest

Millenium Books se prezintă la Bookfest cu patru cărți de autori români și o antologie.

Trei romane: Liviu RaduVînzoleli nocturne, Sebastian A. CornSkipper de interzonă, Ciprian MitoceanuÎn sîngele tatălui;

Cornel RobuScriitori români de science-fiction și antologia Dincolo de noapte. 12 fețe ale goticului, editor: Oliviu Crâznic.

Editura, împreună cu autorii, au furnizat chiar și sezonul doi  al serialului MAKING OF (primul sezon fiind difuzat anul trecut, cu tematică steampunk):

THE MAKING OF DINCOLO DE NOAPTE

  1. Ştefana Cristina Czeller – O povestire care s-a scris aproape singură (16.05)
  2. George Lazăr – …Adică gotic (17.05)
  3. Liviu Radu – Noroc cu Jack Spintecătorul… (18.05)
  4. Narcisa Stoica – La drum de seară… gotic (19.05)
  5. Dan Doboş – Negarea negaţiei, mama creaţiei (20.05)
  6. Florin Pîtea – Cyberpunk, gotic şi literatura română (21.05)
  7. Raluca Băceanu – Între virtute şi păcat (22.05)
  8. Cătălina Fometici – Lupii sînt mai mult decît par a fi (23.05)
  9. Laura Sorin – Un înger rătăcit şi un diavol melancolic (24.05)
  10. Oliviu Crâznic – Cînd un coşmar devine serie sau Umbrele licantropului (25.05)
  11. Ana-Maria  Negrilă – O naraţiune în ramă poate ridica multe probleme (26.05)
  12. Ciprian Mitoceanu – Un loc excelent pentru bîntuit (27.05)
  13. Oliviu Crâznic – Cuvîntul editorului (28.05)

Lansarea cărților va avea loc sîmbătă 2 iunie, ora 14.00, la standul Millennium Books (Romexpo, Pavilion C2, stand B26).

Vor vorbi despre cărți: Cătălin Badea-Gheracostea, Oliviu Crâznic, Michael Haulică, Ștefan Ghidoveanu, Horia Nicola Ursu.

Invitați: Liviu Radu, Sebastian A. Corn, Ciprian Mitoceanu.

Lansarea volumului Dincolo de noapte. 12 fețe ale goticului va avea loc în prezența antologatorului, Oliviu Crâznic, și a autorilor: Ştefana Cristina Czeller, Liviu Radu, Narcisa Stoica, Florin Pîtea, Raluca Băceanu, Cătălina Fometici, Laura Sorin, Ciprian Mitoceanu.

%d blogeri au apreciat asta: