Am terminat ieri primul volum al Jurnalului suedez, de Gabriela Melinescu. Mare dezamăgire!
N-am găsit mai nimic din ce am sperat să găsesc. Puțin despre societatea suedeză, puțin despre viața literară românească și mai nimic despre impactul cu civilizația scandinavă.
Am găsit în schimb un fel de Patty Smith, genul care nu merge la budă fără să se gîndească la Wittgenstein etc. Prețioasă pînă la cer, plină de fițe, ifose și angoase scremute…
Nu știu dacă voi continua – mai ales că volumele 2 și 3 îmi lipsesc, le mai am doar pe 4 și 5. Astea sînt de la Polirom, arată mai bine și probabil că nu mi se vor rupe la cotor, cum am pățit cu ediția de la Univers a primului volum.
Dar, cine știe? Poate o să mai încerc un volum. Poate oi fi eu într-o perioadă în care nu-mi place nimic, nu-mi convine nimic, iarba nu-mi mai place etc.
Colierul de perle al bunicii 