Observator cultural 876

Sau ObsCult 2.1. Adică primul articol din al doilea mandat la Observator cultural. Noua rubrică, începută acum o săptămînă, se cheamă Mistere, fantezii, sefeuri.

Din primul articol:

Între mystery & thriller și fantasy & science fiction am ales mistere, fantezii, sefeuri. Este ceea ce mă preocupă de ceva vreme, este acea parte din literatura română despre care cred că ne va putea scoate în lume cu tiraje semnificative și cu cîteva nume care să intre în forță pe piața de carte a Europei și a lumii.

De ce?

Pentru că, spre deosebire de noi, românii, pentru restul lumii literatura mainstream este mistery & thriller și fantasy & science fiction. Pentru că în lume oamenii cumpără și citesc masiv ficțiunea de gen, cum a numit-o cineva, pe cînd literatura pe care noi o numim mare, înaltă (și orice calificativ mai inventează cei care cred că valoarea unei cărți este invers proporțională cu numărul cititorilor ei) este publicată (și citită) în tiraje mult mai mici.

Pentru că literatura se citește și în fotoliu, și la bibliotecă, dar și în metrou, în avion sau pe o bancă în parc. Și rareori vezi oameni citind Ulise în metrou (eu am avut ocazia să văd totuși, în Londra, o fată citind Război și pace – pe hîrtie!). Iar ce se citește pe navetă e tot literatură și cei care o citesc nu se sfiesc să fie văzuți citind Agatha Christie, Stieg Larsson, Yrsa Sigurdardottir sau George R.R. Martin ori Philip K. Dick. Așa cum se simt foarte bine citind Paul Auster, sau Philip Roth, sau Haruki Murakami, ori Mircea Cărtărescu, Doina Ruști, Simona Sora…

(Mai departe aici.)

Seriale, cărți, turnee

Aseară am terminat de văzut sezonul 1 din Marcella, serialul despre care se spune că e un nordic noir britanic. M-am lămurit că așa e, apoi am fost mai atent la generic și ce să vezi?! scenariul e scris de Hans Rosenfeldt și chiar e o poveste din cele cu care ne-au obișnuit autorii scandinavi.

Serialul are cîteva lucruri lăsate de izbeliște, unele puse cu mîna. Dar are tot ce trebuie ca să te facă să mergi din episod în episod: o poveste sumbră, personaje cu o colecție de schelete în dulap, îl mai are și pe Jamie Bamber (pentru fanii Galactica)… Sînt tare curios ce-or mai face în sezonul 2 (ar trebui să apară anul ăsta), pentru că sînt niște fire care nu mai pot fi întinse prea tare fără să se rupă.

(Hans Rosenfeldt este creatorul serialului Bron/Broen/The Bridge. Împreună cu Michael Hjorth semnează Hjorth Rosenfeldt și au publicat seria Sebastian Bergman – din care la noi a apărut un volum, Bărbatul care nu era ucigaș, la Trei).

*

Azi am început o chestie a cărei premisă pare intersantă: o tanti medic, care în timpul liber eutanasiază (adică omoară – dacă e pe incriminatelea): Mary Kills People. Bie, te prinzi că se va întmpla aia, că ăla se va dovedi a fi… dar ăsta e rolul primului episod: să te facă curios să vezi mai departe.

*

Pe FB, despre nominalizările pentru Eurocon: Alexandru Lamba Măi, long story short: Dacă n-o făcea Cătălin, „se” uita și nu „se” mai trimitea deloc. Dacă mă întrebi pe mine, nu rezonez cu toate nominalizările. Dar tot consider că e mai bine să avem nominalizări decât să nu avem. Asta e situația actuală. Când vom avea o procedură de desemnare, atunci va fi altă treabă. Dar nu avem…

Zic eu aici: Și nici n-o să avem. Că ăia care vorbesc sînt lăsați să vorbească în pustiu, iar ăia care nu vorbesc o fac din calcule meschine (să nu deranjeze pe nimeni, să nu fie luați la ochi, să nu fie și ei tratați ca scandalagii etc.), sperînd să rezolve ceilalți problemele. Dragilor, nu există CEILALȚI. Dacă noi facem, vom avea. Dacă noi nu facem, nu vom avea. Adică voi, că pe mine m-ați pierdut pe drum. Vă salut și vă urez succes în continuare. Horia, zău că asta e ultima mea intervenție în vreo discuție despre sefeul românesc. E un capitol pe care azi, 10 mai 2017, l-am încheiat.

*


Sîmbătă 20 mai, în vizită pe meleagurile natale, aș putea spune, fără să greșesc prea mult (aproape 100 km). Echipa tritonică: Anamaria Ionescu, Dănuț Ungureanu și io. Noutatea cu care voi merge la întîlnirea cu craiovenii: antologia Argos Trei.

*

Am citit un interviu cu Oliviu Crâznic:

Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și a altor scriitori?
Cred că scriitura mea are câteva elemente aparte, destul de rar întâlnite la alți scriitori.
De pildă, îmbină constant clasicul cu modernul, păstrând ceea ce era bun la clasici (aproape totul, adică) și preluând ceea ce au adus nou modernii (atunci când acest „novum” merită preluat). Astfel, rezultă o operă ornată stilistic și profundă (clasică), totodată dinamică și îndrăzneață (modernă).

*

Mihai Adăscăliței este din nou in bussiness. Vechiul blog, Dark Wolf’s Fantasy Reviews, revine într-o nouă formă: Dark Wolf’s Paraphernalia.

Cea mai nouă însemnare: despre Year’s Best Weird Fiction vol.4, editat de Helen Marshall & Michael Kelly.

*

Marian Coman e în turneu de promovare a volumului doi din seria Haiganu. Pe blogul lui este afișat programul – prima oprire, de azi încolo, marți, la Craiova – și impresii de la lansările de pînă acum.

*

Antologia care trebuia să apară în Spania și care cuprindea și o povestire a mea nu mai apare. Nu se știe de ce, editorul a scos-o din plan. Nu-i bai! Se lucrează la alta,tot  în spaniolă. Spaniola ar fi a zecea limbă în care sînt tradus. Adică publicat, că de tradus s-au tradus pînă acum două povestiri din cîte știu.

Să așteptăm 2018. Din cîte se pun la cale… măcar o antologie cu un text de-al meu va apărea pe undeva prin lume. Amănunte, dezvăliri, proteste cînd voi semna contracte.

*

Am dat o căutare pe fantasticfiction.co.uk să văd cîte cărți mystery & thriller vor apărea în următoarele trei luni. Apoi și cîte cărți SF&F&H. Din totalul de 2983… Iată:

și

Pemiile ROMCON 2016 – nominalizări

Buletinul de vot

Cu o întîrziere de peste șase luni, pun aici lista cu nominalizările la premiile RomCon 2016. N-a publicat-o nimeni, nicăieri (nici măcar pe site-ul RomCon!). Singura sursă a fost buletinul de vot, pe care cele cinci nominalizări la fiecare categorie NU au fost ordonate alfabetic, așa cum se face peste tot, ci… habar n-am. Iar faptul că lîngă fiecare nominalizare era tipărit locul 1, locul 2 etc., nu știu ce a vrut să însemne. Și de răspuns la întrebări gen cine a făcut lista așa, cine a publicat-o în ordinea asta și de ce, evident că n-a răspuns nimeni. Deși măcar președintele juriului, Mircea Naidin, putea să dea un răspuns. Măcar să arate că nu-l doare-n părțile moi de cei care au participat la RomCon și n-au înțelels manevrele juriului. Faptul că la 8 categorii au ieșit cîștigătoare lucrările în dreptul cărora scria Locul 1 sper să fie doar o coincidență. Dar nu vom ști niciodată… cîtă vreme organizatorii și juriul și-au bătut joc de noi (tăcerea, refuzul de a răspunde la întrebări, refuzul de a-și asuma listele alea le iau ca bătaie de joc).

Buletinul de vot, partea a 2-a

Să sperăm că anul ăsta juriul va funcționa, că membrii juriului vor găsi cele mai bune lucrări ale anului (aș fi preferat să fie cele mai bune ale anului în viziunea lor, nu cele mai bune dintre cele primite) și, dacă vor fi întrebări, să nu ne mai considere cantități neglijabile, care nu merităm niște răspunsuri.

Deci nominalizările din 2016. Le-am pus eu în ordine alfabetică a autorilor, dar aveți în poză buletinele de vot, așa cum au fost oferite participanților să voteze, votul lor contînd 50%. Apropo: nici procedura finală a stabilirii cîștigătorilor n-a fost făcută publică. OK, a votat juriul, a stabilit clasamente pentru fiecare categorie. A votat și publicul, care ce-o fi înțeles din buletinele alea. Și mai departe? Cum s-au stabilit cîștigătorii? Secret. Deplin secret. Că noi sîntem niște loaze, nu merităm să ni se spună. Dar ferească Rigomax să nu venim anul ăsta la RomCon. Se va spune că nu înțelegem, că ne punem de-a curmezișul, că sabotăm sefeul românesc, că sîntem scandalagii etc.

(cîștigătorii sînt cu roșu, măcar să ne amintim de ei)

ROMAN
Lucian-Dragoș Bogdan, Teodora Matei – Omul-fluture
Marian Coman – Haiganu. Fluviul șoaptelor
Doian Roman – Pragul 2. Umbra martor
Liviu Surugiu – Eral
Marian truță, Dănuț Ungureanu – Mineral

POVESTIRE
Mihai alexandru Dincă – Oroarea din Oort
Andrei Duduman – Eroi fără voie
Alexandru Lamba – Reculul praștiei
Florin Pîtea – Telefonia
Liviu Surugiu – Regele spărgătorilor

NUVELĂ
Iulia Albota – Stalker
Lucian-Dragoș Bogdan – Odiseea lui Berg
Aurel Cărășel – Galaxia sudică
Alexandra Medaru – ReÎnnoirea
Ciprian Mitoceanu – Complet accesorizat

VOLUM DE POVESTIRI
Rodica Bretin – Cetatea fără trecut
Marcel Luca – Caroline Project
Leonard Oprea – Noi domenii interzise
Florin Pîtea – Cartea cu scoarțe de argint, ferecate
Liviu Surugiu – Rămășițele viselor

ANTOLOGIE
Michael Haulică – Argos Doi
Michael Haulică – Dincolo de orizont, vol.1
Michael Haulică – Eroi fără voie
Cornel Secu (ed.) – Helion, vol.1
Cornel Secu (ed.) – Helion, vol.2

DEBUT
Mihai Grecu- Întîlniri galactice
Andreea Luca – La moara lui Dragomir
Laura Nureldin – Regii timpului

Save

PUBLICAȚIE ANUALĂ/BIANUALĂ
Almanahul Anticipația
Biblioteca Nova
Galileo
Revista de suspans

REVISTĂ
Argos
Galileo Online
Gazeta SF
Helion
Helion Online

PREMIU SPECIAL ARTIST PLASTIC
Laura Ceica
Cătălin Negrea
Tudor Popa

EDITURI
Crux Publishing
Millennium Books
Nemira
Tracus Arte
Tritonic

FILM
Eternal Traveler (Regizor: Adrian Chifu)
Mă cheamă Costin (Regizor: Radu Potcoavă)
Puzzled (Regizor: Tudor Botezatu)

Save

Premiile Hugo 2017. Nominalizările

Sper să vadă, să observe și să priceapă și membrii juriului RomCon (și organizatorii, dacă juriul nu-și stabilește singur regulile de funcționare) că listele pentru votul final se dau în ordine alfabetică (a autorilor/operelor).
Am lansat o întrebare anul trecut: cine a făcut listele pe care s-a votat? (alea în care se specifica alături de nume/titlu și Locul 1, Locul 2 etc. – astfel că în 8 cazuri din 11 cîștigători au fost cei în dreptul cărora scria Locul 1). N-a răspuns nimeni nici pînă azi.
Mi-ar fi plăcut ca măcar UN membru al juriului să fi spus „da, noi, juriul, am făcut listele așa pentru că…” sau „noi, juriul, nu am făcut acele liste”. I-aș fi respectat mai mult.
LATER EDIT. și o poză cu romanele nominalizate (foto: Jukka Halme):

Save

Tritonic, 2017, 3 luni, 11 carti

IANUARIE

Teodora Matei – Tot timpul din lume (Cașmir)

FEBRUARIE

Eugen Cadaru – Misterioasa scrisoare a domnului Tesla (sci-fi)

Alexandru Lamba – Arhitecții speranței (sci-fi)


MARTIE

Michael Haulică (ed.) – ARGOS TREI

Cătălina Fometici – Cîinii diavolului (fantasy)

Daniel Timariu – Tenebre. Cazul Laura (fantasy)

Lucian-Vasile Szabo – Iubita de la miezul nopții (LIT)

Lucian Dragoș Bogdan – Frontiera (sci-fi)

Aurel Cărășel – Galaxia sudică. Începuturile (sci-fi)

Cezarina Anghilac – Cine doarme și visează (Fantasy)

Dan Doboș – Gheorghe, un om special (sci-fi)

Dragoste suedeză

De ce e bine ca unii să scrie și unii să citească. Uite de-aia, ca să poți avea parte de asta:

(Dana Hering, pe FB)

Și înțelegi că viața e făcută, cum ziceam cîndva, undeva, nu din zile sau din ani, ci din clipe, clipe în care poți spune „Sometimes there’s so much beauty in the world, I feel like I can’t take it, and my heart is just going to cave in.ˮ

Jag älskar dig, Dana! O să-ți fur asta, îți spun de pe acum, ca să n-avem vorbe, și va trebui să te fac personaj într-o carte (știu care va fi) ca s-o poți spune chiar tu.

Save

Dimineaţă

Tocmai mă trezisem şi marginea
patului era plină de scoici
şi pe braţele mele se lipeau
drăgăstoase meduzele
şi părul meu mătăsos era
împletit cu alge şi genunchii mei osoşi
ca nişte geamanduri…
Şi pieptul meu ca o insulă
plutitoare…
cum i se mai zbăteau pămîntul
şi iarba
a singurătate…

(1981)

Și totuși ea

Pentru că ea e cea mai frumoasă
să nu respiri,
să nu faci nici un gest
în ziua aceasta atît de norocoasă
dacă nu vrei să se risipească
conturul trupului ei subțire
ca o dorință,
ca un fir de sînge,
ca o amintire.

Argos 16 (primăvara 2017)

În curînd ARGOS 16 (primăvara 2017)

CUPRINS:

EDITORIAL
Michael Haulică – Reptilienii

PROZĂ
Aurel Cărășel – Mafic Mound
Cătălina Fometici – Foșnet de mătase albă
Adrian Preda – Iosif
Florin Spătaru – iL of Khan
Lucian Dragoș Bogdan – Petale de satori

RECENZII
Liviu Szoke – Legătura peste veacuri (Alexandru Lamba – Sub steaua infraroșie, Tritonic, 2016, Colecţia Sci-Fi)
Liviu Szoke – În lumea ghețurilor nesfîrșite (Nic Dobre – Căldura ghețarilor, Smart Publishing, 2016)

Mîrlănii pe după blockuri

Sentimentul pe care ți-l dă ștergerea unei discuții pe fb… nici un mastercard nu ți-l reperează.

Adică eu citesc postarea unuia. Mai iau parte și la discuții. Apoi, apropitarul postării se supără și șterge comentariile. Că discuția nu merge spre ce se aștepta el. Că x îl înjură pe y – deși la asta se poate atenționa x, se poate șterge (sau edita) NUMAI acel comentariu etc. Dar nu, omul ștrege tot. Cu alte cuvinte se cam șterge la cur cu comenatrile mele (și ale altora), cu minutele din viața mea pe care le-am dedicat postării lui.

Cred că ar cam trebui să-mi fac listă cu indivizii pe al căror perete să nu mai intru. Sau să uzez de unfollow.

Da, tare nasol m-am simțit azi, cînd cineva a șters comenatriile. De ce-oi mai fi stat cît am stat pe net urmărind discuția, participînd la ea? E greu de înghițit ca unii să se șteragă la cur (mă repet, dar fix asta am simțit) cu vorbele tale. Îi înțeleg pe ăia care nu citesc ce scriu/spun. Nici eu nu-i citesc pe destui. Dar dacă tot ne-am așezat la povești… hai să povestim, nu-mi arăta că poți fi mîrlan și oricînd îți vine te piși pe noi.

Cum, nu te-ai gîndit la asta? Nu te-ai gîndit că poate fi resimțită așa acțiunea ta de șterge comentariile? Păi, data viitoare gîndește-te. Că s-ar putea să mai facă și alții ca mine și o să rămîi fără spectatori. Că presupun că pui ce pui pe peretele tău ca să vadă și alții, nu ca să nu uiți tu una-alta.

*

Altă „bucurieˮ a Facebookului e treaba cu blockul. X îl blochează pe y, ambii sînt prieteni cu z. Pune z o postare, x și y comentează. Cum y e blocat de x, nu vede ce comentează x. Nici măcar nu știe că x participă la discuție (oricum e nasol să participi la o discuție și să nu știe toată lumea că ești acolo). În timp, apar fel de fel de comentarii care fac referire la ceva ce y n-a văzut, nu știe că s-a spus. Imaginați-vă că blockurile funcționează de la mai mulți la mai mulți. Și toată chestia arată ca o discuție a surzilor cu muții și cu orbii.

S-a întîmplat și asta, acum vreo două zile.

*

La ce dracu să mai stai pe FB?! N-are dreptate Doboș?!

*

În fine. Importante sînt lucrurile care rămîn. Poate asta a vrut să spună și omul ăla cînd a șters discuția. Că din sfertul ăla de oră din viața mea și a celorlalți nu trebuie să rămînă nimic. Că așa a hotărît el.

Cu atît mai mult mă bucur că mîine se va lansa cartea asta:

%d blogeri au apreciat asta: