10. Spaniola

Se pare că povestirea mea „LIPSTICK” va fi tradusă în spaniolă. Cum era aia? Tradus în nouă limbi. Și-n românește! Spaniola ar fi a zecea limbă străină în care o să-mi apară un text. Mai rămîne să-l vedem. Ar fi a treia încercare cu spaniola, poate de data asta va ieși.

megaera1coperta redsine3-madia terra-fantastica 12-2007  viagalactica14-neverly Galaktika195-iunie2006 internova-rons WorldSFBlog-20110125-SIHADA-800wFanzin SF nr8 2011nanozine_6_capa

sf-denmark

etc.

Vreo 10 texte, vreo 30 de publicări.

Pachet – Michael Haulică

Haulică. Pachet-Michael Haulică.

E numele meu de piață. Așa mă vînd în ultima vreme. Pentru că sînt un vîndut! Asta e.

Acum, la Abație. Alături de Dan Doboș și Dodo Niță.

Noile ediții din Transfer și Madia Mangalena, fie separat, la 30 de lei, respectiv 35 de lei, fie la pachet, cu 45 de lei.

cartile mele la abatie

 

Despre mînăreli

Definițiile, criteriile și regulile dăunează grav mînărelii.

Dezacord cultural

„Paradoxul în cinematografie este că acele filme considerate a fi cu adevărate relevante pentru science fiction, sunt operele nu a unor mediocri sau submediocri meșteșugari specializați în producția pe bandă rulantă de „sefeuri” (cum se întâmplă în SF-ul scris), ci a unora dintre cei mai valoroși regizori ai umanității” (dintr-un comunicat).
Dragilor, s-ar putea ca pe viitor să vă scrie comunicatele cineva care a fost prezent la lecția de gramatică în care s-a vorbit despre acord? Că să vorbim despre cenacluri, despre literatură, despre cultură… în fraze în care acordurile sînt trase la sorți e penibi, zău (pe pariu că anunțul ăsta a apărut și pe blogul ăla care se cheamă CULTURAL-nu-știu-ce).
Nu comentez ideea indusă că literatura considerată relevantă e opera unor scriitori submediocri… că ar trebui să-l provoc pe chiulangiul care a scris oroarea asta să dea cinci nume de scriitori relevanți pentru sefeul românesc de azi. Și mi-e că l-aș pune în mare încurcătură. :)

cultural-dezacord2

romcon – păpuși și păpușari

Am lăsat o întrebare acum  vreo săptămînă pe site-ul ROMCON. Nici un semn că ar fi cineva pe-acolo. Ca și cum aș fi bătut la ușa unei case nelocuite. Eu pot să înțeleg că pe băieții ăia nu-i interesează gloata. Pot să înțeleg că toată povestea asta cu romconul nu e pentru toți sefiștii, e doar pentru ei, să se mîngîie unii pe alții pe creștet și să se alinte că ce putincioși sînt ei. Mai pot înțelege și că băieții de la Cygnus chiar n-au nici o treabă cu Romconul, că ei sînt doar de fațadă, se ocupă doar cu cazarea, alții sînt cei care-și arată mușchii de șefi peste sefeul românesc. Dar simulați și voi că vă interesează cei pentru care faceți Romconul. Sau nici nu e nevoie să mai vină cineva? Vă sînteți îndeajuns vouă înșivă? Mai o bere, mai un mic, mai niște premii deja adjudecate… Probabil că ăia care trebuie să vină au fost anunțați deja, restul chiar nu contează.
Îmi pare rău că am votat ca prostul, crezînd că Romconul e o treabă serioasă. Sau măcar se încearcă să fie. Crezînd că o putem lua (pentru a cîta oară?) de la capăt.

Cînd o să apară cineva care să organizeze o treabă pentru ceilalți și nu ca să arate că el e șeful, de-abia atunci o să putem spera că avem șanse să ne revenim. Cîtă vreme totul se face în disprețul celoralți… parcă sîntem în România, cu politicienii pe care, ca proștii, îi tot alegem din patru în patru ani, sperînd de fiecare dată că va fi mai bine (știți povestea aia cu experimentul făcut la fel de n ori, cu speranța ca, la un moment dat, rezultatul să fie altul).

 

Pachetul Michael Haulică

Păi mai plec eu din țară?! Ia uite ce-am găsit pe net: Pachet MICHAEL HAULICĂ.
Bine că se dau cărțile pachet și nu la urnă. :)
Edițiile noi din Transfer și Madia Mangalena (revăzute, cu cîte două texte în plus față de edițiile originale), la pachet într-o ofertă a editurii Millennium Books.
pachet-michael-haulică

În poză apar: michale haulică / madia magalena / transfer. Asta îmi aimintește de ziua în care le-am dus părinților mei prima carte, Madia Mangalena.

1999-Michael Haulica -  Madia Mangalena-508x800Cînd a văzut coperta, tata  a zis: a, deci sînteți doi!

PS. În toamnă va apărea și ediția nouă din Așteptînd-o pe Sara (revăzută, cu două texte în plus față de ediția din 2005).

Stockholm 2015, ziua 3

Mulți români

Ieri a fost ziua în care ne-am întîlnit (programat sau nu) cu prieteni români.

Dar la început au fost norii. Și norii. Și nițică ploaie. Și oleacă de soare. Și bine că m-am îmbrăcat cu multe chestii (că nu degeaba sîntem în țara lui Lager på lager!) pe care ba le scoteam, ba le schimbam, ba le puneam la loc, după cum se juca soarele cu noi.

A fost așa cum a zis Yr.no, adică 12-16 (știu că anunțam ieri 11-15, dar… e vorba de meteorologie, nu?).

Ce să faci pe o astfel de vreme? Am încercat drumuri noi, adică am ieșit prin spatele blocului și am aflat că, dacă din fața blocului ferestrele noastre sînt la etajul 1, din spate sînt la etajul 2. Că doar sîntem în vîrful dealului, nu? Ei, și prin spate e o scurtătură spre nu-ș ce stație de autobuz. Scurtătură ca alea pe care o luăm cînd mergem la munte. Sau pe Tîmpa. Adică prin pădure. Că de-aia am și speriat o căprioară care ieșise la cumpărături, probabil. Că jogging nu făcea.

Și-am mai întîlnit ceva în drum, ne-am făcut o impresie proastă la început, apoi ne-am dat seama că nu sîntem pe o stradă din București, așa că nu era vorba despre un căcat de cîine cum crezuserăm, ci despre un limax. De-aia am și zis că limacșii sînt niște căcați cu ochi. :)

Ceva mai jos am găsit și un loc amenjat unde să-și scoată oamenii cîinii. Stîlpi cu pungi (în fine, pungi nu mai erau, ca să fiu cinstit – dar am văzut stîlpi de-ăștia la ieșirea dintr-o pădure în Södertälje cu vreo doi ani în urmă), coșuri de gunoi unde să se arunce pungile… ei, de-ale lor.

sodertalje astazeneca

întîmplător am dat fix peste imaginea asta cu Sodertalje. este complexul farmaceutic AstraZeneca. Făuritorii pastilelor cu care am venit aici. :)

Și cum stăteam noi așa, la Cronan (azi a fost ziua cu Köttbullar – celebrele chifteluțe suedeze – și Morotstårta – mai puțin celebra, dar la fel de bună-bună-bună, prăjitură cu morcovi) și ne uitam la lume (ați văzut ieri ce se înțelege prin „uitat la lumeˮ)… pe cine-mi văd ochii? Ana-Maria Negrilă, Ciprian Chisega și un fel de trickster-viking mic, pe numele lui Tudor.

Schimbat impresii despre cazare-muzee-transport-și-după-colț-e-librăria-SF între oamni care au fost împreună ba la cenaclul Solaris, ba în tabăra Atlantykron, ba la Călărași în 99, oameni care au împreună vreo 11 cărți scrise și vreo 12-13 traduse (mișto, nu?), parcă era un Romcon intinerant…

Și nu plecară bine românii ăștia, că apăru Alina, prietena noastră suedeză care e de vină pentru toată nebunia asta cu Suedia, că ea ne-a adus pentru prima dată aici (și acuma nu mai scapă de noi, vrea, nu vrea dă de noi – sau noi dăm de ea – în fiecare vară de patru ani încoace).

Amintiri, povești, povestiri – cum zicea cineva. Și bucuria noastră sesizînd că prietenele noastre s-au cam plăcut. Nu în sensul că… Adică nu e nimic în neregulă să… Dar impresii bune.

Și a ieșit un soare…. (acum, nu) că doar trebuie să fie înnorat, dar numai dimineață, pentru că azi ne pregătim de 20-22 de grade și alți români.

Zicea un nene într-o carte că un țăran, cînd ajunge la București, caută alt țăran. :)

(Aici m-a chemat Tăntzel să văd că la televizunea suedeză este o emisiune despre un sex shop, în care un nene vorbea cu patroana despre jucăriile sexuale preferate ale suedezilor. La ora asta. 12.11 ora locală. Apoi a început o emisiune despre vreme.)

Mai vorbim mîine. Vă zic pa, dar nu înainte de a puncta trecerea, ieri, prin magazinul lui Gudrun Sjödén de pe Stora Nygatan (mai sînt 3 magazine, le vom călca și pe alea cu siguranță, nu scapă companioanele mele), de unde am ieșit cu o eșarfă (anul ăsta e albastră, ca să aibă pereche cea kaki, luată anul trecut).

Și-acuma pa!

 

 

Stockholm 2015, ziua 2

Bacovia s-a născut la Stockholm

Plouă plouă , plouă… de cînd am venit. Cu mici întreruperi mincinoase, care te fac să ieși în pantaloni scurți pentru ca, două ore mai tîrziu, să fie 14 grade. Dar coafura rezistă – și cînd zic coafura, mă gîndesc la celebrele versuri: cu părul lui făcut fuior, dar nu pe cap, ci pe picior.

Așa că am bifat prima Skagenröra, regulamentar, în Stor Torget (piața în care este muzeul Nobel), la cîrciuma aia de la parterul casei roșii pe care o știe toată lumea.

stockholm-stortorget

poza e luată de pe net, n-am descărcat pozele de ieri și acum n-am timp de căutat prin arhiva anilor trecuți

Am fost și la Kronan (care e, de fapt, Cronan, că așa scrie deasupra intrării, doar pe bonul fiscal scrie Kronan) și am aflat că ai fost prea mult într-un loc atunci cînd te recunosc chelnerii. Chelnerii noi, pentru că în 2012 și 2013 erau alții. Dar acum erau doi din cei de anul trecut, care, cînd au dat cu ochii de noi, au făcut legătura urechea stîngă – urechea dreaptă și au șoptit printre buzele de legătură: Hej! You again! Welcome to Stockholm and it’s beautiful summer. Și ploua…. și ploua… (am însoțit cu umbrela fetele care duceau tăvile cu prințese – Prinsesstårta – și Fransk chokladtårta).

Și am făcut cel mai bun lucru care se poate face acolo: mîncat-băut și… la noi îi zice bîrfă, dar nu-i un cuvînt tocmai corect, pentru că duce în derizoriu o activitate pur intelectuală. :) Mai repede aș spune că a fost vorba despre știri (ia uite-o și pe-aia!), comentarii critice (ce-i trebuie fusta aia cînd are așa picioare), deducții logice (la cum arată ăla, sigur are pe undeva o pungă de la librăria SF), teste de perspicacitate (ăștia doi n-au mai trecut o dată, în același sens?), recunoașterea tradițiilor (tanti aia stă acolo, în ploaie, sub pelerină și fumează, petru că în hotel nu e voie, nu?), împărtășirea de satisfacții (uite o pitzi! ura! au și ei pitzi!) etc. etc.

Am intrat și puțin, doar așa, puțin, în Science Fiction Bokhandeln, unde am văzut versiunea suedeză a Marțianului (avea o versiune oarecum îmbunătățită a celei originale, dar nu mi-a plăcut luciul ăla argintat).

ensam pa mars

E 10 pe aici, cred că e vreme să ne pregătim de plecare. Norvegienii de la Yr.no spun că azi va fi ceva cu 11-14 grade, dar măcar nu va ploua.

A, și am mai văzut – pentru prima oară de cînd ne dăm în Suedia, băiețelul care privește luna:

baietelul

asta e poză făcută ieri

Gata, ne vedem mîine.

Stockholm 2015, ziua 1

Bună dimineața! Cu skagenröra. :)
Deci ieri n-a fost Kronan, n-a fost Falcon. A fost C&C și Mariestads (una dintre cele doup beri preferate).
Stockholmul e cam ploios, cum nu l-am mai văzut în ultimii 3 ani. Am auzit noi că așa e… dar dacă n-am văzut…?! Acuma sper să-i treacă.
La o primă privire, cîteva lucruri schimbate. Magazine, cîrciumi pe care le știam, înlocuite de altele. Pe care, probabil, le vom ști. :)
Să aveți o zi frumoasă.

Argos 12 (vara 2015)

A apărut numărul 12 (vara 2015) al revistei Argos.

ArgosAd12-banner

Din cuprins:

Proză de Lucian Dragoș Bogdan, Roxana Brînceanu, Irina Georgescu, Alexandru Orbescu (debut), Iulian Popa (debut).

Interviu cu Ciprian Mitoceanu.

Articole și recenzii de Tudor Ciocârlie, Oliviu Crâznic, Michael Haulică.

NEXT: Galileo 8, pe la sfîrșitul lui august.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 2,605 alți urmăritori

%d blogeri ca acesta: