Lipstick

MARŢI. M-am infiltrat printre ei conform procedurii. Cred că n-au observat nimic. Totul curge firesc, într-o normalitate exasperantă. Deocamdată încerc să mă expun cît mai puţin. Metamorfoza e perfectă, dar am nevoie de timp pentru a mă obişnui cu noua înfăţişare. Şi asimilarea codului lor de comunicare îmi dă încă de furcă…
LUNI. Am început să plasez rujurile. Se vînd bine… Ca orice marfă din afară.
După amiază, prima discuţie. Emoţie!
Ei se simţeau bine, eu mă simţeam excelent. Lor le era o sete teribilă, mie îmi era o sete execelentă. Ei au vrut foarte mult să mergem la film, eu am vrut excelent. Ei prevedeau că mîine va ploua torenţial, eu i-am liniştit spunîndu-le că va ploua doar excelent.
MIERCURI. Dimineaţă m-am întîlnit cu unul dintre ei. „Ce mai faci?” – l-am întrebat. „Bine.” – a răspuns. I-am oferit un ruj. Şi l-a trecut peste buze. Am reluat întrebarea: „Ce mai faci?” „Excelent.” – veni răspunsul. Excelent! Aşa trebuie…
Mai tîrziu am făcut o partidă de popice. El a lansat prima bilă. „Bună.” – am zis. „Excelentă!” – a replicat el. Am lansat şi eu o bilă. „Excelentă!” – a exclamat. „Excelent.” – am confirmat.
Apoi el a chemat o nouă bilă. Am lansat şi eu o chemare. „Ţine tu scorul.” – mi-a zis. „Ba, lansează-l tu.” – l-am contrazis. „Hai, mai bine, să facem un şah.” – s-a răzgîndit el. „Hai să lansăm un şah.” – l-am aprobat.
VINERI. Stăteam la masă pe terasa berăriei. Unul dintre ei s-a apropiat şi m-a salutat din vîrful buzelor colorate: „Lansare excelentă!”. I-am făcut semn să se aşeze. „Ce mai faci?” – l-am iscodit. „Excelent! Lansez beri.” – mi-a răspuns. „Hai să lansăm încă două beri excelente.” – l-am îndemnat eu. El s-a întors spre chelner şi a dat comanda: „Excelente! Două lansate la băiatu’!”. Şi răspunsul veni uzual: „Lanseazăăă…!”. Cît am stat acolo i-am vorbit despre maioneză. La despărţire mi-a urat o „excelentare maioneză de lansări”.
DUMINICĂ. Stocul de rujuri s-a diminuat considerabil. Am desfiinţat taraba. E de-ajuns să port cu mine cîteva. Se pare că au început să fabrice şi ei. Din ce, nu ştiu. Am văzut pe cineva, în piaţă, vînzînd. Striga cît îl ţinea gura, conform obiceiului lor: „Ia ruju’! Ia lipsticu’! Ruju’ vorbirii excelente! Cine-l foloseşte poate comunica lansat cu oricine! Cu toată lumea! Cu toate lumile!”
Afacerea merge. Şi încă foarte bine. Se vede asta după buzele lor intens colorate.
Seara, în cameră, mă demachiez cu grijă, să nu mi se învălmăşească gîndurile.
LUNI. Străzi pline cu afişe reprezentînd un om cu buze de culoare oferind rujul unei fiinţe imaginate, probabil, ca aparţinînd unei alte civilizaţii. Seamănă puţin cu tharsienii…
Simpozion ştiinţific. Savanţi, o grămadă.
Ei vorbeau despre zbor, eu le-am vorbit despre ciuperci. Ei despre alte civilizaţii, eu despre ciuperci. Ei despre ruj-contact, eu despre ciuperci. Ei despre… Eu despre… Ei… Eu…
I-am lăsat vorbind despre ciuperci.
MIERCURI. Cînd am ieşit din casă, portăreasa, o femeie între două vîrste, rujată excesiv, mi-a şoptit confidenţial că „peştind înscăunarea globului excelentă smîrc”. Avea perfectă dreptate. I-am dăruit un ruj şi am rămas buni prieteni.
JOI. Azi am discutat despre zapadă.
SÎMBĂTĂ. Praf; discuţii îndelungate.
DUMINICĂ. M-am odihnit. O merit.
LUNI. Unchi… Nepot.
MARŢI. Oraş.
MIERCURI. Şansă.
JOI. Mirobolant.
VINERI. Viaţă.
SÎMBĂTĂ. Parapsihobit.
LUNI. Lipstick.
MARŢI. Lipstick.
MIERCURI. Lipstick.
VINERI. A fost inaugurat primul Institut de Coloristică. S-au primit deja înscrieri pentru teze de doctorat în cromatică paralelă, metacoloristică integrată, psihofiziologia culorii, protocoloristică, mitocromatism dialectic şi istoric.
Se lucrează intens la restructurarea manualelor şcolare.
LUNI. O zi printre militari. Regulamente, disciplină, ordine, conformism, civism, eroism, datorie, cinste, onoare…
Fiecare soldat poartă în raniţă rujul.
MARŢI. Tinerii, adulţii de mîine, veşnicii partizani ai noului, au adoptat culoarea ca modă permanentă: îşi vopsesc părul, pleoapele, buzele şi defilează paşnic, fluturînd rujurile, scandînd: „Nu vrem arme, vrem lipstick!”.
MIERCURI. Au fost publicate fotografiile noului drapel al Jocurilor Parapsiholimpice: pe un fond transparent incolor, rujul…
JOI. Au terminat vopsitul clădirilor. Acum sînt toate la fel.
VINERI. Încă din zori o mulţime imensă se îndreaptă spre noul monument al planetei. Pe ceea ce s-ar putea numi acoperiş, statuia gigantică a rujului, învăluită într-un halo tremurător, îşi trimite irizările colorînd totul: copacii, praful, aerul… O copie de dimensiuni reduse este purtată pe braţe de cîţiva oficianţi. Ajutorii lor aruncă în stînga şi-n dreapta rujuri, în timp ce mulţimea intonează Odele Rujului.
Cîţiva nevoiaşi, cu buzele decolorate, se aruncă în praf după o fărîmă de ruj. Sînt priviţi cu simpatie şi încurajaţi. Cei mai norocoşi dintre ei, recunoscători, îşi colorează pe loc buzele, pleoapele, urechile.
Excelent! Excelent!
SÎMBĂTĂ. Campanie electorală. Platforme politice, platforme de foraj, platforme… Plate, plate, plate… Fără nici o formă. Dar colorate. Mono.
Au amînat alegerile.
DUMINICĂ. Am găsit în cutia poştală următoarea scrisoare: „Te lansez excelent. Solarul ciupercă în faţa mirobolantului. Fie ca praful parapsihobitant să lanseze zăpada. Lipstick! Lipstick! Lipstick!”
Limbajul lor s-a perfecţionat simţitor; aproape că nu mai există.
Totul a funcţionat cum era prevăzut.
Lipstick. Ce minunat sună acest cuvînt!
Nava mă aşteaptă…

E noapte. Soarele lor a apus de mult. În locul lui, pe cerul înstelat de deasupra, nava se profilează ca un ruj răspîndind culoarea.
M-am arătat în ovalul porţii şi strigătele lor m-au umplut de fericire. Mulţimea şi-a împins în faţă reprezentanţii şi aceştia au cuvîntat: „Excelente! Lansează mirobolantul! Parapsihobitează viaţa noastră! Lipstick! Lipstick! Excelent!”
A fost un moment excelent. Excelent!

În sfîrşit! Gata. Misiune terminată. Acum pot să-mi reiau înfăţişarea.
Intru în navă. Parcă am şi ajuns acasă. Cuplez circuitul MIM şi mima Excelentissimului îmi apare mai întîi în CUB, ca imagine, apoi se materializează.
Are buzele colorate. Cam violent, dar îi stă bine. Culoarea îl prinde.
Mă apropii de El şi îi ating mantia în semn de Umilinţă şi Supunere. El mă atinge stabilind contactul privilegiat. Comunicăm. Îi simt nerăbdarea. Ce altceva ar putea fi aceste vibraţii care, prin asonanţele lor, îmi creează şi mie o stare de nelinişte?
Îi raportez în detaliu desfăşurarea misiunii mele. Pare nedumerit. Şi gîndul lui, ca un val agresiv, îmi inundă creierul: „Wshaakingkaa…”. E rîndul meu să fiu derutat. Îmi face semn spre ruj. Îmi mai aştern un strat de culoare pe buze şi-mi reiau raportul, terminînd apoteotic: „Lipstickul parapsihobitant mirobolează!”.
„Excelent!” – vine aprecierea şi răsuflu uşurat. E mulţumit. Un alt val, mîngîietor de astă dată, mă pătrunde: „Gnrl”.
Mulţumesc, cu modestie.
Înainte ca mima Excelentissimului să se dematerializeze, primesc cu recunoştinţă îndemnul: „Lansează! Lansează! Lansează!”.
Holograma dispare la rîndul ei şi binefăcătorul meu se materializează pe nava lui.
Singur. Din nou singur.
Mă demachiez, ca de obicei.
Cîteva rujuri zac aruncate într-un colţ.
O armă perfectă. Mai mult decît perfectă.
Contactele, reglajele, ecranul…
Constelaţii întregi, cu civilizaţiile lor, mă aşteaptă.

© 1987 Michael Haulică

Povestirea a fost publicată în:

Jurnalul Sf /14/1993
Dependent Sf /3/1996
Dealul melcilor /1/1998
Madia Mangalena, Ed. Institutul European, 1999
Cronica Română /12.05.2001
Lumi Virtuale online (în limba engleză, trad. Adriana Moşoiu) – http://www.lumivirtuale.ro/lumi17/engmh17.htm
SUA: Megaera /fall 2003 (în limba engleză, trad. Adriana Moşoiu) – http://www.megaera.org/Megaera/fall03/haulica.html
Anotherealm /oct/2003 (în limba engleză, trad. Adriana Moşoiu) – http://anotherealm.com/contest/2003/invasion/lipstick.html
SUA: Megaera Anthology vol.1, july 2005 (în limba engleză, trad. Adriana Moşoiu)