Arhive categorie: Cărţi

Anansi. World Fiction. Bogdan-Alexandru Stănescu. Pandora M.

Băieții (și fetele) lui Anansi:
Lîngă Polirom și Humanitas Fiction vine acum Pandora M (parte a Grupului Editorial Trei) cu o supercolecție de literatură universală: Anansi. World Fiction, coordonată de Bogdan-Alexandru Stanescu.
O poză cu copertele primelor cărți.
Și eu tot aștept ca una dintre marile noastre edituri să înceapă să pună numele traducătorilor pe copertă.
Și un link la un inteviu cu BAS:
Plus catalogul colecției:

Liviu Szoke despre Pandemicon

Azi a apărut prima cronică la antologia Pandemicon (Crime Scene Press, 2020). Liviu Szoke, pe blogul Biblioteca lui Liviu.
Fragmentul despre povestirea mea:

Cel mai fin gândit caz este cel imaginat de Michael Haulică în genial intitulata povestire „Ea vine o dată, ea pleacă pe rând”. Cum să comiți o crimă și să te debarasezi de cadavru în plină pandemie și stare de urgență, într-un loc în care toți locatarii știu tot ce mișcă, cine intră, cine iese și la ce oră, cine ce face și cu cine, și nu poți ieși afară din casă decât pentru a merge la serviciu sau pentru a face cumpărături de strictă necesitate? Cu toate astea, cineva izbutește să comită crima aparent perfectă. Nițel străvezie mi s-a părut motivația criminalului, dar na, se spune că dragostea e oarbă, nu?, și ce nu face omul cuprins de gelozie?

Autorii cuprinși în antologie: Stelian Țurlea, George Arion, Michael Haulică, Eugen Cristea, Ovidiu Pecican & Amalia Lumei, Petre Crăciun, Caius Dobrescu, Adrian Onciu, Gabriel Brănescu, Alexandru Arion, Mircea Pricăjan, Oana Stoica-Mujea, George Arion Jr., Mihnea Arion.

Cronica integrală aici: Lecturi 245: *** – Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii

Pandemicon – antologie de George Arion la Crime Scene Press

Cea mai recentă povestire polițistă pe care am scris-o a apărut în noua antologie editată de George Arion pentru Crime Scene Press: „Pandemicon”.

În cuprins, povestiri de: Stelian Țurlea, George Arion, Michael Haulică, Eugen Cristea, Ovidiu Pecican, Amalia Lumei, Petre Crăciun, Caius Dobrescu, Adrian Onciu, Gabriel Branescu, Alex Arion, Mircea Pricăjan, Oana Stoica-Mujea, George Arion Jr., Mihnea Arion.

Se poate comanda pe site-ul editurii în format hardcover și/sau paperback: http://crimescenepress.ro/produs/pandemicon/

 

Eroii. Muritori şi monştri, căutări şi aventuri de Stephen Fry

În această continuare a bestsellerului Mythos, Stephen Fry spune poveștile spectaculoase și amuzante, tragice și atemporale ale grecilor care s-au încumetat în cele mai îndrăznețe și mai palpitante aventuri, care au scăpat cu bine din primejdii nemaiîntâlnite și i-au păcălit cu măiestrie pe zeii vicleni și răzbunători. „Nu e nevoie să fi citit Mythos ca să parcurgeţi această carte — şi să vă bucuraţi, sper, de ea —, fiindcă veţi avea o mulţime de note de subsol care vă vor trimite, menționând unde e cazul și paginile exacte, la poveştile, personajele şi evenimentele mitologice care pot fi găsite acolo în relatări amănunţite. Poate că vor exista şi oameni care vor simţi că li se distrage atenţia, însă mi s-a spus că multor cititori le-au plăcut notele de subsol din volumul anterior, aşa că trag nădejde că le veţi parcurge cu plăcere când şi cum veţi dori”, spune Stephen Fry.

Alăturați-vă lui Iason la bordul corabiei Argo și porniți cu el în căutarea Lânii de Aur. Urmăriți-o pe Atalanta cea crescută de urși cum aleargă mai repede decât toți bărbații, înainte de-a fi păcălită cu trei mere de aur. Însoțiți-l pe Heracle de-a lungul celor douăsprezece munci ale sale și admirați-l pe vicleanul Oedip cum dezleagă enigma Sfinxului.

„O lectură încântătoare. Stilul însufleţit al cărţii denotă pasiunea de-o viaţă a lui Fry pentru miturile greceşti.“ – The Independent

„Cea mai bună carte a lui Fry de la superbul său roman de debut. Şi amuzantă, şi edificatoare — nici nu poţi pretinde mai mult.“ – The Telegraph

„Fry vădeşte o enormă erudiţie şi o pasiune autentică pentru mitologie.“ – The Mail on Sunday

„Aducând la viaţă zeii, monştrii şi eroii Greciei antice, Fry relatează poveştile lor uluitoare pentru cititorul modern.“ – Express and Star

„Exuberantă şi plină de umor. O repovestire elegantă a miturilor Greciei.“ – The Times

„Repovestirile lui Fry sunt vii, distractive şi fermecătoare.“ – The Guardian

Plină de urmăriri palpitante și labirinturi stranii, de ghicitori imposibile și monștri care îți îngheață sângele în vine, de gesturi de lașitate josnică și de curaj veritabil, Eroii este povestea lucrurilor — bune și rele — de care noi, muritorii, suntem cu adevărat în stare.
„Ştiu cât de derutante pot fi numele şi denumirile greceşti pentru unii — toate acele y-uri, k-uri şi ph-uri. Unde a fost posibil, am sugerat cea mai simplă metodă de pronunţare pentru gurile noastre contemporane. Grecii de azi vor fi uimiţi de ceea ce facem cu numele lor minunate, iar cititorii germani, francezi, americani şi alţii — care au abordări specifice referitoare la grecii antici — se vor minuna în faţa anumitor sugestii ale mele. Însă doar asta sunt, sugestii… indiferent dacă veţi spune Oedip sau Edip, Epidaurus sau Epidaur, Filoctet sau Filoctetes, personajele şi poveştile rămân aceleaşi”, a adăugat Fry.

În Eroii, zeii încă sunt foarte prezenţi, favorizând, defavorizând, dirijând şi deranjând, însă darul focului adus de Prometeu a dat posibilitatea omenirii să-şi vadă singură de treburi, să-şi construiască oraşe-state, regate şi dinastii distincte.
Epoca de Aur s-a transformat într-o Epocă a Eroilor — bărbaţi şi femei care-şi iau destinele în propriile mâini, care-şi folosesc însuşirile umane numite curaj, viclenie, ambiţie, rapiditate şi forţă ca să înfăptuiască lucruri extraordinare, să înfrângă monştri cumpliţi şi să întemeieze mari culturi care schimbă lumea.
Omenirea îşi vede de rostul ei: căutarea, truda, trăitul, iubitul şi muritul într-o lume încă populată de nimfe, fauni, satiri şi alte spirite mai mult sau mai puţin binevoitoare ale mărilor, râurilor, munţilor, luncilor, pădurilor şi câmpiilor, dar care abundă de asemenea în şerpi şi balauri — mulţi dintre ei sunt urmaşi ai primordialei Gaia, zeiţa pământului, şi ai lui Tartar, zeul adâncimilor subpământene. Odraslele lor, monstruoşii Echidna şi Typhon, au dat naştere unei sumedenii de creaturi veninoase şi mutante, care distrug pământurile şi oceanele pe care oamenii încearcă să le îmblânzească. Ca să supravieţuiască într-o asemenea lume, muritorii au simţit nevoia să-i implore pe zei şi să li se supună, să le aducă jertfe şi să-i măgulească prin laude şi rugăciuni. Numai că unii bărbaţi şi femei încep să se sprijine pe propriile lor resurse de tărie şi inteligenţă. Sunt bărbaţii şi femeile care — cu sau fără ajutorul zeilor — vor îndrăzni să facă lumea sigură, pentru ca fiinţele omeneşti să înflorească. Sunt eroii.

“Poveștile grecești vorbesc despre noi și despre fiecare aspect al vieții noatre: ambiția, lăcomia, sfârșitul nostru, dar și despre ce este glorios, curajos și adevărat despre noi. Ele reflectă mult ceea ce înseamnă să fii om: efortul, aspirația și căderea. Toată lumea cunoaște povestea lui Dedal și Icar. Dedal, celebrul arhitect, reușește să confecționeze două perechi de aripi din pene și ceară, cu care să poată zbura și să evadeze din labirintul în care a fost închis împreună cu fiul său Icar. Dedal și-a instruit fiul să nu zboare nici prea jos, prea aproape de mare, pentru că penele s-ar îmbiba în apă și ar fi tras în jos, nici prea sus, prea aproape de soare, care va topi ceara. Icar, fascinat de frumusețea zborului și a înălțimilor, se apropie prea mult de soare și evident se prăbușește. Aceasta este o imagine relevantă pentru toți tinerii înfierbântați, exaltați, care încearcă prea tare și sfârșesc prin a eșua. Și poveștile grecești sunt pline de astfel de exemple, pentru că ei au încercat din greu de-a lungul istorie”, a precizat autorul.

Stephen Fry este scriitor, actor, dramaturg, prezentator de televiziune, jurnalist și regizor multipremiat. A scris patru romane de succes — The Star’s Tennis Balls, Making History, The Hippopotamus și The Liar —, precum și trei volume autobiografice: Moab is My Washpot, The Fry Chronicles și More Fool Me. Cartea lui despre forma poetică The Ode Less Travelled este folosită în şcoli şi licee ca manual de versificaţie.

“Pentru mine, scrisul este similar cu realizarea unei sculpuri. Nu iei o bucățică mică de lut și faci un deget și apoi mai faci unul și îl pui alături de primul și apoi încă unul și tot așa. Iei o mare masă de lut și începi să o modelezi ușor, cu ambele mâini, și să îi dai forma unei ființe umane. Apoi, când ajungi la degete, te ocupi de detalii din ce în ce mai profund. Așa este scrisul pentru mine cel puțin. Trebuie să ai enorm de mult text scris, așa că scriu cât de mult pot, apoi revin și încerc să îi dau cea mai bună formă. Iubesc acest proces de creație, este epuizant pentru că presupune muncă asiduă, dar când termini este fantastic.” – Stephen Fry

A devenit faimos alături de Hugh Laurie în serialul de comedie A Bit of Fry and Laurie (pentru care au și scris împreună scenariul), apoi a jucat, printre altele, în Wilde și V for Vendetta. De asemenea, a înregistrat sub formă de audiobook-uri toate volumele seriei Harry Potter.

Fascinat de legendele grecești încă din copilărie, Stephen Fry a publicat în 2017 volumul Mythos. Miturile Greciei repovestite (Trei, 2019), urmat de Eroii. Muritori şi monştri, căutări şi aventuri, iar în această toamnă va apărea cartea care închide această trilogie Troy: Our Greatest Story Retold.
“De ce sunt așa pasionat de Grecia Antică? Nu cred în ceea ce numim excepționalismul grecilor, nu cred că grecii sunt genetic în vreun fel mai măreți decât alte specii, de exemplu mai măreți decât britanicii din secolul al XIX-lea când eram un imperiu. Dar a existat o perioadă în istorie când această parte a lumii s-a aflat în «lumina reflectoarelor». Grecii au fost primii oameni care au gândit că trebuie să încerce să fie mai buni decât părinții lor, adică au crezut în progres. Nu există evidențe că cineva înaintea lor a încercat asta. Marea civilizație egipteană practic în 3000 de ani nu s-a schimbat deloc. Eu sau dumneavoastră putem merge să vizităm un templu egiptean, apoi un altul și constatăm că sunt aproape identice și apoi aflăm că au fost construite la diferență de 2000 de ani. Mi se pare incredibil. Pare că spune «acesta este modul nostru de viață și nu există niciun motiv să-l schimbăm». Pe când grecii au simțit nevoia schimbării”, a mai spus Stephen Fry.

(comunicat Editura Trei)

 

Obiecte ascutite – serial

Romanul Obiecte ascuțite, de Gillian Flynn, va fi un serial în 8 episoade (primul episod va fi difuzat pe 8 iulie). În rolul principal: Amy Adams.

Romanul a apărut și în limba română: la Tritonic (2007, 2008, traducere de Raluca Ștefan) și la Trei (2015, traducere de Bogdan Perdivară).

Trailer:

Brent Weeks

Acum 10 ani îmi notam numele unui scriitor, să fiu cu ochii pe el. Și ziceam așa:
Orbit scoate un debutant cu trei cărți (oct, nov și dec 2008). Cum îi găsește, dom’le?
Scriitorul era… Brent Weeks (îmi notasem și un link: http://www.orbitbooks.net/the-way-of-shadows). Întîmplarea făcea ca, în lunile acelea în care apăreau cărțile lui Weeks, eu să plec de la Tritonic, unde coordonasem pentru prima oară o colecție SF&F. 
Altă întîmplare a făcut ca tot eu să-l aduc pe Brent Weeks în România, dar s-au mai scurs 9 ani pînă să apară Asasinul din umbră, la Paladin, în 2017 (traducere de Petru Iamandi).
Unii zic că nu există întîmplare.
Poate că da, poate că nu.

Critica precoitală și ignorarea fușteiului de sus

Note din fișierul Ianuarie 2017:

Critica de răzbunare și critica precoitală – două ramuri ale criticii de azi, de ieri, dintotdeauna.

*

e-o-chirovici-author-photoÎntrebare și răspuns:

Sunt cărți care, în comparație cu altele mult mai bune, nu-și merită succesul. De ce credeți totuși că devin foarte cunoscute?

„Bun” sau „rău” sunt termeni relativi în artă, inclusiv în literatură, care țin de gustul fiecăruia. Sigur, există succes de piață și succes de critică, uneori cele două nu merg mînă-n mînă. (E.O. Chirovici)

Unii care vorbesc de sus despre valoare (evident valoare e „ce-mi place mie”) și alții care au umblat prin lume, au văzut ce și cum, au înțeles că nimeni nu e buricul pămîntului, că toți trebuie să-și facă treaba lăsîndu-i și pe ceilalți să și-o facă pe-a lor.

Și tot din acel interviu, despre creative writing:

Ce părere aveți despre cursurile de creative-writing? Ce ar trebui să primeze la un scriitor: știința de a scrie „ca la carte” sau talentul?

Sunt folositoare, mai ales pentru începători. În plus, frecventînd asemenea cursuri, ajungi să cunoști oameni care îți împărtășesc pasiunea pentru scris, ceea ce e grozav. Cît despre ce ar trebui să primeze la un scriitor, aș spune că ambele sunt importante. Nu poți să creezi personaje mai inteligente decît tine, iar dacă ești un tip limitat, fără lecturi obligatorii și o cultură generală corespunzătoare, lucrul ăsta se va vedea în ceea ce scrii și în modul în care scrii. (E.O. Chirovici)

coperta-cartea-oglinzilor_1Răspunsul unui om care știe despre ce e vorba, nu care își imaginează (tot așa, de pe scară, de pe fușteiul de sus).

*

O fătucă a citit interviul cu E.O. Chirovici din Evenimentul zilei și îi face un rezumat, asta însemnînd pentru ea că a mai scris un articol. Am observat în textul ei (asta chiar îi aparține) expresia „ignorat în Româniaˮ… Pardon? Puteți explica? Cum adică ignorat? Cu 10-12 cărți apărute? La RAO, nu la Stele pe cer! Probabil 80% din scriitorii țării s-ar vrea ignorați prin publicarea a 10 cărți la RAO. Tanti, donșoară, mai ușor cu tabloidele, că învățați expresii fără să le și înelegeți.

 

 

Șopîrla pierdută cu ochi verzi

Ianuariene:

Faină coperta asta:

coperta-cartea-oglinzilor_1

*

Numai mie îmi pare că Blogosfera SF&F a pierdut o lună – asta, ianuarie – alegînd să discute o carte pe care toți cei cinci bloggeri au găsit-o slabă (ca să nu zic proastă). Cui ajută asta? Hai, dacă apărea o cronică, două… mai ziceam. Dar cinci?! La sfîrșitul anului o să numărăm n cărți despre care ar fi meritat să se scrie, dar nu s-a scris pentru că în ianuarie (și în cine știe cîte alte luni)… a ieșit din pălărie un debut despre care nimeni nu știa animic. Poate ar trebui ca cei cinci bloggeri să stabilească niște criterii după care să aleagă cățile. Și să nu uite că vor scrie doar  despre 12 din cele 50-60 care vor apărea în acest an.

*

Din refuzuri, nu din acceptări şi compromisuri, se naşte măreţia. (Mircea Țuglea)

Cuvinte… ce din coadă au să sune. În nici un caz Words, words, words…

*

Am visat că mi-am pierdut șlapii. Și tot pierzîndu-i, a trecut ceva vreme pînă să-mi dau seama că am visat și că nu i-am pierdut, de fapt. Vestea cea mai bună mi-am dat-o însă cînd am realizat că, de fapt, eu nici nu am șlapi. A naibii treabă! Nici în vise să nu mai ai încredere!

tevalabrasov900w

*

Alta din categoria NUMANUMA: numai mie îmi displac cărțile fraților Strugațki? Nu pot, măi frate, să citesc, n-am organ pentru ele, nu-mi spun nimic, parcă văd o brigadă artistică din anii ’60 pe scenă. Umor de tovarăși, șopîrle… zău, mi-a trecut de lucrurile astea. Ultimul recital de șopîrle la care am rezonat a fost Hamletul lui Caramitru văzut în ’87 la Bulandra. SF-ul satiric mă lasă rece.

*

Chirovici: http://www.evz.ro/uluitoarea-poveste-de-succes-a-unui-scriitor-roman-e-chirovici.html

Și apropo de scritorii noștri care au dat lovitura: poate să-mi spună cineva de ce pe site-ul Trident Media Group nu se pomenește o virgulă măcar că au semnat cu Bergler? Și de ce singura sursă pentru știrea răspîndită în presa românescă despre succesul internațional al Bibliei pierdute e o declarație a lui Bergler?

Iaca poze de pe site-uri. Chirovici:

pfd-chirovici

(cu pagina de autor http://www.petersfraserdunlop.com/clients/eugen-o-chirovici/)

Bergler:

trident-bergler

*

Umblă pe net un material cum că ochii verzi sînt foarte rari. Ar fi trebuit să-mi dau seama de asta cînd cu facerea pașapoartelor. De fiecare dată le spun că-i am verzi și de fiecare dată, cînd îmi scot pașaportul, văd în el că scrie că-i am albaștri. Or fi știind ei, că de-aia-s poliție, nu? Deși să dea dracu dacă nu-i am albaștri decît marțea și joia! Decît am zis!

(mai am)

 

Gala Tritonic Bestseller 2016

gtb2017

Grupul editorial Tritonic vă invită la Gala Tritonic Bestseller 2016. Evenimentul se va desfășura sâmbătă 4 februarie 2017, începând cu ora 11.00 la 4+Social Cafee, în Strada Mendeleev nr. 37.

tritonicStimați prieteni,
Pentru că vrem să ne onorăm autorii vom încerca să organizăm, începând din acest an, o Gală a celor mai vândute cărți Tritonic din anul precedent.

Pentru anul 2016 au participat, în competiție, 10 colecții și la fiecare dintre ele am selectat cele mai vândute trei cărți. A existat un singur criteriu: numărul de exemplare vândute în 2016. La competiție au participat colecțiile care au cel puțin 3 ani de la inaugurare și măcar 5 titluri apărute în acești ani. Nu a contat data apariției volumelor respective, pentru că veți constata că în top sunt și volume apărute în 2015 sau chiar cu o primă ediție în 2008.

Sperăm că ideea noastră, de a aduce în același spațiu atât autorii de carte academică, cât și pe cei din zona ficțiunii, va fi de bun augur pentru toată lumea.

Cei care ni se vor alătura sâmbătă, 4 februarie 2017, la ora 11.00, vor putea cunoaște profesori de comunicare sau de sociologie, istorici și specialiști în geopolitică, dar și autori de romane polițiste, SF & Fantasy și, nu în ultimul rând, romane de dragoste.

Vom sta de vorbă, vom face fotografii cu trofeele și autorii premiați, vom scrie autografe (sperăm cât mai multe!) și vom bea cafele (cine dorește!).

Vom fi împreună pentru măcar 100 de minute.

Echipa Tritonic vă așteaptă cu drag.

(Și cu un pic de noroc… vom lansa și una-două cărți noi…)

Așadar, nominalizările sunt următoarele:

Colecția SF & Fantasy (& Horror)
– Vraciul de pe norul inferior / Lucian Dragoș Bogdan
– Sub steaua infraroșie / Alexandru Lamba
– Stăpânul castelului / Teodora Matei

Colecția Mystery & thriller
– Blestemul manuscrisului / Bogdan Hrib și Răzvan Dolea
– Cumsecade / Petru Berteanu
– Vânătorii de capete / Lucian Dragoș Bogdan

Colecția CAȘMIR (cartea de dragoste)
– 9 ½ Elegii / Michael Haulică
– Uneori când visez / Lucian Dragoș Bogdan
– Seducția apei / Monica Ramirez

Colecția SMART Books (management & marketing)
– Social media sunt dinamită / Laurence O’Brian
– Felicitări, ai fost promovat manager / Florina Pânzaru
– Ghid esențial de promovare / Alexandra Zbuchea, Florina Pînzaru, Cristina Galalaie, Andreea Mitan

Colecția Comunicare media
– Mareea neagră / Dumitru Borțun
– Autor de unul singur / Dănuț Ungureanu
– Teatrul ca joc și metodă de formare / Ana-Maria Moldovan

Colecția Sociologie
– Sociologia luxului / Marian Petcu
– Cultura motocicletelor / Gabriel Jderu
– Sociologia alimentației / Angelica Marinescu

Colecția Studii de securitate
– Jocurile schimbărilor climatice / Mihaela Răileanu
– Strategiile de securitate în spațiul euroatlantic / Marian Zulean coordonator
– India și hegemonia regională / Silviu Petre

Colecția ISTORIE
– Oameni și chestiuni de acum un secol / Ion Bulei
– Comunitatea dispărută. Germanii din România între anii 1945 și 1967 / Laura Gheorghiu
– O lucrare de acum un secol despre Basarabia / Ange Bally

Colecția LIT (literatură sau serii de autor)
– Camera obscură / Anamaria Ionescu
– Viața și faptele haiducului Tănase Vlăsia / Dănuț Ungureanu
– Dumnezeul din paharul de votcă / Ioan Barb

Vom oferi și trofeul Cea mai vândută carte a anului.
Dar nu e bine să anunțăm toate surprizele. Pe curând.

Cu prietenie și considerațiune,

Bogdan Hrib
Consilier editorial Tritonic

Bruschete sau bruschețe?

Apar brusc, așa cum am dispărut.

Despre Anders Roslund & Stefan Thunberg, Ken Bruen și Yrsa Sigurdardóttir. Sau mai bine despre Jordskott.

roslund-si-thunberg-made-in-swedenVoi trece Made in Sweden, de Anders Roslund & Stefan Thunberg, traducere de Ciprian Șiulea din nu se știe ce limbă, pe raftul de abandonate. Pentru că o lălăie, se mișcă greu, e plicticoasă – mai ales partea cu copilăria protagoniștilor. Și pentru că iar citesc ce-a înțeles traducătorul nostru din ce-a înțeles traducătorul englez (dacă din engleză o fi tradus cartea). Dar gogoși cu scorțișoară, frate?! Hai, că traducătorul a găsit că buns înseamnă și gogoși și s-o fi gîndit că despre alea e vorba – că de ce, dacă traducem cărți suedeze, se presupune că ar trebui să știm cîte ceva despre Suedia, nu? Să nu cauzeze! Și la banii pe care-i ia un traducător… de ce să-și facă treaba ca lumea? Asta dpdv al traducătorului care nu știe, nu-l interesează de suedezi. Dar redactorul?! Ăla al editurii, care o mai fi redactat țîșpe romane suedeze, ăla chiar n-a reținut treaba cu melcișorii cu scorțișoară (sau rulourile, na!)? Despre străzile (gatan) care sînt ba străzi, ba bulevarde – bulevardul Hornsgatan (!) -, ba strada Folkunga (Folkungagatan), ba Strada Regelui (Kungsgatan), ba strada Drottninggatan. Despre Banca Handels… e ca și cum s-ar traduce în engleză Comercială Bank. Îmi pare rău. 178 de pagini citite din 638. Deocamdată zic pas. Poate oi avea răbdarea de a relua lectura. Sau cînd o apărea volumul doi, dacă va fi tradus din suedeză…

*

ken-bruen-garda-crime-scene-press-2016Tot la abandonate am să trec și Garda, de Ken Bruen (Crime Scene Press, traducere din limba engleză de George Arion Jr.). De data asta din cauza autorului. Mi se pare forțat, un umor forțat, se văd tușele, o reuniune a clișeelor literaturii de gen, fără a le topi în ceva care să sune distinct, iar lectura e făcută zob de capitolele foarte scurte. Nu m-a atras deloc. Deși am citit multe lucruri bune despre autorul irlandez, încă de acum 10 ani, cînd umblam după agentul lui, ca să-l publicăm la Tritonic.

*

Așa că m-aș fi apucat de Renegații, de Yrsa Sigurdardóttir (Trei, 2016, traducere de Mihaela Apetrei), dar… vedeți? Traducere de… nu traducere din limba islandeză de. Clar că trebuie să citesc o traducere onestă. Sau o carte românească, de ce nu?

Între timp îmi ostoiesc dorul de Suedia văzînd Jordskott (suedez, cu subtitrare în engleză).

jordskott

 

%d blogeri au apreciat: