Spațiul dintre clipe (fragment)
Îi venea să plîngă cînd se gîndea că hainele ei circulau prin sat îmbrăcînd alte mîini, alte picioare, mîngîind alte gîturi, ținînd în strînsoarea lor alte pulpe și alți sîni, dezmierdînd alte burice, sărutînd alte tălpi, de parcă asista la o dezmembrare mai ceva ca pe vremea lui Ioan Vodă, una care o făcuse pe Gabriela Santorini, iubita lui din alt veac, una cu satul, cu străzile și casele, și podețele, și tăpșanele, peste tot vedea parcă bucăți ale Santorinei care mișcau, fîlfîiau, pluteau ori se tîrau ca și cînd satul devenise ea sau ea se transformase în acel sat în care ajunsese și el înainte de Roxanalii, ca toți îndrăgostiții care și-au pierdut iubirile pe drum, prin hățișurile vieții, prin spațiul dintre clipe, prin tăcerile dintre cuvinte care nu s-au mai spus.
I-au luat tot, mă. Tot, tot, își continuă el povestea în fața celui care tocmai se așezase în fața lui, unul cu mutră de grecotei, înalt, uscat, cu mustață și părul pieptănat pe spate, cu un început de chelie, îmbrăcat cu o cămașă albă de in, cu mînecile suflecate, desfăcută larg peste pieptul păros, cu gulerul întins spre umeri și cu urechile deschise a ascultare.
I-au luat tablourile de pe pereți, și mobilele, și covoarele, hainele și încălțările, lenjeria pe care cu atîta sfială și-o arăta chiar și cînd se dezbrăca pentru a fi iubită și pentru a iubi, n-ai idee cît de timidă îi era dezbrăcarea, dar pe cît de timidă era asta, pe atît de sălbatică îi era împreunarea…
I-au luat tot. Oalele, cratițele, farfuriile, polonicele și furculițele, lingurile și lingurițele, colecția ei de tirbușoane, ea nu bea, nu bea deloc, dar i-au plăcut tirbușoanele, zicea că erau instrumente ale eliberării, avea unul care-i era mai drag și îi spunea El Libertador, era bolivarul tirbușoanelor ei, cine știe pe mîna cărui idiot a ajuns și în ce sticlă de vin oțetit s-a frînt, fără să știe nimeni cine era el, tirbușonul eliberator, anonim, uitat de toți oamenii și de rînduiala care-l făcuse celebru cîndva.
I-au luat hîrtia igienică. Au salivat cînd au dat peste ea, gîndindu-se că petecele alea i-ar fi mîngîiat curul și pizda, i-ar fi adunat mucii în ele, poate, ori i-ar fi șters transpirația dintre sîni și s-au năpustit ca fiarele pe ultimul sul, s-au înghiontit, s-au tras de păr, și-au dat palme, s-au zgîriat pînă ce unul a strigat: ho! Stați, bă! Să luăm cîte-un petec, să ajungă la toți! Și tare ar fi vrut ei, tare au mai visat ei s-o poată prinde vie, cîndva, cumva, pe Gabriela Santorini ca s-o întindă pe masa lungă din sufragerie și s-o țintuiască acolo, cu mîinile și picioarele întinse și legate de picioarele mesei, să stea acolo răscrăcărată și la cheremul lor, iar ei s-o ia cu rîndul, cîte-un pic numai, ca să ajungă la toți și Cosmin Eleodor Frangulea, adică Minel, chiar a pus mîna pe ea atunci, să vadă dacă s-a răcit de tot, poate, dar iute și-a tras-o îndărăt cînd găliganul ăla de Tudor Asanache i-a tras o smetie peste ochi și i-a mai vînturat și degetul prin față în semn de „știi tu!”, dar de zis a zis doar „mă!”.
I-au luat pînă și cărțile. Alea din stradă. Le vezi? Sînt peste tot. Le-au luat ăi mai amărîți dintre ei, neputincioșii, ăia care scăpau mereu ultimii din orice încăierare, ăia de ajungeau mereu ultimii la orice se obținea prin forță ori prin vicleșug, ăia au luat cărțile. Ce-au făcut cu ele? Le-au schimbat între ei. Le-au dat la curve cînd n-au mai avut bani. Le-au rupt paginile pentru closet sau să facă cornete în care să vîndă semințe de dovleac. Au aprins focul cu ele. Le-au pus sub dulapuri, să stea drept. Le-au băgat în sacii de grîu, să tragă la cîntar. Le-au pus în pereții caselor, în loc de cărămizi. Și le-au băgat în chiloți, cînd luau șuturi în cur. Le-au citit.
Negru întuneric, albă e zăpada (fragment)
Se vedea pe fața lui Mamvelov că privirea lui nu ajungea pînă unde și-ar fi dorit el să ajungă, prea era sub masă lucrul acela, prea era ascuns, prea era doar pentru alții. Preferă să-și spună că în acel moment, doar în acel moment, lucrul dorit, presupus dorit, era doar pentru bucuria altora și întinse o mînă în spate, trase ușa după el, abia acum o trase, apoi fu martorul găleșirii tuturor celor cărora, în astea trei clipe cît dură tot ce am povestit pînă acum, eu cu gura, voi cu urechile, le înghețaseră mustățile și bărbile sau, după caz, li se sumețiseră sînii și li se întăriră cururile cu tot ce era prin preajmă.
Cînd înmuierea mesenilor era pe terminate, cînd vocile începură a da semne de viață, mai întîi împleticite, apoi ușoare și încete, ca pînă la urmă să se transforme în șuierături, și gemete, și oftări, că erau ele de plăcere, că erau ele de necaz, în țipete și urlete, de invidie ori de țanțoșire dacă nu chiar răcnete victorioase de parcă l-ar fi mușcat de cur pe Împăratul însuși ori penevastă-sa, da, mai bine pe nevastă-sa, sigur mai bine pe nevastă-sa, atunci, de-abia atunci Policarp Mamvelov își băgă mîna în sîn și scoase de acolo o pisică. O pisică-pisică. Pisicuță? Mică de-i încăpea în palmă. Dar în palma lui încăpea și harbuzul murat de pe masa lui Gheorghe Amotoriței, încăpea și capul băiatului care ștergea mesele cu o cîrpă udă și murdară cum numai nădragii lui mai erau, și acum vorbesc despre Mișu Papacioc, micul machidon rătăcit prin părțile astea cu vreo dooi ani în urmă, tot la vremea Crăpăului, de toți se-ntreabă cum de-a supraviețuit, cum de-a nimerit hanul, deși lăsase unul o vorbă în urmă cum că hanul l-a nimerit pe el, dar era așa sucită vorba aia, încît nimeni n-o înțelesese, așa că nu-și mai bătuseră mintea de-atunci și o uitaseră, dar asta este o altă poveste, pe care, cu siguranță, o vom spune cîndva, cînd va fi vreme de stat la gura sobei, băut vin și spus povești uitate. Și mai încăpeau în palma lui Mamvelov țîțele Clavecinei, amîndouă, vestite prin părțile astea și ghici de ce. Ghici de ce.
– Cum o cheamă pe persoana? întrebă Hortensia Șaramet, îndrăzneață, cu privirile lui Mamvelov prelingîndu-i-se pe față ca atunci cînd… dar mai bine ne abținem să zicem ce și cînd și cum, din respect pentru Hortensia, pentru viața și talentul ei, care-o fi ăla.
– Vai, dar cum nu o cheamă? răspunse Mamvelov, cu pipota umflîndu-se-n el și poate nu numai pipota, la auzul vocii Hortensiei, vocii ei catifelate și chemătoare, promițătoare, îndatoritoare, acaparatoare și… și… Dar cum nu o cheamă? Pepa, de la Penelopa, Dili de la… refuz să spun de la ce. NasQiurete, Fifi Nebuna, Mița, Pița, Pitica, Zăpăcita, Panarama, Zănatica…
– Cu accent pe i?
– Vezi bine!
– Și toate numele astea pentru ea?
– Pentru ea, doar pentru ea… mai zise Policarp Mamvelov ca și cînd ar fi recitat un poem de dragoste.
(…)
Frînturi de poem recitate într-un han pe vremea Marelui Crăpău. Nu era nimic neobișnuit în asta, înăuntru focul duduia în vetre, în cuptoare se coceau pîini, pe plite se țineau sarmalele în oale de lut, să șopotească unele cu altele, sau se prăjeau fleicile și sfîrîiau feliile de ceafă de porc, vocile mesenilor zumzăiau, se mai auzea din cînd în cînd cîte un icnet pe la mese sau din camerele de sus, camerele cu „pat cald” pentru drumeții singuratici, prinși de Crăpău prin ținuturile astea și doborîți de urît și de plictis, se mai auzea cîte un lătrat sau un mieunat, că oamenii locului nu trăiau chiar singuri pe-aici, se mai auzea cîte un strigăt în cuhniile ascunse unde roboteau femei, dar și bărbați, și bărbați, și una peste alta era o atmosferă de sărbătoare în fiecare zi și poate asta devenise Crăpăul, o sărbătoare pentru toți cei prinși la han, care erau obligați să stea acolo pînă la sfîrșit, pînă ce vremea de-afară se îndura de ei și îi lăsa să plece la treburile lor, care pe la familii, care pe la muncile unde erau tocmiți, care rămînînd pe loc, la mese, fiind ei de meserie mușterii. Că pînă și treaba asta trebuie făcută cu drag, cu spor, cu suflet.
Trei la Trei. David Lagercrantz, Camilla Läckberg & Henrik Fexeus
David Lagercrantz, Camilla Lackberg & Henrik Fexeus, trei celebri autori suedezi revin în colecția Fiction Connection de la Editura Trei cu primele volume din două noi serii crime.
Obscuritas de David Lagercrantz
David Lagercrantz, apreciatul scriitor și jurnalist de investigații cunoscut pentru volumele Agonia lui Turing, Eu sunt Zlatan și trei cărți care continuă trilogia Millennium a lui Stieg Larsson – Prizonieră în pânza de păianjen, Dintre pentru dinte și Fata care trebuia să moară – ne propune Obscuritas – un thriller captivant, unde nimic nu este ceea ce pare.
Un arbitru de fotbal venit din Afganistan este ucis la Stockholm, iar suspectul principal este Giuseppe Costa, tatăl unui fotbalist aflat în ascensiune. Cazul pare ca și rezolvat, însă Costa refuză să mărturisească și poliția apelează la profesorul Hans Rekke, cunoscut expert în tehnici de interogatoriu. Dar toată investigația e dată peste cap, pentru că Rekke vede totul într-o altă lumină, iar curând suferă o cădere nervoasă. În scurt timp, suspectul e eliberat și poliția rămâne fără nicio pistă. Singura care refuză să renunțe la anchetă e tânăra polițistă Micaela Vargas, care reușește să-l convingă pe Rekke să reia cazul. Cei doi ajung să aibă de-a face cu teroriștii vânați de CIA și războiul talibanilor împotriva muzicii și trebuie să afle cine era în realitate arbitrul ucis — victimă sau criminal?
“O intrigă ambițioasă, care-ți trezește curiozitatea: vrea să urmeze tiparul poveștii polițiste, dar, în același timp, și să spună mai mult. Muzica joacă un rol important, iar povestea ei și a oamenilor din jur adaugă emoția necesară.” – Göteborgs-Posten
În Obscuritas, Lagercrantz a dorit să creeze un Sherlock Holmes modern, și când citești acest thriller, totul pare și un Holmes din secolul 21, dar unul cu propriile sale probleme. Hans Rekke nu este detectivul arogant, ci un om nesigur. În ciuda trecutului său – provine dintr-o familie foarte bogată – viața sa pare mai dificilă pe zi ce trece, iar tulburarea sa bipolară și consumul de droguri nu-l ajută în niciun fel. Cealaltă jumătate a ciudatul cuplu este reprezentată de tânăra Micaela Vargas, fiică de imigranți și cu educația formată în cartierul muncitoresc Hösby. Ea trebuie să își câștige un loc în echipa de poliție, formată doar din bărbați suedezi, de vârstă mijlocie și, în oarecare măsură, misogini. Dar Micaela Vargas reușește datorită minții sale ascuțite și abilităților de investigator.
„Lagercrantz dă dovadă de o grijă aproape părintească față de personajele lui.” – Dagens Nyheter
Cei doi protagoniști sunt precum Yin și Yang. Se completează perfect, așadar, duoul pare într-adevăr Holmes și Watson moderni, inclusiv prin dialogurile pline de spirit. Dar Lagercrantz evită cu măiestrie stereotipurile, iar anchetatorii săi sunt originali.
„Lagercrantz scrie cu măiestrie și parcă în joacă.” – Ystads Allehanda
David Lagercrantz a debutat ca romancier cu Agonia lui Turing (2009, tradusă la Editura Pandora M în 2016), care relatează povestea ficționalizată a matematicianului englez Alan Turing. În 2011, a publicat biografia celebrului jucător de fotbal Zlatan Ibrahimovic, Eu sunt Zlatan (Editura Publica, 2015), tradusă în peste 30 de limbi și vândută în milioane de exemplare. În 2013, Lagercrantz a semnat un contract cu editura Norstedts pentru a scrie continuarea trilogiei Millennium a lui Stieg Larsson.
Prizonieră în pânza de păianjen a apărut simultan în 26 de țări, iar Dinte pentru dinte s-a bucurat de un mare succes în întreaga lume. Până acum, seria Millennium s-a vândut în peste 100 de milioane de exemplare și a fost publicată în peste 50 de țări.
La Editura Trei au apărut toate volumele seriei: Bărbaţi care urăsc femeile, Fata care s-a jucat cu focul, Castelul din nori s-a sfărâmat, Prizonieră în pânza de păianjen, Dinte pentru dinte și Fata care trebuia să moară.
Cutia de Camilla Läckberg & Henrik Fexeus
Camilla Läckberg, unul dintre cei mai citiţi autori suedezi, și psihologul Henrik Fexeus, unul dintre cei mai apreciaţi conferenţiari suedezi, și-au unit forțele pentru a începe o nouă serie crime captivantă.
Cutia – un thriller plin de suspans – debutează cu descoperirea trupului unei femei într-o cutie străpunsă cu săbii. Poliţia este descumpănită: a fost un număr de magie care n-a mers cum trebuie sau o crimă extrem de brutală? Mina Dabiri lucrează la poliţia din Stockholm și primește ajutorul lui Vincent Walder, un mentalist și expert în limbaj corporal și magie.
Mina și Vincent fac legături cu cazuri mai vechi și își dau seama că sunt pe urmele unui criminal în serie nemilos, care trebuie oprit înainte să mai facă și alte victime. Însă personalităţile dificile ale celor doi complică situaţia; amândoi poartă secrete întunecate, iar trecutul lor pare legat de ceea ce se petrece acum. Iar ei trebuie să fie cu un pas înaintea ucigașului. Trebuie să se familiarizeze cu nebunia ca să-i poată pune capăt.
„Un criminal în serie pasionat de trucuri magice și imitaţii este ideal pentru un thriller care-ţi crește pulsul și îţi asigură o evadare captivantă din realitate. Läckberg și Fexeus știu cum să scrie o carte pe care o citești pe nerăsuflate, deși are dimensiunile unei cărămizi.” – Göteborgs-Posten
Măiestria lui Läckberg de a scrie romane polițiste și experiența de psiholog a lui Fexeus duc la realizarea unui thriller antrenant, cu multe răsturnări de situație.
În Cutia, cei doi autori ne fac cunoștință cu un nou cuplu de investigatori, în care cei doi membri par unul mai disfunțional ca altul, dar împreună sunt cei mai buni. Mina Dabiri este în elementul ei la serviciu și se pricepe la ceea ce face. În viața personală însă, ea are o mulțime de probleme și o formă gravă de tulburare obsesiv-compulsivă. Vincent Walder este un maestru mentalist și o personalitate TV binecunoscută. Este căsătorit cu Maria, care este foarte geloasă, și are trei copii. Viața de zi cu zi prezintă provocări considerabile pentru Vincent din cauza sindromului Asperger. În ciuda presiunii exercitate asupra lor, ei dezvoltă o legătură profundă.
„Când Läckberg își unește forţele cu Fexeus, avem entertainment nerușinat de palpitant.” – Ystads Allehanda
Cutia este scrisă din perspectiva mai multor persoane, pe două planuri temporale – din când în când protagoniștii au flash back-uri din anul 1982, un an important în istoria Suediei – dar Läckberg și Fexeus reușesc să adune toate piesele de puzzle lăsate pe parcursul celor 750 de pagini într-un final demn de cele mai bune thrillere scandivave.
„Un roman extrem de tensionat, care inevitabil te ţine ca pe ace. Nu vrei decât să citești sutele de pagini dintr-o suflare.” – De Telegraaf
Camilla Läckberg a debutat în 2003 cu Prinţesa gheţurilor, care a fost primită cu entuziasm de critici și i-a adus în scurt timp un număr mare de cititori. Succesul real l-a obţinut cu cel de-al treilea roman, Cioplitorul în piatră, nominalizat pentru „Cel mai bun roman crime al anului“ de Swedish Crime Writers’ Academy. Cărţile scrise de Läckberg s-au vândut în 30 de milioane de exemplare în peste 60 de ţări. A scris 10 volume din seria bestseller internaţional Fjällbacka, urmate de două romane din seria Faye Adelheim.
La Editura Trei, au mai apărut Cioplitorul în piatră, Făuritoarea de îngeri, Sirena, Paznicul farului, Copilul german, Îmblânzitorul de lei, Prinţesa gheţurilor, Vrăjitoarea, Piază rea, Predicatorul, Colivia de aur și Aripi de argint.
Henrik Fexeus a realizat experimente psihologice spectaculoase la SVT și TV4 și a devenit cunoscut în 2007, când a debutat cu volumul Arta de a citi gândurile (Editura Trei). Cărţile lui au fost premiate, s-au vândut în peste un milion de exemplare și au fost traduse în mai mult de 30 de limbi. A debutat în literatură cu romanul Young Adult The Lost, prima carte a trilogiei Final Illusion.
La Editura Trei, au mai apărut Manualul abilităţilor sociale superioare și Reload: Cum să-ţi încarci bateriile. Arta recuperării inteligente (împreună cu Catharina Enblad).
(comunicat Editura Trei)
Nemira 2022
Cărți în curs de pregătire pentru 2022
În imprintul ARMADA, vă vom aștepta cu o altă serie de Andrzej Sapkowski, scriitorul polonez care v-a făcut cunoștință cu faimosul WITCHER. Primul volum va fi publicat chiar în prima lună a anului, Turnul nebunilor. De la maestrul Stephen King vă facem bucuria de a publica Cujo, de a reedita Sub Dom, dar și de a publica două titluri noi: If it bleeds, pe care știm că îl așteptați de ceva timp. În toamnă vom avea și Fairy Tale, cel mai nou roman de maestru, în curs de apariție la nivel internațional.
O să vă bucurați și de un nou SF de Kim Stanley Robinson, The Ministry for the Future, dar și We are sattelites, de Sarah Pinsker, roman care acum la final de an a luat Hugo pentru proză scurtă. Pentru toți fanii seriei Dune și cititorii care vor să rămână cât mai mult timp în universul început de Frank Herbert, urmează să începem trilogia Legendele Dunei, de Brian Herbert. Pasionații de thrillere psihologice se vor bucura să afle că le pregătim un nou roman de la C.J. Tudor, Burning girls. Vom continua mai multe serii îndrăgite, precum The last Graduate, de Naomi Novik, sau The Fated Sky, de Mary Robinette Kowal, dar și Valurile liniștesc vântul, de Frații Strugatki sau Lumii îi spuneau pădure, de Ursula K. Le Guin.
Pentru partea de thriller pregătim câteva surprize și page turners captivante: Sanatoriul, de Sarah Pearse, considerat un „Shining cu hotelul plin de oameni” de către cititori, Mother in law, de Sally Hepworth, declarată cea mai bună carte din 2020 pentru Bustle, Cosmopolitan, Woman’s Day și Refinery29; de asemenea, autoarea hitului Ceva în apă, Catherine Steadman, revine cu o nouă poveste încurcată și fermecătoare în Dissapearing act. Iar în toamnă vom răspunde împreună la întrebarea: Cine e Maud Dixon, prin romanul semnat de Alexandra Andrews, un soi de „Talentaul domn Ripley” în lumea editorială.
În colecția de romance & historial fiction Damen Tango, promitem să vă aducem povești de care să vă îndrăgostiți și care să rămână lipite de inimile voastre. Continuăm seria de romane care au în centru o personalitate istorică foarte îndrăgită. începută cu Mademoiselle Coco și parfumul iubirii, cu Frida Kahlo și Edith Piaf. De asemenea, vom continua povestea romanului Artista Henna și vom afla mai multe despre Lakshmi, cu The Secret Keeper of Jaipur. Rebecca Serle revine cu romanul perfect de citit vara care vine (pe Coasta Amalfitană, unde altundeva?), One Italian Summer, dar și Josie Silver cu o poveste heartwarming și șarmantă (așa cum ne-a obișnuit deja prin O zi de decembrie), One Night on the Island, precum și Louise Fein (autoarea bestseller-ului Fiica Reichului), cu The Hidden Child, povestea unui secret teribil și rușinos – cât de departe sunt dispuși oamenii să meargă pentru a-și proteja viața fermecată – chiar dacă asta înseamnă să-și abandoneze copilul unei soarte îngrozitoare?
În colecția de literatură străină Babel vom avea numeroase noutăți mult îndrăgite la nivel internațional și premiate, precum:
Situl, de John Preston, romanul care stă la baza filmului Netflix cu Carey Muligan și Ralph Fiennes, despre povestea fascinantă, inspirată din realitate, a unei comori anglo-saxone descoperite pe un domeniu englezesc. Mrs England, de Stacey Halls, un roman amplasat în peisajul atmosferic din West Yorkshire, care demonstrează că autoarea este una dintre cele mai convingătoare povestitoare noi din vremurile noastre. Avem vești frumoase și pentru cititorii care au îndrăgit Pachinko, pentru că urmează să publicăm un nou roman de Min Jin Lee, Free Food for Millionaires, dar și pentru cei care au citit Un gentleman la Moscova de Amor Towles – îi vor recunoaște stilul inconfundabil al scriitorului în romanul Lincoln Highway. Avem pentru voi un roman istoric din frumoasa Italie, care o să vă aducă aminte de Downtown Abbey sau The Crown: Hotel Portofino, de J.P. O’Connell. Continuăm seria de mituri cu Lion’s Honey: The Myth of Samson, de David Grossman, despre mitul lui Samson, unul dintre cele mai furtunoase, carismatice și pline de culoare personaje din Biblia ebraică, dar și Weight, de Jeanette Winterson, despre mitul lui Atlas și Hercule. Nu în ultimul rând, un roman despre unirea interzisă dintre doi tineri înrobiți într-o plantație Deep South, dar și despre refugiul pe care îl găsesc unul în celălalt și o trădare care le amenință existența – The prophets, de Robert Jones Jr.
Pentru iubitorii de nonficțiune pregătim în 2022 surprize de neratat.
În imprintul Orion apar câteva eseuri care pot schimba vieți: Misterul regelui. Despre scris, de Stephen King, un tur de forță despre viață și meșteșugul de a scrie, Genele materne, de Abigail Tucker: un eseu despre biologia și psihologia din spatele instinctului matern și The musical Human, de Michael Spitzer, cartea din care veți afla cum ne-a modelat muzica viața și societatea de-a lungul secolelor. Seria de auto- și biografii continuă cu figuri publice care modelează societatea în care trăim: The Truths We Hold. An American Journey, o declarație de credință semnată de vice președintele SUA Kamala Harris, The Queen, de Matthew Dennison și incredibila poveste Born a Crime. Stories From a South African Childhood a lui Trevor Noah. Iar pentru toamnă pregătim un nou memoir inspirațional: The Mountain is you: Transforming self sabotage into self mastery, de Brianna Wiest.
Așa cum v-am obișnuit, în colecția Yorick de arte ale spectacolului aducem cărți despre artiști care au schimbat lumea și domeniul lor artistic, iar în 2022 îi veți descoperi pe regizorul Ingmar Bergman, cântăreața Edith Piaf, trupa Beatles și inegalabilul „prieten” Mathew Perry, care scrie pentru prima dată despre aventurile pe platourile de filmare de la Friends, dar și despre partea întunecată a celebrității.
La n’autor, 2022 se va deschide cu o revenire mult așteptată: Bogdan Munteanu, autorul volumului Ai uitat să râzi, va publica primul său roman. O carte care-l are în centru pe Ciprian, un bărbat a cărui călătorie în sine, în trecut, în familie și în(tre) ceilalți e o încercare de acceptare a vieții cu o boală tabu: epilepsia. O poveste contemporană cu miez, cu umor și fără încrâncenare.
Îi vor urma alte reveniri splendide – titluri noi de Goran Mrakić, Florin Chirculescu, Liviu Ornea, Horea Sibișteanu ș.a. –, dar și debuturi foarte faine – cum ar fi cel al lui Cătălin Ceaușoglu.
(Comunicat Nemira)
2022 – 3
Iată urarea noastră pentru toţi prietenii editurilor Trei, Pandora M și Lifestyle Publishing: 2022 să vă aducă multe momente de relaxare în care să vă bucurați de lecturi extraordinare! Pentru că v-am pregătit multe cărți interesante!Anul începe cu titluri mult așteptate de cititorii români, precum Glasul sângelui, de Robert Galbraith (cel mai recent volum din seria Cormoran Strike, Fiction Connection, Trei), Legea lupilor, de Leigh Bardugo (ultimul volum din duologia Regele cicatricilor, Young Fiction Connection, Trei), Ia-mă cu tine când pleci, de Jennifer Niven și David Levithan (Young Fiction Connection, Trei), Eiffel, de Nicolas d’Estienne d’Orves – povestea unei mari iubiri și a unei legende (Fiction Connection, Trei) Descătușat, de E.L. James (Cincizeci de umbre întunecate versiunea lui Christian, Eroscop), alături de alte bestsellere internaționale precum Curajul să-ți pese, de Christie Watson (Fiction Connection Memoir, Trei), Viața. Marea istorie, de Juan Luis Arsuaga (În afara colecțiilor, Trei), Istoria serviciilor secrete, de Cristopher Andrew (Istorie, Trei) sau Istoria filofosiei, de A.C. Grayling. Apreciații autori de thrillere și cărți polițiste – Jo Nesbø, Yrsa Sigudardóttir, M. J. Arlidge, David Lagercrantz, Robert Bryndza – revin la Editura Trei în 2022, cu volume noi, de care nu vă veți putea dezlipi.Cititorii pasionați de psihologie și dezvoltare personală se vor bucura la acest început de an de câteva titluri importante: Psihologia sportului de performanță, de Mihai Epuran, Irina Holdevici, Florentina Tonița (Psihologie – Psihoterapie, Trei) – un tratat cuprinzător, bine documentat, cu o importantă componentă practică, tehnică, util tuturor specialiștilor în domeniu; Arta adaptării celor inadaptați, de Ty Tashiro (Psihologie practică, Trei), Diavolul pe care-l cunoști, de Dr. Gwen Adshead și Eileen Horne (Psihologia pentru toți, Trei); Psihologia maternității, de Monique Bydlowski (Psihologie – Psihoterapie, Trei), care încearcă să răspundă celor mai delicate întrebări ale femeilor care așteaptă un copil.Raftul autorilor români va adăuga două titluri care cu siguranță vor cuceri multe inimi.
După succesul la public înregistrat cu volumele Vina, Măștile fricii și Purgatoriul îngerilor, Camelia Cavadia abordează o nouă formulă narativă în volumul Sufletul lumii. Iar Olimpia Melinte, celebra actriță pe care o iubiți datorită numeroaselor sale roluri în filme și seriale, debutează editorial cu volumul Serion Pantalon în Țara Amintirilor, o minunată poveste despre copilărie, familie și aducere aminte, care va apărea în colecția PanDA de la Pandora M.Deja consacrata Anansi. World Fiction de la Pandora M se va îmbogăți la acest început de an cu câteva titluri esențiale și așteptate de cititorii fideli ai colecției: Franz Kafka – Scrisori către Felice (Anansi Clasic), Michel Tournier – Meteorii (Anansi Clasic), Kevin Barry – Vaporul de noapte spre Tanger (Anansi Contemporan).
Pandora M le aduce cititorilor juniori, în colecția Literati, o poveste excepțională semnată de celebrul Michael Morpurgo: Aventura lui Billy și a puilor de vulpe. Cei mici se vor putea bucura de două povești frumoase, cu ilustrații minunate: Ursul și murmurul vântului de Marianne Dubuc și Prin ochii tăi. Un dar de la copilul meu de Ainsley Earhardt, ambele în colecția PanDA, de la Pandora M.După apariția în ultimele zile ale anului 2021 a biografiei Will, scrisă de starul hollywoodian Will Smith împreună cu nu mai puțin celebrul scriitor Mark Manson, Lifestyle Publishing vă mai propune la început de an câteva titluri inspiraționale remarcabile: High Five Habit. E timpul să te bucuri de tine, de Mel Robbins, În contradicție. De ce ne despart neînțelegerile și cum ne pot apropia, de Ian Leslie și Îmbunătățește-ți dispoziția, de Olivia Remes.
| (Comunicat Editura Trei) |
Editura Litera – Festivalul de Proză Contemporană
Un an de proză contemporană română la Editura Litera!
-ediție aniversară-
Ne bucurăm să anunțăm un an de proză contemporană română la Editura Litera!
În perioada 4 – 7 noiembrie are loc Festivalul de Proză Contemporană prin care celebrăm un an de la apariția colecției „Biblioteca de Proză de Contemporană” din portofoliul Editurii Litera. Evenimentele se vor desfășura online, pe litera.ro.
În noiembrie 2021 se împlinește un an de când Editura Litera a inițiat colecția dedicată prozatorilor români contemporani. Pe parcursul acestui an, au apărut 15 volume – romane consistente, variate stilistic și tematic. Multe sunt cărți cu miză morală și stil insolit, propunând subiecte de actualitate. Altele abordează registrul fantastic și o viziune avangardistă. De la periferia bucureșteană a lui Aldulescu la universul miraculos al roșcovilor Doinei Ruști, până la proza „pulp”, creată de Liviu G. Stan, ori la expresionismul lui Radu Găvan, colecția s-a îmbogățit aproape lunar prin scrieri de debut sau prin volume insolite ale unor scriitori consacrați. Proza lui Allex Trușcă aduce un tip particular de fantastic urban, completat de proza suprarealistă a lui Tudor Runcanu, în timp ce Cristi Nedelcu, Mihail Victus, Alexandra Niculescu, adepți ai realismului, sunt preocupați de impactul social asupra complexelor psihologice. Se adaugă aici și romane noi, ale unor scriitori bine cunoscuți, precum Dan Stanca și Radu Aldulescu.
În mai puțin de un an, colecția și-a creat o identitate proprie prin titluri de referință, la aceasta contribuind și concursul de manuscrise „Primul roman” – Translucid, romanul semnat de Ligia Pârvulescu (Premiul I), fiind una dintre cele mai incitante scrieri de avangardă din ultima vreme, „un debut de neratat” (Claudiu Komartin).
Un loc special în cadrul colecției îl ocupă volumul colectiv Treisprezece. Proză fantastică, în care se regăsesc semnăturile unora dintre cei mai importanți scriitori contemporani ai genului.
Programul editorial cuprinde alte texte valoroase, între care romanul de avangardă al lui Pavel Nedelcu (Premiul al II-lea la „Primul roman”), intitulat Încotro ne îndreptăm,sau proza Ioanei Drăgan.
Colecția Biblioteca de Proză Contemporană poartă recomandarea Doinei Ruști, prozatoare apreciată, tradusă în 15 limbi, autoarea unor romane cu impact social puternic, precum Lizoanca sau Fantoma din moară, dar și a trilogiei fanariote (Manuscrisul fanariot, Mâța Vinerii, Homeric).
Celebrăm literatura română contemporană prin patru evenimente de excepție cuprinzând interviuri, dezbateri și lansări de carte. Mai mult decât atât, pe perioada festivalului, pe litera.ro cititorii pot găsi cărțile tuturor autorilor din colecție cu autograf și cu reduceri substanțiale.
Descoperiți autorii din Biblioteca de Proză Contemporană aici: https://www.litera.ro/festival și https://www.litera.ro/?p=1
Programul complet al festivalului:
Joi, 4 noiembrie, ora 12:00
Radu Găvan, Mihail Victus, Liviu G. Stan în dialog cu Cristina Bogdan – Teme noi, scriitori tineri
Vineri, 5 noiembrie, ora 12:00
Ligia Pârvulescu în dialog cu Cristina Bogdan – Întâlnire cu laureata concursului „Primul roman”
Sâmbătă, 6 noiembrie, ora 12:00
Radu Aldulescu, Dan Stanca în dialog cu Cristina Bogdan – Seniorii literaturii
Duminică, 7 noiembrie, 12:00
Doina Ruști în dialog Cristina Bogdan – Un an de proză contemporană la Editura Litera
Vă așteptăm la festival!
Un eveniment susținut de Europa FM.
(comunicat Editura Litera)
Despre Cenaclul de Luni, cu Magda Cârneci, Mircea Cărtărescu, Ion Bogdan Lefter, Florin Iaru, Cosmin Ciotloș și Bogdan-Alexandru Stănescu
Acum mai puțin de două săptămâni, editura Pandora M adăuga în portofoliul său o istorie dinamică și pasionantă a poeziei optzeciste, prin volumul de critică literară documentat de Cosmin Ciotloș – Cenaclul de Luni. Viața și opera.
Și cum o asemenea apariție editorială merită marcată printr-un eveniment special vă așteptăm joi, 3 iunie, începând cu ora 19.00 la lansarea și sesiunea de autografe dedicată volumului de istorie literară – Cenaclul de Luni. Viața și opera de Cosmin Ciotloș.
Alături de autor vor fi prezenți scriitorii Magda Cârneci, Mircea Cărtărescu, Ion Bogdan Lefter și Florin Iaru, care sunt, de altfel, și protagoniștii acestei istorii. Evenimentul moderat de scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu, directorul editorial Pandora M, va avea loc în grădina Muzeului Național al Literaturii Române.
Criticul și istoricul literar Ion Vartic spune că „volumul acesta este unul care se citește adeseori ca un roman ideatic și evenimențial al preistoriei și al istoriei generației optzeciste, cu toate tribulațiile pe care le-a avut aceasta pe parcursul ei accidentat, cu momente în care s-a impus sau cu momente dramatice, ce au dus la interzicerea Cenaclului de Luni.“
Iar scriitorul Romulus Bucur aseamănă critica lui Cosmin Ciotloș cu cea a lui Florin Manolescu, pentru că, la fel ca acesta, Ciotloș abordează “teme insolite (sau măcar în afara drumurilor bătătorite) și are o argumentație ingenioasă și susținută bibliografic.“
Cosmin Ciotloș vine cu precizarea că în volumul dedicat Cenaclului de luni „nu e vorba de o selecție valorică și nici, cu atât mai puțin, de o dispunere ierarhică a autorilor. Numărul de pagini rezervat fiecăruia nu e, deci, un criteriu. După cum absențele (câte vor fi fiind) nu reprezintă o formă de a-mi camufla eventuale îndoieli estetice. M‑am ocupat și de asta la locul cuvenit și la timpul cuvenit în cei peste zece ani cât am ținut cronică literară săptămânală. Nu e cazul, aici, să încurc borcanele. M‑a interesat mai curând să reconstitui un ansamblu dinamic, nu un catalog. Într‑un fel, exercițiul meu are ceva din acele historical reenactments în care oameni de azi reorchestrează, cu tot echipamentul de rigoare, bătălii de‑acum câteva secole. În cazul de față, e vorba doar de patruzeci de ani, cât au trecut de la pragul convențional al debutului acestei generații. Scopul, repet, este acela de a reanima o sensibilitate de grup, la care fiecare dintre cei de aici contribuie cu date care‑i sunt temperamental proprii. Pentru asta, e adevărat, aveam nevoie să descopăr câte o amprentă distinctă și o sumă de posibili lianți, prin intermediul cărora șirul de medalioane monografice să lase locul unei rețele de relații. În foarte puține cazuri, acestea mi s‑au oferit de‑a gata. De cele mai multe ori a fost nevoie să apelez la instrumente istorice și detectivistice (de care m‑am folosit cu o satisfacție pe care n‑are rost s‑o ascund), cercetând memoriale necitite de nimeni, verificând în paginile revistelor data și mai ales semnificațiile câte unui debut uitat, colaționând amintiri la prima vedere lipsite de relevanță. Mi‑a surâs, recunosc, și șansa. Așa se face că o parte dintre demonstrațiile de aici includ și documente până acum inedite, unele dintre ele revelatorii. Trăgând linie și legând nodurile, a rezultat în final un model discret, care nu mai păstrează prea mult din precedentele aliniamente critice.”
Cosmin Ciotloș (n. 1983) este lector dr. la Facultatea de Litere a Universității din București și colaborator al revistei Dilema veche. A susținut timp de zece ani principala rubrică de cronică literară a revistei România literară. A publicat o antologie a poeziei generației optzeci (Nemira, 2015), o ediție adnotată a poemului Levantul de Mircea Cărtărescu (Humanitas, 2016) și un eseu detectivistic investigând opera lui Mateiu I. Caragiale, Elementar, dragul meu Rache (Humanitas, 2017). În 2019 a primit Premiul pentru critică literară al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj. În 2020 a coeditat volumul de studii Harta și Legenda. Mircea Cărtărescu în 22 de lecturi (Editura Muzeul Literaturii Române).
(comunicat Pandora M)
3 povestiri polițiste și o antologie
Am publicat trei povestiri polițiste și o antologie.
Povestirile:
„Gîtul din Tei” (NOIR de București, Tritonic, 2017)
Începutul:
Nu, nu era o zi ca oricare alta ziua în care poliția găsi un gît de femeie în Parcul Tei. Un gît. De femeie.
Ajuns la Giotto, pe terasă, Homer Goian îi făcu semn Maldivei că da, o Silva blondă, ca de obicei, apoi se așeză la o masă, într-un colț, de unde să vadă tot și să nu aibă pe nimeni în spate. Și, mai ales, să aibă sub ochi intrarea. Îl învățase cineva chestia asta cîndva…
Închise ochii pentru o clipă lăsîndu-se în voia mirosului de tei, era luna iunie, luna în care toată lumea știe exact de ce se cheamă cartierul ăsta așa, adică Tei, de ce există străzi ca Lacul Tei, Teiul Doamnei, Ghica Tei, Lăptari Tei, Ramuri Tei etc. etc.
Lipsește doar Aiciebanii Tei, își zis Goian, cu gîndul la clădirea aia din Vamă, în construcție, pe al cărei zid gri cineva scrisese: PHARE aici e banii tei! Ce se mai hăhăiseră pe chestia asta, el și cu amicii lui, atunci și mult după aceea!
— Silva dumneavoastră, auzi glasul Maldivei și reveni în prezent, în București, în Colentina, unde se întîmplau lucruri, ca de pildă o femeie cu gîtul tăiat în parc.
Goian se uita la ea cum îi toarnă berea în pahar – el nu bea berea decît din pahar, numai din pahar, ura băutul din sticlă, nimic nu i se părea mai grobian ca băutul din sticlă, în orice împrejurare, oriunde, cu atît mai mult la restaurant, în lume, printre oameni pe care-i judeca atunci cînd aruncau șervețele pe jos sau se prefăceau că scapă biletele de tramvai din buzunar. Maldiva îi turna berea în pahar și el se gîndea la ea ca la Maldiva, deși știa că o cheamă Malvina, însă fata asta îl făcea să nu aibă gînduri prea curate cînd se uita la ea, se gîndea la ceva rău atunci și se simțea vinovat pentru asta, pentru că era o fată rea, așa o vedea el, din genul celor cu care ai vrea să faci prostii și care ar ține la prostii, îi zicea Maldiva pentru că era și o divă, o divă de Colentina, o divă periculoasă de Colentina și doar nu era să-i zică Maladiva?!
„Întunecată, Alba” (centeNOIR, Crime Scene Press, 2017)
Începutul:
Mai era oră până la plecarea trenului și Homer Goian aruncă pe pat geanta Vuitton, care era singurul lucru ce-i mai amintea de Parisul de unde fugise în grabă din calea puhoaielor, în 1910. Geanta asta fusese tot ce luase cu el, câteva haine pe care nici măcar nu le mai avea și un teanc nu prea voluminos de acțiuni la o firmă petrolieră, Omnium.
Alesese să părăsească nu numai Parisul, dar chiar și Franța, spunându-și că așa o calamitate, cum au fost inundațiile din acel an, cu siguranță este un semn. Un semn că… un semn care prevestea… Habar n-avea ce, dar el hotărâse s-o ia de la capăt. Alt loc, alt nume. Ca și când ar fi renăscut. Sau și-ar fi oferit o a doua șansă. Cum româna era una dintre limbile pe care le vorbea fluent, nu-i fu greu să aleagă destinația: România. O țară cam murdară după gustul lui, cu oameni nevoioași în general, dar și cu lume bună, mai ales în București, o țară însă foarte, foarte frumoasă dacă știai unde să te uiți. Dacă aveai timp și ceva bani s-o străbați, s-o cunoști cu pasul, cum se zice.
Homer Goian era un nume bun pentru România, pentru un anumit palier social în care voioa să se încadreze, nici prea-prea, nici foarte-foarte, cât să se simtă bine, dar nici să nu atragă atenția asupra lui.
Trăia singur, într-o căsuță din Colentina, situată ceva mai la nord de Obor, citea, scria, călătorea și avea grijă să-și sporească colecția de sticle de whisky în călătoriile pe care le făcea prin lume.
„Ea vine o dată, ea pleacă pe rînd” (Pandemicon, crime Scene Press, 2020)
Începutul:
PROLOG
Adevărul e că pandemia asta ne-a luat ca din oală și ne-a pus într-o cratiță, sub capac, la foc mic.
Eu sînt Lulu. Lulu Bărdaș. Sau, cum scrie pe cartea de identitate, Lucian Bărdaș. Lulu e pentru prieteni. Și pentru ceilalți. Am fost repartizat la Secția 33, în Colentina, și încă mă mir, după atîta vreme, cum de s-a întîmplat asta. Mă mir eu și întreaga promoție de la Academie cu tot cu familii, iubiți, iubite, profesori și cine mai trece pe drum. De ce? Simplu: doar eu și șeful de promoție am ajuns aici. Aici, unde tot omul vrea să ajungă atunci cînd dă examenul de admitere. Așa că, probabil, ați prins ideea: e normal ca șefii de promoție să vină la 33, să intre direct în paradis. Dar eu? Eu?
A trecut un an și ceva de cînd am ajuns aici și încă nu mi-a spus nimeni nimic. Nu m-a luat nimeni deoparte să-mi zică: Bă băiete. Știi că ești aici pentru că… după care să urmeze marea revelație, că am un unchi general de poliție de care nu știam – deși știu că bunicul Victor a umblat prin chiloții multor fete din Tîrgoviște, apoi din Craiova și, în cele din urmă, București – sau că… și aici imaginația mea se cam termină.
Ca să nu mai vorbim că, de cînd sînt aici, doar citesc dosare. Nu mi s-a dat altceva de făcut. Citesc dosare noi pe măsură ce se fac și, între ele, cazurile reci de la arhivă. Nu știu de ce le zicem cazuri reci, ca-n seriale. Eu, ca să-mi fac viața mai veselă, dacă tot citesc numai despre cadavre, le zic piftii. Adică răcituri. Celălalt bunic, Loredan, era moldovean, de undeva de pe lîngă Iași, și ei, acolo, la piftie îi spuneau răcitură. Vedeți? Cazuri reci – răcituri – piftii. Voilà!
Îmi văd de dosarele care ajung pe biroul meu, le citesc, le analizez, apoi scriu o foaie A4 cu concluziile mele. Nu știu dacă asta ajută la ceva, pe cineva, nimeni nu-mi zice nimic. Apoi primesc altul.
Cam asta a fost viața mea pînă a dat pandemia peste noi. Și nici de-atunci viața mea n-a fost prea diferită. Colegii mei – la cei tineri mă refer – au fost scoși pe teren la dat amenzi. Eu am rămas să fac același lucru pe care-l făceam, în birouașul meu doi pe doi de la etajul doi. Singura schimbare fiind că, de cînd a început starea de urgență, am lins numai piftii, nu s-a mai întîmplat nimic palpitant, hoții bătrîni n-au voie să iasă din casă, hoții tineri nu știu să-și scrie declarațiile și, după cîteva amenzi de-alea maxime, s-au hotărît să rămînă prin curți…
Nici borfașii nu mai sînt ce-au fost.
Și totuși… Și totuși…
*
Cum zicem, am publicat și o antologie: Antologia prozei românești polițiste și de mistere (Paralela 45, 2018)
CUPRINS
Michael Haulică – Crime și mistere în literatura română
George Arion – A doua moarte a domnului Michael Conrad
Diana Alzner – Un strop de bunătate
Florentin Haidamac – Cardinalul, spionul și pipițele
Robert Gion – Inimi de hârtie
Nic Dobre – Detectivi de ocazie
Ciprian Mitoceanu – Afacerea Verei Nikolaevna
Stelian Țurlea – Vă plac blondele?
Petre Crăciun – Necuratul părea să fie criminalul
Iulian Popa – Noaptea pe muntele învăluit în ceață
Iulian Sîrbu – Secretul care ucide
Andra Pavel – Recensământ: -1
George Cornilă – Ora 5 în Pall Mall
Flavius Ardelean – Toată bezna din ochii lor
Eugen Ovidiu Chirovici – Accidentul
Note bio-bibliografice
Anansi. World Fiction. Bogdan-Alexandru Stănescu. Pandora M.
Și eu tot aștept ca una dintre marile noastre edituri să înceapă să pună numele traducătorilor pe copertă.
Sînge mohorît
…sau „Cea mai mincinoasă femeie din lume”. În curs de.
Colierul de perle al bunicii 
Comentarii recente: