9 octombrie, dimineața
Se pare că astăzi e ziua în care reușesc să scriu prefața pentru cartea pe care am citit-o cu o săpătmînă în urmă și care parcă mi-a luat toate vorbele și a înfășurat în jurul lor o sfoară roșie scoasă din buric de un sfînt, sfîntul Taush din Gaisterștat.
și mai pe seară:
Cred că tocmai am terminat de scris o prefață. O în-loc-de-prefață. Dar o mai las vreo oră, două să stea, să respire, apoi o mai citesc o dată și o trimit autorului cărții și editorului. Fain a fost să citesc cartea, fain a fost să scriu prefața.
Curios a fost că o săptămînă întreagă am tot încercat s-o apuc de-o margine, de-un colț, de-un moț de undeva și n-am reușit, îmi tot alunecau deștele pe ea – nu eram deștoinic. Azi a fost ziua ei să se scrie. Azi mi-a picat cerneala-n stilou, aia de-o așteptam să pice.
Bă, ce fain e să scrii! Orice. Numa’ să scrii.
*
De ieri am început să lucrez la o povestire. Mi-a fost solicitată, m-am apucat de ea, n-am scris un rînd pînă acum, dar adun date, informații, caut personajul și povestea lui. Adică sînt deja acolo.
Va fi o nouă poveste din Inand.
Colierul de perle al bunicii 