Mircea Cărtărescu – Poem de amor

O PANARAMA A POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE
(parodii, pastişe, cópii, imitaţiuni)

 

MIRCEA CĂRTĂRESCU

Poem de amor

 

pentru cine am fost eu deştept atîţia ani şi am scris cărţi şi mi-am luat blugi şi adidaşi şi pix cu mină de 0.5 şi pechinez

pentru cine treceam prin tramvaie ca o corabie cu pînze prin gîtul sticlei de havana club băută cu traiante într-un gang de pe covaci

pentru cine trăgeam eu de portjartierul nopţii şi de ţîţele cu ghimpi de scorpion ale ei ca să găsesc sala dalles umplută cu macaroane şi la uşa ei pe stratan stînd ca un erou civilizator cu şapca-n mînă uitîndu-se după iaru cum trece strada cîntînd

pentru cine citeam eu simultan bhagavad gita nichita stănescu şi aforismele lui cilibi moise şi legile lui murphy şi ascultam beatles şi elvis şi jethro tull şi mai trăgeam cu ochiul şi la sticla de cherry wine chinezesc care făcea dragoste cu pachetul de carpaţi fără

pentru cine am învăţat eu atîtea bancuri şi poveştile despre chiuveta care iubea o stea dar steaua n-o iubea pe ea că iubea o strecurătoare de supă şi de oftică după chiuveta s-a dat la muşama şi despre poligonul căţelu care îşi lipea tandru irişii de şoldurile voluptuoase ale autobazei din filaret

pentru cine delirez eu de cîţiva ani printre faruri vitrine fotografii poeme de amor fără să-mi dau seama că totul e-n van şi se apropie judecata de apoi a poeţior şi uite că acea clădire de pe brezoianu nu s-a dărîmat nici la cutremurul din acest amărît de an 1986

2

ah, femeie, femeie, femeie

femeie, femeie, femeie, femeie…

3

cine-mi spunea să ne iubim tujur, să ne amăm, să ne ambetăm, să ne sfîşiem hainele şi dantele şi michelangelii, să fim masochişti şi sadici ca o frînghie de rufe după trecerea hoţilor

cine venea la mine seară de seară să bem ceva, să ascultăm muzică, să-i arăt biblioteca şi sufrageria şi dormitorul şi celelalte

cine fugea pe străzi cu emisferele cerebrale fluturîndu-i pisiceşte, cobaiceşte de întorceau capul după ea pînă şi coloanele de la romarta copiilor

cine ronţăia seminţe în pasaj aşteptînd să-i fie aduse pe tavă orgasmul şi peruca, mîngîind cu botina pavajul şi excitîndu-l de i se auzea gîfîiala pînă-n frizeria gării de nord

cine făcea mişto de mine cînd îi spuneam că singura şi adevărata poezie română se scrie lunea şi

cine rîdea de mine cu toţii dinţii căscînd o gură cît cupola ateneului cînd eram nervos şi-i înjuram în rime pe toţi cerşetorii care guiţau de fericire adulmecîndu-ţi mirosul de fiară încălzită

cine, cine, cine

nem tudom, spui tu descheindu-ţi bluza pînă la plămîni, pînă la stomac, pînă la apendice

prost e ăla care zice

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: