Insuportabila futilitate a italicelor
O copertă care îmi place tare mult
Diana Gabaldon, autoarea Călătoarea.
*
Am aflat că nu-i bine să fredonez cîntece de-ale Madonnei prin casă. Traumatizez motanii.
*
În The Penguin Complete Sherlock Holmes (2009), apare de 8 ori cuvîntul elementary, dar niciodată în formula Elementary, my dear (doctor) Watson. Ca să n-avem vorbe.
*
Da, știu, RomConul e o chestie de rahat la care unii țin neapărat să participe. Ba chiar se supără că anumite persoane nu sînt în sală să le asculte. Măi, măi!
*
Uninea Scriitorilor (USR) e o chestie prost întocmită, prost condusă. Prost întocmită pentru că nu există criterii numărabile pentru înscriere (aia cu valoarea nu e ceva palpabil, nu se poate proba, oricine, oricînd poate adună o gașcă de chflii care să jure că ești cel mai valoros scriitor din istorie), pentru că nici măcar filialele nu au nici o noimă (jumătate din membri sînt împățiți pe criterii geografice, jumătate pe criterii de gen – ori împărțim toată uniunea pe genuri, ori pe criterii geografice, caz în care Bucureștiul ar trebui să aibă șase filiale, cîte una pentru fiecare sector). Iar prost condusă… pentru că 90% din membri nu simt că există decît atunci cînd li se cere votul, pentru că nu există o uniune a scriitorilor, ci se încurajează găștile baronilor locali sau centrali.
*
Aciua sau aciui? Ddexonline dă aciui – aciua – aciuia. Așa că… o iau pe calea cea dreaptă – DOOM2 – chiar dacă tre să pun mîna pe 3 kile de hîrtie. E aciua.
E bine cît timp mai ai întrebări, cît mai ai îndoieli. Treaba devine periculoasă cînd începi să ai numai certitudini.
*
Cineva se întreba ce-a făcut Chifu ca să ajungă Scriitorul Anului (în loc să dea pe Google și să afle). Altcineva se întreba ce-o fi aia anti-utopie – tot în contextul Chifului (în loc să dea pe Google și să afle).
Prea mulți fac pe proștii. Și chiar ar fi păcat să prindă fix ziua aia cu ghinion. (Era un banc pe vremri: Culmea ghinionului – să faci pe prostul și să rămîi așa)
*
Mi se pare mie sau băieții ăia doi (Sișu și Puya) una zic și alta fumează?
Brit Marling despre SF&fantasy
Fantasy and speculative science fiction are the genres that feel closest to how I feel about being alive.
(Brit Marling)
Brit Marling (foto Victoria Will/Invision/AP)
Încă octombrie
E octombrie. Și n-are (sic!) de gînd să plece. Hai să mai rîcîim pe geam (Trinituței îi mai ziceam Sonia Rîcîiel).
*
Am văzut că a apărut o carte despre un copil prodigy. Dar unul despre un copil care să aibă și el un DEX, acolo, nu scrie nimeni?
A, mai apare și un Healer! Hilă! Bă, Hilă, bă!
*
Linnea Torstenson & Isabelle Gulldén. Dar nu numai pentru asta iubim noi Suedia. Hai, CSM!
*
Nu trebuie schimbat. Trebuie făcut totul de la zero. Fără ei. Dacă vor să vină, să plătească bilet. (cineva care mi-e drag)
*
Am a mă obișnui cu gîndul că de-acum nu voi mai lucra cu un scriitor pe care l-am apreciat (și îl apreciez în continuare pentru ce scrie), ba aș spune că am pus cumva umărul… că doar nu l-a descoperit anul trecut cineva pe tăpșan, tînăr și ne-nceput!
*
Am văzut un serial cu fătuca asta. Mișto!
Julia Ragnarsson
*
Cărți de plastilină. Romane false, decoruri desenate, personaje făcute din plastilină, dialoguri scrise cu lista de cuvinte în față. Imitații. Scrise pentru că autorul a vrut să le scrie. Nu pentru că n-a putut să nu le scrie.
*
Multe dintre reacţiile unor elevi şi ale unor părinţi au fost încurajate şi promovate de „redactori“ din presa scrisă şi din cea online, care nu sînt nici ei prea departe de nivelul nemulţumiţilor. Ideea că poţi negocia sensul unor concepte, al unor formule consacrate frizează absurdul. A spune că formula „roman interbelic“ este ambiguă este la fel de pertinent cu a pretinde explicitări suplimentare, care să „dezambiguizeze“ formule ca „teatrul absurdului“ sau „epoca elizabetană“. Agresivitatea celor care contestă regulile gramaticale, rigoarea conceptuală şi orice cerinţă ce presupune un minim efort de a învăţa devine, de la an la an, o ameninţare socială. (Carmen Silvia Musat. Pe FaceBook)
*
Insulele lui Thomas Hudson de Ernst Hemingway de Ona Frantz.
Am mai pus asta? Nu-i bai! Pentru că e faină.
*
Ikea ne taie pădurile și ne bagă pe gat formații scandinave… (cineva care nu mi-e drag)
*
Cine naiba mai ascultă grunge acum?
(eu ascult în fiecare zi. de cîte ori îmi sună telefonul. sau de cîte ori sună telefonul Tantzei?)
*
Da. Every day. Tom Ford. Noir.
*
Cu ochii urmărind rîndurile în document, cu mîna dreaptă mișcînd mouse-ul, căutînd erorile, fixîndu-mă pe ele, iar cu stînga tastînd litera ce trebuie pusă în locul celei greșite… atunci, cînd ating tastele, am senzația că sînt un clăpar în concert.
*
Noutăți la Tritonic.
Astea sînt din august. Între timp au mai apărut cărți de Lucian Dragoș Bogdan&Teodora Matei, Aurel Cărășel, Monica Ramirez, Anamaria Ionescu. Iar pînă la sfîrșitul anului o să mai vină o căruță. De fapt, trei.
*
și deodată se făcu octombrie
Toată vara am adunat poze, capturi de ecran, fapte, vorbe, întîmplări care așa, prinse-n folder, m-au lăsat în pace și nu m-au bîntuit.
Iaca:
Am terminat de citit Julieta avea un pistol, de Tony Mott (Tritonic, 2014). Asemănătoare cu romanele lui Stelian Țurlea și Petru Berteanu. Un thriller medical căruia, prin structura aleasă, autoarea i-a luat din partea de acțiune și suspans. Asemeni celor doi autori pomeniți, și Tony Mott a ales varianta mainstream. (17 aprilie)
Tocmai am citit pe FB că autoarea a terminat cel de-al doilea roman din serie. Va apărea în toamna asta, probabil la Gaudeamus.
De-abia aștept să-l citesc, mi-a plăcut tare mult povestea din primul volum. Cred că Tony Mott va fi un nume important în literatura noastră mystery&thriller.
*
Unde să merg în noiembrie? La Barcelona?
Sau la BarCelona?
Știu sigur că o parte din mine va merge la Frankfurt. Pentru restul… e bun și Gaudeamus.
*
O revistă internațională de cultură caută coordonator care să aibă cunoștiințe de calculator. Preferabil cunoștiințe literar-culturale. A naibii revistă de cultură!
Stați așa: adică cum cunoștiințe literar-culturale? Manolescu și DCE? Măcar Iaru și Cipariu? Hm!
*
Budele publice din Stockholm:
Norr-Mälarstrand
Lîngă Palatul Regal
*
Am văzut serialul Modus, de unde am extras niște imagini pe care n-am cum să le văd vreodată:
Riddarholmen
Slussen
Ambele zone sînt în construcție de cîțiva ani.
Și nu putea lipsi o imagine cu centrul vechi, mama turiștilor și tata lui Cafe Cronan:
Gamla stan
*
Cărțile mele pe elefant.ro. Pe unele le semnez cu numele meu, pe altele cu pseudonim 🙂
*
Slavă Forței! Sîntem în Europa. Dacă și Tor.com spune…
*
O carte faină a apărut la Polirom anul ăsta. Ei, au apărut ele mai multe, dar asta e specială:
Poate, într-o zi, editurile românești vor pune numele traducătorilor pe copertele cărților, acolo unde le e locul.
(va urma)
Capu’ la țara noastră și ramadanul la vikingi: fifty-fifty
Ce scrie pe lista aia, Șefu? E noul guvern? Aveți un loc și pentru mine? Justiție, Învățămînt, Externe… orice.
*
Andrei Mazilu, într-un interviu:
*
Am găsit poza asta pe pagina de FB Pucioasa veselă.
*
Deci juriul va hotărî niște premii, deși doar 50% din vot e treaba lui. Important e ăla care are jumătatea mai mare, nu?
*
Unora trebuie să li se desenze ca să înțeleagă. Să le desenăm, așadar:
*
Ramadanul la vikingi:
Articolul aici.
Note într-o dimineață de vară
Ieri m-am apucat de Așteptînd-o pe Sara, ediția nouă. Poate o fac totuși pentru septembrie.
*
Mai apare din cînd în cînd cîte un haiduc (sau o fi același?), care vrea să pună lucrurile la punct, așa cum, din cînd în cînd, apre cîte unul (sau o fi același?) care se vrea șef peste sefeul românesc. Toți sfîrșesc exact acolo unde au început: în anonimatul unui pseudonim pe care, în scurtă vreme, nu-l mai ține minte nimeni. Nu că în scurta lui viață l-ar fi frecventat prea mulți.
*
După repetate vizite la Bucur Obor, ieri am găsit un borcan cu dulceață de cireșe amare. Să mai spună cineva că viața nu e frumoasă! 🙂
Și, apropo, cum se face că dulciurile mele prefarate sînt ciocolata amăruie (75%, 85%, de-aia) și dulceața de cireșe amare? Ce e în neregulă cu cel mai mișto dulce e amar?
*
Și tot de mîncare:
Dar nu mai bine înghețată cu gust de ciorbă de cartofi cu tarhon? Ca la Bucătarul vesel… știți voi: Brașov, intersecția Michael Weiss cu Postăvarului.
*
Și încă:
Și? De ce l-a trimis? Să ceară împrumut o cană de ulei?
*
Îmi plac cărțile tipărite pe hîrtie volumică pentru că îmi plac cărțile ușoare, cele care nu cîntăresc o jumătate de kilogram deși au doar 200 de pagini. Îmi plac aceste cărți pentru că hîrtia e obținută prin reciclare, nu e nevoie să se taie alți copaci pentru apariția lor, prefer să las acest „privilegiu” celor cu foi albe, strălucitoare.
*
Ce-mi mai place?
Îmi plac laicurile.
*
Posmagiada:
*
Ce-mi mai recomandă Youtube. De parcă nu mi-ar suna prin casă toată ziua telefonul Tăntzelului. 🙂
*
Așa.
*
Și societatea civilă.
*
Pink!
Extratereștrii, ciocanele și tîrgurile de carte
Uite c-a început luna iunie și încă n-am șters de pe geam capturile din mai. Să le vedem, așadar, în cîteva episoade!
Dintr-o revistă care scrie despre „extratereștii” atunci cînd nu înjură scriitori, traducători, editori.
Viață de cîine în Stockholm.
Tot în Stockholm, la o terasă, printre stegulețele pe care, în săptămîna cu Stockholm Pride, le vezi pe clădiri, pe autbuze și pe unde cu gîndul nu gîndești (cu gîndul de cetățean al Republicii Ortodoxe România).
În sfîrșit, poți mînca un pește și la Brăila! De unde-or fi găsit ei pește acolo?!
Aștept o știre despre prima pensiune care oferă pită cu slană în Ardeal.
Cum naiba mai toate contractele cu administrația publică sînt cîștigate de firmele copiilor de ștabi din administrație/politică, băieți buni, care „se pricep” la calculatoare?!
Băieții ăștia care „se pricep” mi-au mîncat tinerețea de programator.
Captura e din 7 mai 2015. Știam eu că singura situație concurențială de acceptat este monopolul! 🙂
Dedicație vecinilor mei (culeasă de pe FaceBook).
Ce obiceiuri ciudate au unii! Păi de-aia nu merge Britania, fraților! Cum adică, dacă pierzi alegerile, te retragi?! Da’ ce, nu mai sînt alegeri peste patru ani?! Viața se termină la prima înfrîngere? Caracterele puternice rezistă. Ca coafura.
(Ioan Buduca)
O idee țara o străbate: cele două tîrguri internaționale de carte – Bookfest și Gaudeamus – n-au reușit, dar un al treilea tîrg sigur ar pune România pe harta culturală a lumii! Sau un al patrulea, al cincilea… nu? Sau ar trebui să facem un tîrg internațional în fiecare lună? Că așa ceva sigur n-are nimeni. Ne-ar aduce în ochii lumii, măcar cînd se va scrie asta în Ghinișbuc.
Tapet cu sefiști
Să mai scăpăm de notițele de pe geam. S-au cam adunat ceva în aprilie și eu eram pe cîmp la lucru (cînd s-o-mpărțit norocu’ – vezi, bă, că nici nu rimează lucru cu noroc?!)
Un scriitor al lumii, pe nume Costi Gurgu. În Locus:
*
Foarte faină pagina de deschidere a Dexonline pe 1 aprilie:
*
Măcar un like să dau și eu la frumușenia asta:
Se pare că vom avea The Drowning Girl de Caitlin R. Kiernan la Bookfest (traducere de Flavius Ardelean). Yay! Sau ioi!, dacă vreți.
*
Danalexe afirmativ:
Ei, ia să dăm cu Google, să vedem dacă găsim ceva ce parcă știam… Hopa! Iaca poznă!
sau așa:
Ce știu ei?!
*
Ce poză frumoasă! De la FILB 2014. Oana Boca, Ioana Gruenwald, Bogdan-Alexandru Stănescu, Vasile Ernu. Pe perete, în spate, tapet cu sefiști (McAuley, Morgan nu se vede din cauza lui Ernu, Corn și Haulică).
(va urma)
Crîșming house in Gamla stan
Au trecut doar trei zile din mai și geamul meu se umple de notițe. Să le descărcăm, să facem loc altora.
Millennium. Dar nu ăla, ălălalt
Foaaarte faine copertele astea:
Amabilități cu Flavius
Ziua în care descopăr pe net asta:
Ei, cînd am vorbit la telefon, am mai schimbat noi și alte drăgălășenii.
Ce nu i-am spus e că de multă vreme îmi doresc să-mi lansez o carte la Brașov (n-am făcut niciodată asta!) și să vorbească el la lansare.
Autor de citate celebre
Și am mai descoperit ceva pe net, pe FB. Cred că o știam de mult, așa că s-o trecem la redescoperiri.
E bine cînd oamenii își mai amintesc că ai spus cîndva de bine despre ei.
Încep să am sentimente de recunoștință față de cei despre care am vorbit de bine sau i-am publicat sau i-am ajutat cu ceva și acum, după o vreme, nu mă înjură.
Prost, incult și rău la suflet
Găsii asta:
Am tăiat numele prostului. Nu pot să spun că nu m-a bucurat că și alții sînt de părere că omul e prost. Partea cea mai nasoală însă e combinația de prost – rău la suflet. Că dacă omul face măgării din prostie, asta e. Dar cînd le face din răutate… e cam nașpa.
Ipochimenul zicea undeva că-l urăsc. Cum naiba să urăsc o muscă care (știu ce e aia o cacofonie!) mă bîzîie la cap?!
Crîșming cu Nicolai
Un articol foarte fain în Șapte seri. Și un cuvințel de ți se topește pe limbă: crîșming.
Dar Matei Bărbulescu, autorul articolului, o comite și el la un moment dat:
Bine, fată, dacă așa crezi tu că ți-a zis…
Happy house
Am văzut poza asta și în articol scria: Happy Hours! 8.30 – 12.00. De ce-oi fi citit eu Happy House?!
Gamla stan, mai ceva decît Centrul vechi
Vedeam a enșpea oară acest videoclip:
Și mă uitam cu bucurie pe unde îl pun pe om să cînte, dîndu-mi seama că am fost peste tot, dar peste tot pe unde au filmat. Și-apoi: cum dracu’ să nu fiu, dacă din cele aproximativ 100 de zile petrecute în Suedia, cam în 80 am fost în Gamla stan?! Și încă, vorba cuiva: ziua în care te trezești că, în 10 ani de cînd ești în București, n-ai fost de 80 de ori în Centrul vechi.
O fi bine? O fi rău? Habar n-am. Știu doar că acuși-acuși o să mă mai duc în Gamla stan de vreo 25 de ori. 🙂
Întoarcerea la Danalexe
Papagalul și curcanul
Note găsite pe Desktop:
In tarile de hoti si de prosti, [SOCIALISMUL] este neaplicabil oricum.
(de pe FaceBook)
*
ai tăi le cumpără, ai mei le moștenesc
(Downton Abbey)
*
„Mulţi ani după aceea, în faţa plutonului de execuţie, colonelul Aureliano Buendía avea să-şi amintească de după-amiaza îndepărtată când tatăl său îl dusese să facă cunoştinţă cu gheaţa. Macondo era pe atunci un cătun cu vreo douăzeci de case de lut şi trestie, ridicate pe malurile unui râu ale cărui ape diafane alunecau pe albia cu pietre lucioase, albe, uriaşe, ca nişte ouă preistorice. Lumea era atât de nouă, încât multe lucruri nu aveau încă nume, iar pentru a le deosebi trebuia să le arăţi cu degetul”.
(Gabriel Garcia Marquez – Un veac de singurătate)
*
Sometimes there’s so much beauty in the world, I feel like I can’t take it, and my heart is just going to cave in.
(American Beauty)
*
româna suna a limbă, nu a papagal dezlănţuit
(Oliviu Crâznic)
*
Revenirea in tara a fost exact ca extractia unui curcan prin nas. Dureroasa si nu prea intelegi exact motivul pentru care ai avut un curcan in nas.
*
“If you do not tell the truth about yourself you cannot tell it about other people.”
(Virginia Woolf)
Colierul de perle al bunicii 
Comentarii recente: