Arhive categorie: Suedia

Isabelle Gulldén

Nasoală zi. E oficial: Bella Gulldén pleacă de la CSM. E cea mai proastă veste din sport în ultimul an (cel puțin așa o resimt eu, acum).
O să-mi fie dor de echipa aia frumoasă a CSM-ului de acum un an (ei, îmi e dor de ea de ceva vreme). Și de jocul CSM-ului de pe vremea în care Bella juca entru echipă. Am impresia că, de la o vreme, echipa joacă pentru Neagu. Și nu-i OK. O arată și rezultatele. Handbalul e sport de echipă totuși. Așa era pe vremea cînd jucam și eu în curtea școlii și în campionatele școlare, așa e și acum, la orice nivel.
Se pare că n-a fost prea bună ideea cu ambele jucătoare în echipă. Și nu pentru că e greu cu două vedete, ci pentru că cele două presupun două filozofii de joc. Care nu se pot amesteca. Asta e.
Sărut mîna, Bella, mulțumesc frumos pentru bucuria jocului pe care ne-ai adus-o la fiecare meci, pentru ce ai făcut pentru sportul românesc. Baftă și mult succes acolo unde vei juca în continuare. Să-i bucuri și pe alții care vor umple sălile ca să te vadă jucînd. O să țin și cu Brest de-acum (mai puțin în meciurile cu CSM, dar sînt convins că vei înțelege asta).
Vi ses!
Reclame

de la Dune și Burning Chrome mi se trage

și am mai fost o dată la librăria Sf din Stockholm. de data asta mi-am luat niște clasice: Dune, de Frank Herbert, și Burning Chrome, de William Gibson. niște ediții foarte faine ale unor cărți care au însemnat a treia mare schimbare în viața mea. 150 de pagini dactilografiate din traducerea romanului lui Herbert și trei povestiri de Gibson (Johnny Mnemonic, New Rose Hotel și Dogfight – asta scrisă împreună cu Michael Swanwick), toate citite prin 1987, m-au pus pe drumul care a dus la Madia Mangalena și de-acolo mai departe.

iată că, după 29 de ani, aceste cărți ajung, în original, în biblioteca mea.

dune-chrome-fran-sf-bokhand

Pistruiata din Sigtuna

24 iulie 2015 sigtuna ona 1200w

O să urmeze o însemnare cu poze din Suedia, de astă-vară.

Omul și opera lui

Am o operă în spate, ce naiba!

19-iulie-2015-stockholm2

Sunete, mișcări, imagini

Doar nu ne așteptăm ca toți cîntăreții să se poată exprima și prin mișcările trupului. Uite un caz:

Almanahul Anticipația 2016, cea mai faină copertă din seria nouă a almanahului.

almanahul anticipatia 2016Mă întreb totuși ce rost mai are almanahul în anii ăștia? Pe vremuri Almanahul Anticipația era o comoară pentru că acolo găseam povestiri străine – pe care nu le găseam nicăieri în altă parte (doar în cele cîteva antologii, foarte puține), apăreau liste cu premiile Hugo și Nebula (nu prea aveai unde le vedea, nici nu aveai de unde să știi de ele), mai citeai și cîte un articol, două despre SF. Nu existau reviste care să-ți furnizeze toate astea, nu existau cărți/antologii cu povestiri, nici de-ale străinilor, nici de-ale românilor. Dar acum?!

Dacă se vinde într-un tiraj mulțumitor, e o minune din partea unui public la care antologiile nu au un atît de mare succes. Dacă nu se vinde chiar bine, e o minune din partea editurii, că încă îl mai scoate.

*

Ce Michelangelo, ce Sixtina, iaca Secția 14. Cu antologiile în fundal. Purtători de degete: Andrei Duduman și Mihai Alexandru Dincă. Ceilalți: Valentin Goran, Georgian Enuță și Adrian Poenaru.

ce michelangelo, ce sixtina - iaca sectia 14 (cu antologii in fundal)

Și că tot am vorbit de Secția 14, o poză de la lansarea antologiei Eroi fără voie (Millennium Boooks, 2015):

s14cu Alexandru Orbescu, Valentin Goran, Mihai Octavian Giulvezan, Maria Bumbar, Cezarina Nicolae, Adrian Răducan, Alexandra Medaru, Andrei Duduman și Emil Duhnea. Ca să știți unde se vor duce premiile SF&F în următorii ani.

*

Alte lansări se apropie (că doar vine Gaudeamus peste noi):

haiganuMarian Coman – Haiganu. Fluviul șoaptelor.

Şi coperta:

Marian Coman - Haiganu*

banner dresden filesE foarte frumos că cei de la Final Chapter a pun numele traducătoarei, Ana-Veronica Mircea, pe banner. Şi mai frumos era dacă i l-ar fi pus şi pe coperta cărţii.

Coperta:

jim butcher - nori de furtuna, final chapter, 2015*

Rămînem la cărţi. O nouă ediţie, o nouă traducere din Colonelului nu are cine să-i scrie, de Gabriel Garcia Marquez a apărut de curînd la RAO (traducere de Alexandru Calciu). Prima ediție a nuvelei lui Marquez a apărut la noi în 1967, la Editura pentru Literatură Universală (traducere de Alexandru Samharadze, copertă de Done Stan).

2colonelul*

Două tăntici faine: Efva şi Eva. Una este designer de bijuterii (Efva Attling), cealaltă e cîntăreaţă (Eva Dahlgren).

eva and efva

Şi să închei tot cu mişcare. Braşov, Transwingvania, 2015.

 

 

Stockholm 2015, ziua 3

Mulți români

Ieri a fost ziua în care ne-am întîlnit (programat sau nu) cu prieteni români.

Dar la început au fost norii. Și norii. Și nițică ploaie. Și oleacă de soare. Și bine că m-am îmbrăcat cu multe chestii (că nu degeaba sîntem în țara lui Lager på lager!) pe care ba le scoteam, ba le schimbam, ba le puneam la loc, după cum se juca soarele cu noi.

A fost așa cum a zis Yr.no, adică 12-16 (știu că anunțam ieri 11-15, dar… e vorba de meteorologie, nu?).

Ce să faci pe o astfel de vreme? Am încercat drumuri noi, adică am ieșit prin spatele blocului și am aflat că, dacă din fața blocului ferestrele noastre sînt la etajul 1, din spate sînt la etajul 2. Că doar sîntem în vîrful dealului, nu? Ei, și prin spate e o scurtătură spre nu-ș ce stație de autobuz. Scurtătură ca alea pe care o luăm cînd mergem la munte. Sau pe Tîmpa. Adică prin pădure. Că de-aia am și speriat o căprioară care ieșise la cumpărături, probabil. Că jogging nu făcea.

Și-am mai întîlnit ceva în drum, ne-am făcut o impresie proastă la început, apoi ne-am dat seama că nu sîntem pe o stradă din București, așa că nu era vorba despre un căcat de cîine cum crezuserăm, ci despre un limax. De-aia am și zis că limacșii sînt niște căcați cu ochi. 🙂

Ceva mai jos am găsit și un loc amenjat unde să-și scoată oamenii cîinii. Stîlpi cu pungi (în fine, pungi nu mai erau, ca să fiu cinstit – dar am văzut stîlpi de-ăștia la ieșirea dintr-o pădure în Södertälje cu vreo doi ani în urmă), coșuri de gunoi unde să se arunce pungile… ei, de-ale lor.

sodertalje astazeneca

întîmplător am dat fix peste imaginea asta cu Sodertalje. este complexul farmaceutic AstraZeneca. Făuritorii pastilelor cu care am venit aici. 🙂

Și cum stăteam noi așa, la Cronan (azi a fost ziua cu Köttbullar – celebrele chifteluțe suedeze – și Morotstårta – mai puțin celebra, dar la fel de bună-bună-bună, prăjitură cu morcovi) și ne uitam la lume (ați văzut ieri ce se înțelege prin „uitat la lumeˮ)… pe cine-mi văd ochii? Ana-Maria Negrilă, Ciprian Chisega și un fel de trickster-viking mic, pe numele lui Tudor.

Schimbat impresii despre cazare-muzee-transport-și-după-colț-e-librăria-SF între oamni care au fost împreună ba la cenaclul Solaris, ba în tabăra Atlantykron, ba la Călărași în 99, oameni care au împreună vreo 11 cărți scrise și vreo 12-13 traduse (mișto, nu?), parcă era un Romcon intinerant…

Și nu plecară bine românii ăștia, că apăru Alina, prietena noastră suedeză care e de vină pentru toată nebunia asta cu Suedia, că ea ne-a adus pentru prima dată aici (și acuma nu mai scapă de noi, vrea, nu vrea dă de noi – sau noi dăm de ea – în fiecare vară de patru ani încoace).

Amintiri, povești, povestiri – cum zicea cineva. Și bucuria noastră sesizînd că prietenele noastre s-au cam plăcut. Nu în sensul că… Adică nu e nimic în neregulă să… Dar impresii bune.

Și a ieșit un soare…. (acum, nu) că doar trebuie să fie înnorat, dar numai dimineață, pentru că azi ne pregătim de 20-22 de grade și alți români.

Zicea un nene într-o carte că un țăran, cînd ajunge la București, caută alt țăran. 🙂

(Aici m-a chemat Tăntzel să văd că la televizunea suedeză este o emisiune despre un sex shop, în care un nene vorbea cu patroana despre jucăriile sexuale preferate ale suedezilor. La ora asta. 12.11 ora locală. Apoi a început o emisiune despre vreme.)

Mai vorbim mîine. Vă zic pa, dar nu înainte de a puncta trecerea, ieri, prin magazinul lui Gudrun Sjödén de pe Stora Nygatan (mai sînt 3 magazine, le vom călca și pe alea cu siguranță, nu scapă companioanele mele), de unde am ieșit cu o eșarfă (anul ăsta e albastră, ca să aibă pereche cea kaki, luată anul trecut).

Și-acuma pa!

 

 

Stockholm 2015, ziua 2

Bacovia s-a născut la Stockholm

Plouă plouă , plouă… de cînd am venit. Cu mici întreruperi mincinoase, care te fac să ieși în pantaloni scurți pentru ca, două ore mai tîrziu, să fie 14 grade. Dar coafura rezistă – și cînd zic coafura, mă gîndesc la celebrele versuri: cu părul lui făcut fuior, dar nu pe cap, ci pe picior.

Așa că am bifat prima Skagenröra, regulamentar, în Stor Torget (piața în care este muzeul Nobel), la cîrciuma aia de la parterul casei roșii pe care o știe toată lumea.

stockholm-stortorget

poza e luată de pe net, n-am descărcat pozele de ieri și acum n-am timp de căutat prin arhiva anilor trecuți

Am fost și la Kronan (care e, de fapt, Cronan, că așa scrie deasupra intrării, doar pe bonul fiscal scrie Kronan) și am aflat că ai fost prea mult într-un loc atunci cînd te recunosc chelnerii. Chelnerii noi, pentru că în 2012 și 2013 erau alții. Dar acum erau doi din cei de anul trecut, care, cînd au dat cu ochii de noi, au făcut legătura urechea stîngă – urechea dreaptă și au șoptit printre buzele de legătură: Hej! You again! Welcome to Stockholm and it’s beautiful summer. Și ploua…. și ploua… (am însoțit cu umbrela fetele care duceau tăvile cu prințese – Prinsesstårta – și Fransk chokladtårta).

Și am făcut cel mai bun lucru care se poate face acolo: mîncat-băut și… la noi îi zice bîrfă, dar nu-i un cuvînt tocmai corect, pentru că duce în derizoriu o activitate pur intelectuală. 🙂 Mai repede aș spune că a fost vorba despre știri (ia uite-o și pe-aia!), comentarii critice (ce-i trebuie fusta aia cînd are așa picioare), deducții logice (la cum arată ăla, sigur are pe undeva o pungă de la librăria SF), teste de perspicacitate (ăștia doi n-au mai trecut o dată, în același sens?), recunoașterea tradițiilor (tanti aia stă acolo, în ploaie, sub pelerină și fumează, petru că în hotel nu e voie, nu?), împărtășirea de satisfacții (uite o pitzi! ura! au și ei pitzi!) etc. etc.

Am intrat și puțin, doar așa, puțin, în Science Fiction Bokhandeln, unde am văzut versiunea suedeză a Marțianului (avea o versiune oarecum îmbunătățită a celei originale, dar nu mi-a plăcut luciul ăla argintat).

ensam pa mars

E 10 pe aici, cred că e vreme să ne pregătim de plecare. Norvegienii de la Yr.no spun că azi va fi ceva cu 11-14 grade, dar măcar nu va ploua.

A, și am mai văzut – pentru prima oară de cînd ne dăm în Suedia, băiețelul care privește luna:

baietelul

asta e poză făcută ieri

Gata, ne vedem mîine.

The Vikings, season 4

Adică s-a rezolvat (ieri) cu marea vikingeală, anul 4.

Avem casă (în Kungsholmen, lîngă Primărie, o zonă tare dragă nouă). Aici e casa:

ap-in-sthlmAvem biletele de avion și peste fix șase luni, la ora asta, vom fi în acel avion.

Iupi. Stockholm 4. The Dacians are coming. The walking Dacians, pentru că mai sînt unii care doar stau: pe la colțuri de stradă, pe la stațiile de metrou… 🙂

Descoperirea zilei: am petrecut mai multe zile la Stockholm decît în Vama Veche. Nu mai sîntem vamaioți, sîntem stockholmoți. Pam-pam!

*

Val Ceau scrie în Semne bune despre Flori pentru Algernon. Cartea n-a apărut la Paladin, dar tot pe-acolo prin curte este.

Haios e că Semne bune îmi spune vremea la… unde? ghicește cineva? La Stockhom, desigur! Iată dovada:

semnebune-algernon-stockholmÎn timp ce, la București, sînt -18!!!

vremea bucuresti 8 ian 15Păi, e frumos?!

Amintindu-mi că astă-vară am fugit de căldurile de-acasă în nord și că acolo am găsit 35 de grade, în timp ce la București au fost 27… ce să zic?! Că s-a mutat Stockholmul pe Dîmbovița și vițăvercea, nu?

Nu.

Cine mănîncă skagenröra lîngă Muzeul Nobel? Mike Ringo.

Cine mănîncă skagenrora lîngă Muzeul Nobel? Mike Ringo, da, chiar el.

 

 

 

…adică în Stortorget (Piața Mare), la o terasă din fața clădirii roșii din centrul pozei (în dreapta e Muzeul Nobel, în fața căruia cînta o fanfară în acea zi).

sju

Am citit niște impresii de vacanță din Islanda (aici) și mi se făcu poftă de nordici (nu că aș avea nevoie să-mi facă cineva poftă de vikingeală).

Așa că… You Learn:

După asta am mai căutat ceva Takida pe YouTube și l-am lăsat mergînd, io (pre)(a)lucrînd texte/reviste/cărți, că pe muzică e mai fain. Parcă. Uneori.

Și, ce să vezi?! Era un interviu din turneu cu băieții! Dar suedeza mie-mi cîntă, așa că…

🙂

Titlul însemnării e SJU, care însemnă ȘAPTE, și care se pronunță într-un fel extraterestru. N-o să fiu niciodată în stare să spun ȘAPTE în suedeză. Mai repede i-aș învăța pe ei să spună ȘASE SAȘI ÎN ȘASE SACI. :))

Dar mergem înainte, lucrăm la accent.

 (a, cine nu trece de ȘAPTE/SJU, poate rămîne la ȘASE/???)

 

Köttbullar

kottbullar med potatismosAm mîncat köttbullar! Mai exact, köttbullar med potatismos. Cu piure, că așa-i la noi (adică NUMAI așa).

Am fost la IKEA, unde oricum mîncam chifteluțele alea cu piure și gem, dar acum o vizită la IKEA e un soi de minte-mă-frumos-că-sînt-în-Suedia. IKEA, pămînt suedez, cum ar veni. J

Deci cu piure (eu prefer asta cu cartofeii ăia întregi) și cu gem de merișoare. M-a luat prin surprindere tanti care punea porțiile în farfurie cînd m-a întrebat dacă vreau gem. Cum adică dacă vreau gem?! Păi ce köttbullar mai e ăla, fără gem? Dar poate că experiența a adus-o în acest punct, poate românii nu sînt mari amatori de carne cu dulceață.

În ce carte oi fi citit eu, în copilărie, că un personaj a mîncat friptură cu dulceață? Știu că am încercat și eu combinația și de-atunci am rămas fan al trebii ăsteia. Între timp, pe lîngă bucățelele de ceafă făcute la wok au mai apărut semințele de dovleac, susanul și stafidele… că dulceața (de vișine, un pic acrișoară – deci simțeam eu ceva, înainte să aflu de gemul de merișoare!) se alătură în farfurie.

Cum vizita la IKEA se termină invariabil pe la case, dincolo de ele există magaziul de delicatese suedeze (chiar așa-i zice). Și-acolo… ce să vezi? Köttbullar! La pungă. Și sos de smîntînă. La plic. Și gem de merișoare. La borcan. Și chiar piure. La plic. Iar dacă le iei pe toate, mai au oamenii și o reducere. Cam 30%.

Asta înseamnă că vom mînca și azi köttbullar.

 

 

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat asta: