Arhive categorie: politice

Mihai Răzvan Ungureanu și Clubul Quasar

În afișul de mai jos, printre membrii Clubului Quasar îl veți găsi și pe Mihai Răzvan Ungureanu.

Lucian Merișca, în interviul pe care mi l-a dat pentru Observator cultural (publicat în nr. 602 din 24 noiembrie 2011) zice și el, vorbind despre Zilele Quasar 2011:

În afară de numele menționate, a mai venit, din afara Iașiului, Mihai Răzvan Ungureanu, care nu se dezice niciodată de titulatura de membru al Cenaclului Quasar.

Tot Lucian Merișca declară într-un interviu realizat de Cristian Bodnărescu în 2008:

Mai nou, fapt care iarăşi nu se cunoaşte, ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu a fost la cenaclul Quasar şi a citit o proză SF, eu fiind prezent.

Noi, sefiștii…

Sînt serioși oamenii ăștia?

USL a cerut sesiune extraordinară a Parlamentului ca să discute situația, să găsească o soluție.

Și cînd urcă la tribună oameni ai puterii, ei părăsesc sala. Păi, sînt serioși oamenii ăștia? La ce-au mai cerut sesiunea extraordinară? Să se audă doar pe ei vorbind?

Lasă că fiecare a venit acolo cu ale lui și nimeni nu e dispus să cedeze un vîrf de ac măcar. Unii zic am venit să discutăm problema și noi credem că există o singură soluție, adică să plecați, și nu discutăm altceva (asta da, deschidere spre dialog), iar alții îi dau mai departe cu stabilitatea economică și creșeterea economică și noi de-aicea nu plecăm…

Se pare că ideea convocării unei sesiuni extraordinare a fost de la început ipocrită, pentru că acolo nu văd discuții, ci doar discursuri pentru galerie (galerie = cei de acasă și cei din Piața Universității).

Altceva, în afară de discursuri, mai aveți? Să vă așezați la o masă și să discutați poate? Nu să țineți discursuri, ci să discutați.

Cosmin Prelipceanu-Mercedes

Adică bagă omul televiziunii de presupuneri un filmuleț în care Jeffrey Franks (nenea de la FMI) spune:

„Dacă aş putea să folosesc o analogie, în familia mea de exemplu, dacă decid că îmi trebuie un Mercedes să ne plimbăm cu el, dar nu mi-aş putea permite decât o Dacie, atunci mi-aş cumpăra o Dacie, nu ar trebui să-mi cumpăr Mercedes. România nu-şi poate permite un sector public de tip Mercedes, ci unul de tip Dacia”.

Concluzia marelui gazetar Prelipceanu-Mercedes? Că guvernanții noștri și azi, la șase luni după ce-a zis Franks chestia asta, tot cu Mercedesul se plimbă (și pe ecran mai vedem o dată mașinile – unele Mercedes – cu care au venit azi miniștrii la ședința guvernului).

Isteț băiatul. Minte pătrunzătoare. De-aia-l plătește Vîntu. Că altul ca el nu mai găsește.

Deci da? Nu a fost glumă. Chiar ne-a arătat de mai multe ori cum merg ăia cu mașini Mercedes.

Televiziunea de presupuneri Realitatea TV

De-o bună bucată de vreme nu mă mai uit la tv. La știri adică. Pe canalele de știri. Pe Realitatea, pentru că Antena 3 are ban din principiu (Principiul Voiculescu).

Dar, din cînd în cînd, îmi mai scapă deștu’ pe telecomandă și mai apuc cîte-o bucată de talk show. Și ce văd? La televiziunea zisă de știri… Niște neni (uneori și cîte o tanti, ca de pildă Lavinia Șandru – de ce-o chema-o cineva pe-asta la tv, chiar nu știu. E vreo personalitate în politica românească? Are vreo funcție babană prin vreun partid parlamentar? E măcar în parlament? Sau ca madam Cîmpeanu, devenită brusc foarte vocală, odată cu intrarea în opoziție.), niște neni duși cu pluta, care habar n-au în general despre subiectul în discuție, dar gata oricînd (probabil ăsta o fi criteriul de selecție) să-și dea cu părerea, să presupună ce-a vrut Cutare să zică sau ce-o să fie dacă se va întîmpla cutare lucru… Adică ce vedem, ce prizăm? Noi, poporul român. Presupuneri. Nu ni se spune asta e așa, ailaltă e altminteri. Nu. Ni se aduce la cunoștință ce presupune X, ce bănuiește Y sau ce a auzit Z pe holurile parlamentului sau în vreo cîrciumă, cunoscuți toți ca mari analiști, dătători cu părerea, maeștri… (așa cum un maestru, un reper moral și profesional este acel domn Bogdan Chirieac, da, ăla cu șantajul, ăla pus pe bară o lună, după care s-a hotărît că gata, ajunge, omul combate bine, e rău de gură, ironic, miștocar – cum e și celălalt fost stîlp al Adevărului, Adrian Ursu, mare ironist și miștocar -, adică e de-al nostru, să-l livrăm pe sticlă, că boborul înghite. Uită și înghite.)

Iar dacă vreo oficialitate intervine și spune că nu e așa, e altfel, evident că în ora următoare, la un alt talk show, un alt moderator o ia de la cap, cu alte presupuneri, cu alte chestii imaginate, ca și cînd oficialitățile nici n-ar fi intervenit, nici n-ar fi făcut precizări.

Și nu, nu vorbesc acum despre „îngerașii“ lui Boc. Nu ăsta e subiectul. Ci presa. Ce mai înseamnă presa acum. Cînd, în loc să faci o investigație, să afli exact despre ce e vorba, după care să vii cu afirmații, te mulțumești să organizezi un talk show în care vin cinci inși și fac presupuneri. De-aia zic: Realitatea TV este o televiziune de presupuneri.

Am nevoie să cred în ceva. În cineva. Dacă nu în guvernanți, atunci în presă. Dar în care presă? În asta?

Bogdan Olteanu – ministru de finanţe

BogdanOlteanu-PresCamDepMă gîndeam eu aşa, că în noul guvern sau într-unul dintre cele viitoare ar trebui ca Ministerul Finanţelor să ajngă pe mîna lui Bogdan Olteanu. Poate protesta cineva? Omul e ditamai viceguvernator al Băncii Naţionale… deci… o fi şi el pe lista tehnocraţilor?

Cică Naş Florea Anntonescu ar regreta treaba cu Olteanu şi BNR. Dar cînd au făcut mînăria n-a regretat? Cînd s-au aranjat ploile să nu-l voteze în comisie pe Dăianu şi să-l voteze pe Olteanu nu a regretat? Sau or fi tranşat-o liberalii fără ştirea lui? Cum se poate aşa ceva? La el în ogradă unde oricine mişcă în front e dat afară din partid?

Măi, ce vremuri… Haideţi, băieţi, băgaţi-l pe Olteanu la Finanţe în guvernul de tehnocraţi al lui Johannis…

Geoană prim-ministru

S-a rezolvat, a trecut moţiunea, a căzut guvernul.

Ce urmează? Păi, dacă jocul politic înseamnă „dă-te tu de la masă ca să mă aşez eu“, logic ar fi ca preşedintele Băsescu să-l numească pe Mircea Geoană prim-ministru şi să-l aştepte cu o formulă de guvernare. Pe care parlamenul s-o aprobe sau nu.

Şi dacă Geoană nu vrea, atunci să urmeze Crin Antonescu, Marko Bela… (nu ştiu cum e chestia cu „nu vrea“, cum se poate trata constituţional, dacă are voie să nu vrea, cum e socotită numirea nepusă „în operă“). Că poate ajungem la alegeri anticipate.

Şi-aşa toată lumea vorbeşte de un nou guvern după alegerile prezidenţiale. De ce e musai un nou guvern? Dacă ideea este ca de fiecare dată cînd schimbăm preşedintele să schinmbăm şi guvernul la ce am mai separat alegerile prezidenţiale de cele parlamentare?

Chestia cu guvernul de tehnocraţi e un fel de fugă de răspundere. Adică ăştia îşi asumă doar să dea jos guvernul, dar nu sî şi pună ceva în loc? Da, ştiu, toţi vor să intre în campanie din opoziţie…

În fine… Sîntem spectatori la o comedie (absurdă) care se întîmplă. S-o vedem pînă la capăt.

Ouăleu!

Adică i-au dat cu ouă. Adică nu uită şi nu iartă. Adica da?

iliescu2

Alianţă PSD – PNL în opoziţie

Am aşa o senzaţie… După ce „mai mulţi fruntaşi PSD au venit la sediu susţinînd trecerea partidului în opoziţie“, după radicalizarea discursului PNL (sau mi s-a părut?) la adresa PDL…

Am aşa o senzaţie… că ăştia (PSD şi PNL) au bătut palma, dar nu ca să guverneze pe timp de criză, ci doar ca să le-o tragă pedeliştilor în următorul an, lăsîndu-i pe-ăia să-şi rupă gîtul guvernînd pe timp de criză mondială.  Şi ca să pregătească alegerile prezidenţiale cu şanse de a cîştiga (eventual cu un candidat comun la preşedinţie). iar în campania de la anul or să-i scoată ochii lui Băse pentru „performanţa“ guvernului lui minoritar, evident, lovind şi în Băse şi în guvern.

Îni pare cel mai plauzibil calcul al pesedeilor. Iar după cîştigarea prezidenţialelor de la anul, n-au decît să dizolve parlamentul sau să schimbe doar guvernul cu băieţii care aşteaptă (răsplătindu-i pentru răbdare, nu?).

Zic şi io.

obama, obama, obama

perestroikobama

Să nu uit – pînă m-oi hotărî să mai scriu şi eu ceva prin blogul ăsta, altceva decît am mai publicat un articol, am mai scos o revistă şi tot aşa. Măcar de-aş spune am mai scos o carte… -, cică ştire azi la tv: Gorbaciov îl sfătuieşte pe Obama să bage perestroika în America. Aşa, mă! Să pice şi capitalismul, tu-i mama lui! Că cu comuniştii am rezolvat-o. Bun băiat şi nenea ăsta, Gorbaciov.

%d blogeri au apreciat: