Arhive categorie: Picături perpendiculare

Insuportabila futilitate a italicelor

O copertă care îmi place tare mult

Diana Gabaldon, autoarea Călătoarea.

*

Am aflat că nu-i bine să fredonez cîntece de-ale Madonnei prin casă. Traumatizez motanii.

*

În The Penguin Complete Sherlock Holmes (2009), apare de 8 ori cuvîntul elementary, dar niciodată în formula Elementary, my dear (doctor) Watson. Ca să n-avem vorbe.

*

Da, știu, RomConul e o chestie de rahat la care unii țin neapărat să participe. Ba chiar se supără că anumite persoane nu sînt în sală să le asculte. Măi, măi!

*

Uninea Scriitorilor (USR) e o chestie prost întocmită, prost condusă. Prost întocmită pentru că nu există criterii numărabile pentru înscriere (aia cu valoarea nu e ceva palpabil, nu se poate proba, oricine, oricînd poate adună o gașcă de chflii care să jure că ești cel mai valoros scriitor din istorie), pentru că nici măcar filialele nu au nici o noimă (jumătate din membri sînt împățiți pe criterii geografice, jumătate pe criterii de gen – ori împărțim toată uniunea pe genuri, ori pe criterii geografice, caz în care Bucureștiul ar trebui să aibă șase filiale, cîte una pentru fiecare sector). Iar prost condusă… pentru că 90% din membri nu simt că există decît atunci cînd li se cere votul, pentru că nu există o uniune a scriitorilor, ci se încurajează găștile baronilor locali sau centrali.

*

Aciua sau aciui? Ddexonline dă aciuiaciuaaciuia. Așa că… o iau pe calea cea dreaptă – DOOM2 – chiar dacă tre să pun mîna pe 3 kile de hîrtie. E aciua.

E bine cît timp mai ai întrebări, cît mai ai îndoieli. Treaba devine periculoasă cînd începi să ai numai certitudini.

*

Cineva se întreba ce-a făcut Chifu ca să ajungă Scriitorul Anului (în loc să dea pe Google și să afle). Altcineva se întreba ce-o fi aia anti-utopie – tot în contextul Chifului (în loc să dea pe Google și să afle).

Prea mulți fac pe proștii. Și chiar ar fi păcat să prindă fix ziua aia cu ghinion. (Era un banc pe vremri: Culmea ghinionului – să faci pe prostul și să rămîi așa)

*

Mi se pare mie sau băieții ăia doi (Sișu și Puya) una zic și alta fumează?

Traduttore, traduttore!

În Locus online:

westfahl-locusIt seems to be the new pattern for Hollywood success: write a young adult novel about an apocalyptic future society wherein likable teenagers are oppressed by evil adults, ostensibly for some noble purpose; stretch the story out into (at least) a trilogy; sell the rights to film producers anxious to exploit a pre-sold property, designed to appeal to a coveted target audience, that requires no expensive stars; and achieve fame and fortune from the resulting three (or four) popular movies based on your work. (A Divergent Hunger Maze Game: A Review of The 5th Wave, by Gary Westfahl)

Același text, apărut în revista Fantastica, nr.1/2016 (traducere semnată Adriana Mareș)

Westfahl in Fantastica„Care e noul model de „succesuri” la Hollywood ?

Scrie un roman destinat „tinerilor adulți” despre o viitoare societate apocaliptică în care simpatici și prostuți infantili sunt oprimați aparent pentru un scop nobil de către niște adulți răi; întinde cât poți pelteaua, cel puțin pentru o trilogie; dacă reușești să te scremi și să excreți o hexalogie e cu atât mai bine;

Vinde drepturile capodoperei samsarilor care salivează la gîndul de a exploata o marfă  pre-vândută, concepută să fie consumată de un râvnit public țintă, producțiune care nu necesită investirea de onorarii exorbitante pentru staruri faimoase;

Obține rapid faimă și avere din cele trei sau patru filme populare bazate pe sclipitoarea ta ejaculare.” – Gary Westfahl  („The 5th Wave : A Divergent Hunger Maze Game”)

Notă: Titlul însemnării nu este Traduttor, traditore. Ca să n-avem vorbe.

491. Biblioteca Națională, tigăile și zacusca

Iar am ajuns pe o poziție Zelist mai mică de 500. Cred că ar trebui să mă apuc de concursuri în colaborare cu editurile, nu?

Mi-e că mă vor înjura unii, că mă prostituez, că etc., și mă vor înjura o vreme pînă cînd, într-o zi, într-o bună zi, vor veni și-mi vor propun e să fac concursuri și cu cărțile lor. Se mai întîmplă…

*

Acum două ore (dacă știrea de azi-dimineață era corectă) s-a inaugurat noul sediu al Bibliotecii Naționale.

La parter și etajul unu sînt restaurante, cafenele, magazine. Sper că prin magazine se înțelege librării, și nu buticuri în care se vînd chiloți sau tigăi, vorba cuiva. Nu că ar fi rău să ți se vîndă cărțile laolaltă cu tigăile. Dacă la fiecare tigaie s-ar cumpăra și o carte… sau dacă la fiecare tigaie de felul ăsta s-ar oferi o carte cadou… ar fi și mai bine.

În ianuarie, în noul sediu al Bibliotecii Naționale se va muta și Ministerul Culturii și Patrimoniului Național (îmi place cum sună. În sfîrșit, sună bine!).

*

Și dacă tot am vorbit despre tigăi, să vorbim și despre borcane. Despre aceste borcane:

sau așa:

Se găsesc la Kaufland.  E prima zacuscă din comerț care seamănă cu zacusca făcută acasă.

Fără e-uri și sefeuri

Poema desnuda, de Crista Bilciu – pare interesantă, cel puțin din citatele scăpate prin cronici. De căutat la Gaudeamus. Cartea Românească. Va avea lansare duminică, la 15.30 (invitați Florin Iaru și Cosmin Ciotloș).

Tot la Cartea Românească, volumul Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminină interbelică  de Bianca Burţa-Cernat. va fi lansat sîmbătă la 13.30 (prezintă: Eugen Negrici, Ovidiu Șimonca, Daniel Cristea-Enache).

„Uneori, în serile de vara, mi se face dor de literatura care minte.“ – Doina Ruști (Luceafărul de dimineață, 37/2011)

Unii îl pun pe Nicolae Manolescu la stîlpul infamiei pentru că divorțează. Bravos națiune, halal să-ți fie!
Însemnări pe bloguri, postări pe Facebook, comentarii peste comentarii, înfierări cu mînie patriotoică, farisei, mironosițe, sicofanți. În țara în care cîinii mor de drum lung…

Un interviu cu Jeanette Winterson pe BookMag (să înțelegem că e mai vechi? luat  de cine? apărut unde?).

Cărți de Jeanette Winterson traduse în românește: Pasiunea (2006, trad. gabriela Abăluță), Scris pe trup (2008, trad. Vali Florescu), Portocalalele nu sînt singurele fructe (2008, trad. Vali Florescu), Sexul cireșilor (2009, trad. Ana Chirițoiu).

605 cu arătare și reviste

Ziceam aici că nu știam numele celui care mi-a desenat arătarea (un cuvînt auzit cînd lucram la CFR) pentru articolul lui Cărășel despre mine din Nautilus. Am aflat numele lui, este vorba despre Marius Ghergu.

*

Mai ziceam „Să vă zic, pînă nu trece“ despre chestia cu 465, cu locul 465 al acestui blog în Zelist.

Ei bine, am fost perfect sincronizat. Azi poziția mea în Zelist este 605. Deci cum spuneam: cum mă apucă hărnicia și scriu mai des pe blog, cum scad în clasament. Of, of!

Oare fac un raport număr de comentarii/număr de însemnări? Sau cu numărul de linkuri trimise spre blogul meu de la alții?

*

Am scris zilele astea pentru Observator cultural („Drepturi și strîmbe“, despre drepturile de autor și discuțiile strîmbe despre ele – o să apară mîine online) și pentru Dilemateca („SF, mai mult SF!“, despre Singur pe Ormuza, de Liviu Radu – o să apară împreună cu Dilema veche pe 29 august).

Proza mufistă și poveștile din Făgăraș, via Toronto

În fila de dicționar pe care mi-o dedică, Aurel Cărășel vorbește despre „limbajul mufist“. S-ar putea spune că scriu o proză mufistă? (Coperta este a numărului 8 din Jurnalul SF, unde am debutat în SF cu „Mufiști, gofreni și noduri“. Era începutul lui 1993.)

*

Tare mi-a plăcut însemnarea lui Costi Gurgu, plecînd de la o poveste cu Robert J. Sawyer. Între ei, canadienii…

*

Uite o inițiativă frumoasă: Muzeul de pînze și povești din Mîndra, de lîngă Făgăraș. Are blog și pagină pe Facebook.

Osama! Oßama! Obama!

De mult voiam să scriu asta: Osama! Oßama! Obama!

Tristețea talentului din spatele culiselor

Mi-am tot notat niște lucrușoare de pus în însemnările de pe blog. A trecut vremea peste ele și e cazul să le scot de pe desktop, să le trimit spre locul destinat, chiar dacă a trecut vremea peste ele și e cazul să le (și tot așa).

trist este ca europa va crede ca sf-ul romanesc consta in 30 de carti inexistente pe piata, un autor plin de premii pt o carte scrisa (pardon, doua, ca e sf 2), un promotor care nu a publicat pe nimeni si nu a scris despre nimeni nicaieri, si o revista care nu apare… (extras dintr-un mail primit)

*

Când a debutat, în 1960, cu volumul Primele iubiri, puțea de talent. I s-a părut prea puțin. (Stefan Agopian, http://catavencu.ro/nichita-stanescu-iii-3452)

*

Ca să vezi ce-am gasit pe olimpiade.ro, pe forum. Întreaba unul „De ce nu se face la școală literatură SF (eu am facut doar o lectie în clasa a 8-a) ?” – și începe să dea argumente. Răspunsul unui gagiu: „E mult mai interesanta o carte despre un taran profitor care se casatoreste cu una naspa pentru pamant chiar daca el o iubea pe una buna…”

*

Dar pe-aia cu „în spatele culiselor“ ați auzit-o? Oana Dobre, la Realitatea (luni, 18 iulie). De două ori, să nu credem cumva că i-o fi scăpat. Oana Dobre nu era acolo în calitate de bucătăreasă, ci de jurnalist. O-ana n-are mere, O-ana are culise.

*

Comenariu la o recenzie la steampunk: Nene Ursule, sa o tineti tot asa, imi doresc sa vad cat mai multe antologii ale scriitorilor romani!

*

Eu nu știu ce sport cred că practică băieții ăștia de pe la noi, dar ce am văzut la cupa mondială de fotbal  feminin sigur era fotbal – golul Mariei Hammarström:

Cei șapte samurai din Obor și ISSN-ul frumoaselor zaraze

1

Tot beau, de cîteva  zile, un ceai luat din Obor. Adică, mai exact, din magazinul proaspăt deschis în Bucur Obor, la subsol. Cică magazin eco. Ei, lăsați…  că am văzut acolo și coca-cola (îmi cer scuze că pomenesc marca asta de otravă), și produse de panificație sau roșii în bulion, pe etichetele cărora nu vreți să știți ce scrie.

Am găsit totuși un butic cu chestii mai aproape de eco, unul de ceaiuri și unul de cafea.

Ăla cu ceaiurile… iami! Și ceaiul ăsta, botezat de ei Cei șapte samurai, e un deliciu. Ce aromă, ce… Eu îl eau combinat cu oleacă de ceai negru, indian.

Voi reveni și asupra celui de cafea, și nu numai pentru că au un fanzin!

2

Apropo de ceai. Îm amintesc din cînd în cînd de o ceainărie din Brașov, pe strada Barițiu, unde am băut un ceai cîndva, Caius Dobrescu și cu mine. Prin viața unui om sînt momente faine și nu știe nimeni ce le face minuntate, ce le face să rămînă în amintiri.

3

Undeva în dreapta, la vedere, pe site-ul SRSFF se află afișat ISSN-ul.

4

Andrei Ruse despre Frumoasele adormite de Yasunari Kawabata: „Plotul mi s-a părut interesant: un bătrîn (Eguchi) merge la recomandarea unui prieten la o casă de toleranță ceva mai aparte, pentru vîrstnici neputincioși spune autorul, pentru impotenți zic eu mai direct.“

Cum ar arăta Kyoto scri sde Andrei Ruse?

„Dar sincer, degeaba ai talent daca nu ai absolut nimic de spus (…)“

’Ai, măi Andrei…

5

Sîmbătă. M-am sculat fredonînd Zaraza (cred că, în ultimul vis, cineva cînta asta). M-am așezat la masă să termin cartea lui Bugariu. După 5-10 pagini dau de un fragment în care cineva cînta Zaraza. După-amiază, spre seară, la berea de după colocviu, ce cîtec am auzit acolo, în cramă? Evident, Zaraza

CNN cu elan și copii sub 35 de ani (jejele, galactici, mituri și eroi)

1

Au scos-o pe JJ din Minți criminale. De ce? Zice Tăntzelu că au hotărît că personajul ei nu era indispensabil. Au luat-o în mînă, cum se zice. Publicul a fost de părere că era. Cine a luat hotărîrea aia chiar nu s-a uitat la serial? N-au văzut găinușa aia? Of, of, e plină lumea de chiori!

2

S-au anunțat premiile „Ion Hobana“ 2011. Juriul încă nu.

Cartea anului 2010 în genul SF (premiu în valoare de 1200 de lei) – „SF Doi”, de Cristian Mihail Teodorescu (editura „Bastion”)

Cartea anului 2010 în genul Fantasy (premiu în valoare de 1200 de lei) – „Lumea lui Waldemar”, de Liviu Radu (editura „Tritonic”)

Premiul pentru întreaga activitate literară (în valoare de 1800 de lei) – Mircea Opriță

Premiul „Speranța anului” unui autor debutant sau la început de carieră, având vârsta sub 35 de ani (în valoare de 600 de lei) – Bogdan Cătălin Mereuță, pentru romanul „Luptătorii virtuali” (editura „Lumen”)

O să comentez (mereu e ceva de comentat cînd e vorba de niște premii!) săptămîna viitoare, după festivitate. Doar o informație acum, pentru că unul dintre cîștigători e mai puțin cunoscut: Bogdan Cătălin Mereuță este elev în clasa a opta, la o școală din Galați.

3

La Corint a apărut un DICȚIONAR DE MITOLOGIE GRECO-ROMANĂ. Zei, eroi, mituri, de Zoe Petre, Alexandra Lițu, Cătălin Pavel.

4

Un nene, pus să comenteze pictorialul Oanei Zăvoranu din Playboy (unde? la Realitatea, evident, că doar e noul CNN!), începe să vorbească despre Cioran. Ne-am scos! După „știrea“ asta urmează o poveste despre Columbeni. Și asta se întîmplă la Prime Time News. CNN cu elan.

5

Mîine se încheie etapa a patra din procedura de vot pentru premiile Galileo. Mai sînt în competiție trei volume și trei povestiri.

6

Și văd, din nou, frakin’ Galactica! Yay!

%d blogeri au apreciat: