O PANARAMA A POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE
(parodii, pastişe, cópii, imitaţiuni)

MARIN LUPȘANU

Satul natal

Fără bătrînii sprijiniți de aburii pîinii
în care s-au zidit de vii țărănci viguroase
fără tranșeele plugului în care țăranul tînăr
aruncă herghelii de semințe
fără grîul copt care intră-n sate
ca Mihai Viteazul în Alba Iulia
aurind pînă și cămășile de in ale sperietorilor
din lanul incendiat de macii
care au lipsit la instructajul PSI
fără pămîntul podidit de semințe
în care pînă la suflet intră țăranul
și acolo rămîne
fără Marin Lupșanu care n-a avut nicicînd
un teanc de sute (poate Marius Stănilă doar)
să dea și el de băut la Privighetoarea
cînd vine în Slobozia la cenaclu
că la țară se trăiește din miresme
și din ardeii care aduc bani mai furmoși decît poezia
și fără versul divin și apocaliptic al aceluiași
„dinspre oraș vine asfaltul”
pe care i-l șoptește pînă cade în extaz
ca vacile care rumegă în tihnă
nevesti-sii cînd o scoate la poartă
să fie și ei în rînd cu satul

satul natal, ei bine, n-ar exista

O PANARAMA A POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE
(parodii, pastişe, cópii, imitaţiuni)

MIHAI URSACHI

Cîte ceva despre condiţia scribilor din ţinutul cu temple, furnici şi furnale precum şi despre
pericolul ce era să se-abată la un moment dat asupra lor

Drumuri intergalactice se întretaie
pe-acolo pe unde umblă scribii în
spate avînd ghiozdane burduşite cu
tăbliţe hittite
pe care numără furnicile şi furnalele
(aquila non capit muscas, nu?)
aidoma firelor de nisip
din Celesta Clepsidră ţinută în pălmi
de Pururi Fecioara cu umbreluţă roşie.

(„şapte hamuri, hămureli
roze, cai şî bomboneli”)

Sumer, Babilon, Ninive
rămase-n călcîiul cristalic
al Marelui Timp
trăiesc în bărbile răsucite
ale scribilor (ce contează că
lui Friedrich Nietzche îi
lipsesc o pereche de brice?!)

(„şapte hamuri, hămureli
lanţuri, harbuji şî loveli”)

Dar un vierme molîu
coborînd pe Calea Lactee
apropiind-depărtînd întruna
mandibula de maxilar
scrîşnindu-şi dinţii infecţioşi, cariaţi
(ce-o fi ştiind ăsta despre împăratul
Iulian Apostatul?)
se-apropie, se-apropie de scribi zicîndu-le:
„Poezia nu e pleaşcă”.
Poezia nu e pleaşcă.

(„şapte hamuri, hămureli
şei, belşiuji şî danteli”)

În urma exploziei unei bombe cu neuroni
au mai rămas doar t ăbliţele hittite
din vitrinele liceului hittit
(unul dintre cele mai bune ale vremii)
din care am descifrat povestea
pe care v-am spus-o.
Scribii au scăpat de viermele molîu.

(„şî-nc-o datî hămureli
roze, cai şî bomboneli”)

O PANARAMA A POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE

(parodii, pastişe, copii, imitaţiuni)

DAN DAVID

Concert în la minor cu pastramă și ulcior

Te iubesc, iubirea mea! Te, iubirea mea, iubesc!
şi în ceaşca, vai de ea, prunele abia mai cresc
te sărut pe ochii leneşi
şi te mai sărut pe teneşi

ţi-am adus esenini, trakli, thomasmannii
să-i presari sub talpă-n grădina ghetsemani
şi să-ţi cînte Rică, fante de Obor
înjugat la iambicu-ţi picior

iară noi? noi, dan davizii?
rockangiii, discofizii
asaltăm suspinoteca
dintre Bertea-sat şi Mecca

şi strigăm cui vrea s-asculte
poezelele rockulte
de sîmbătă pînă luni
de se-mbată pînă LUNI

te iubesc Frenezuela
ca un pieptene franzela
ca harapu alb pe spîn
hai ku mine sus în fîn

hai ku scrie-ţi-aş bezmetic
şi estetic şi vestetic
într-o dulce logoree
că tu asta vrei femeie

vai ţie
dacă asta-i elegie
dar am rupt un fag bătrîn
şi ţi-am scris cu el pe sîn

să se spînzure de el poeţii
ei, da, fumaţi, voi oropsiţi ai vieţii
şi bucuraţi-vă că se putea mai rău
Salut! Al vostru suav nătărău

alias dan david/ Bertea, Prahova, podul cu fân

O PANARAMA A POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE
(parodii, pastişe, cópii, imitaţiuni)

MIRCEA CĂRTĂRESCU

Poem de amor

pentru cine am fost eu deştept atîţia ani şi am scris cărţi şi mi-am luat blugi şi adidaşi şi pix cu mină de 0.5 şi pechinez

pentru cine treceam prin tramvaie ca o corabie cu pînze prin gîtul sticlei de havana club băută cu traiante într-un gang de pe covaci

pentru cine trăgeam eu de portjartierul nopţii şi de ţîţele cu ghimpi de scorpion ale ei ca să găsesc sala dalles umplută cu macaroane şi la uşa ei pe stratan stînd ca un erou civilizator cu şapca-n mînă uitîndu-se după iaru cum trece strada cîntînd

pentru cine citeam eu simultan bhagavad gita nichita stănescu şi aforismele lui cilibi moise şi legile lui murphy şi ascultam beatles şi elvis şi jethro tull şi mai trăgeam cu ochiul şi la sticla de cherry wine chinezesc care făcea dragoste cu pachetul de carpaţi fără

pentru cine am învăţat eu atîtea bancuri şi poveştile despre chiuveta care iubea o stea dar steaua n-o iubea pe ea că iubea o strecurătoare de supă şi de oftică după chiuveta s-a dat la muşama şi despre poligonul căţelu care îşi lipea tandru irişii de şoldurile voluptuoase ale autobazei din filaret

pentru cine delirez eu de cîţiva ani printre faruri vitrine fotografii poeme de amor fără să-mi dau seama că totul e-n van şi se apropie judecata de apoi a poeţior şi uite că acea clădire de pe brezoianu nu s-a dărîmat nici la cutremurul din acest amărît de an 1986

2

ah, femeie, femeie, femeie

femeie, femeie, femeie, femeie…

3

cine-mi spunea să ne iubim tujur, să ne amăm, să ne ambetăm, să ne sfîşiem hainele şi dantele şi michelangelii, să fim masochişti şi sadici ca o frînghie de rufe după trecerea hoţilor

cine venea la mine seară de seară să bem ceva, să ascultăm muzică, să-i arăt biblioteca şi sufrageria şi dormitorul şi celelalte

cine fugea pe străzi cu emisferele cerebrale fluturîndu-i pisiceşte, cobaiceşte de întorceau capul după ea pînă şi coloanele de la romarta copiilor

cine ronţăia seminţe în pasaj aşteptînd să-i fie aduse pe tavă orgasmul şi peruca, mîngîind cu botina pavajul şi excitîndu-l de i se auzea gîfîiala pînă-n frizeria gării de nord

cine făcea mişto de mine cînd îi spuneam că singura şi adevărata poezie română se scrie lunea şi

cine rîdea de mine cu toţii dinţii căscînd o gură cît cupola ateneului cînd eram nervos şi-i înjuram în rime pe toţi cerşetorii care guiţau de fericire adulmecîndu-ţi mirosul de fiară încălzită

cine, cine, cine

nem tudom, spui tu descheindu-ţi bluza pînă la plămîni, pînă la stomac, pînă la apendice

prost e ăla care zice

O PANARAMA A POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE
(parodii, pastişe, copii, imitaţiuni)

ALEXANDRU ANDRIŢOIU

Romantică

Cînd stam şi beam cafea de Mocca
(Erau şi alte vremuri însă)
Te desenam cu carioca
Frumoasă, grasă şi cam plînsă

Voiai să fii actriţă mare
Ai dat concurs cu „După melci”
Dar, cînd stricat-ai trei cîntare,
Cum te visai ca Raquel Welch?

Ai stat apoi un an acasă
Ştiai şi cîntecul căciulii
Şi-ai dat din nou, la fel de grasă
Deşi cîntai ca Andrews Julie

Ai mai muncit un an pe brănci
Şi recitai acum ca o
Artistă, însă tot cu şunci,
Visîndu-te Brigitte Bardot

Mai bine – ‘ţi zise tanti Miţa –
Învaţă comedia, fa!
Că ai să poţi juca Chiriţa
Precum Olteanu M. Dragá

*

Şi-aşa făcu a zecea dată
Şi-acuma stăm la nechezol
Eu – pentru-a cincea oară tată
Ea – aşteptînd al doilea rol.

O PANARAMA A POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE
(parodii, pastişe, cópii, imitaţiuni)

ROMULUS VULPESCU

Bilet d’amor

Prima parte se cîntă lent, de-un gurist
extenuat, cu acompaniament chior de
acordeon, într-un sanatoriu

Mîna cui vei mai momi-o
Ochii cui vei plînge-n şanţuri
Draga mea, amore mio,
Care te-am călcat la danţuri?

Pentru cine-ngîni diseară
Dulci măscări din vîrful limbii?
Pentru cine faci gargară
Cu fiertura tanti-Olimpii?

Draga mea fără cuvinte
Numai gemete şi foc
Mai săruţi tu ca-nainte
Fără să respiri deloc?

Mai strici paturile luate
Cu chirie de la stat
Unde într-un ceas jumate
Prăpădeai orice bărbat?

Îţi mai fug deştele lunge
Pe obraze, coapse, glezne
Tot strigînd că nu le-ajunge
Că miros amar prea lesne?

Îţi mai stingi în palme mucuri
Şi mai muşti adînc pahare
Tot sperînd c-ai să te bucuri
Şi în viaţa viitoare?

*

Cînd mă gîndesc la ce eram în stare,
Adu-ţi aminte,-n vremea studenţiei,
Aş vrea să cred, dar totul mi se pare
Un bir adus cinematografiei

Lecturilor din antici şi moderni
Sau doar poveşti de încălzit bărbaţii
Cînd anii cu zăpadă se aştern
În barba fostă brună, fostă-n graţii…

Mă lepăd azi (acum ori niciodată!)
De al iubirii vinovat hamac
Deci, noapte bună, dragoste ratată,
Mă-ntorc spre-al Penelopei prag posac.

O PANARAMA A POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE
(parodii, pastişe, cópii, imitaţiuni)

ROMULUS VULPESCU

Şlagăr

Femei, femei, femei*

Femei din carne şi din sînge
Muşcate bine şi băute
În urma cărora se plînge
Pe ruinatele redute,

Femei cu sînii cît un clopot
Amirosind mereu a flori
Zbucnind pe înserat în hohot
Cînd clopotarii trag de sfori,

Femei cu braţe de zăpadă,
Strălucitoare felinare,
La care toţi ar vrea să vadă
Ce se mai scrie prin ziare,

Femei cu glezene-nvineţite
De sărutări dezesperate
Sub care cad, roşind, cuţite
Din inimile sfîşiate,

Femei cu părul – rest de vară
Curgînd pe şolduri, cast, în bernă
Sporind beţia planetară
Şi-mbogăţind orice tavernă,

Femei cu pulpe de zambile
(O, nu subţiri, ci-aşa de scumpe),
Nevinovate, dragi copile,
În care-un „nu ştiu ce” irumpe

Adolescente curioase
Ce-şi cercetează în oglinzi
Prea sîngerînde răni rămase
Din răstignirile pe grinzi,

Salut în voi pieirea noastră,
Nenorocirile şi gafa
De-a confunda oricînd o glastră
Cu Înălţimea Sa Carafa,

Femei din carne şi din sînge
Muşcate bine şi băute
În urma cărora se plînge
Pe ruinatele redute.

…………………………
*şlagăr

O PANARAMA A POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE
(parodii, pastişe, cópii, imitaţiuni)

GEORGE ŢĂRNEA

Elegia ceaiului

Te-am iubit Ludmila
Cînd eram puştani
Restul lumii-atuncea
Nu făcea doi bani

Mi-amintesc Ludmila
Cum mai beam noi ceai
Totul pentru mine
Numai tu erai

Mă strigau poeţii
Strînşi într-un siloz
Să autografe
Dăm pe coapse roz

Dar eu nu răspuns-am
Eram ocupat
Te iubeam Ludmila
Într-un straşnic pat

Herghelii de fete
Mă vînau febril
Să le mîngîi sînii
Tatuaţi vernil

Dar eu, zău, nu vrut-am
Pradă lor să caz
Te iubeam Ludmila
Lîngă aragaz

Navetişti de-o viaţă
Mă-mbiau ades
Să mergem la teatru
La Bonjour tristesse

Dar eu n-aveam vreme
Ca să mă distrez
Te iubeam Ludmila
Într-un han obez

Droaie de taxiuri
Fără de şofer
Voiau să mă ducă
La un Chemin de fer

Dar eu nu, de-a pururi
Prost aşa mai rar
Te iubeam Ludmila
Lîngă samovar

Ce mai faci Ludmila
Mai bei, mai bei ceai?
Samovaru-acela
Încă îl mai ai?

Cine te iubeşte
Lîngă el acum?
Cum se duse totul…
Ceaţă, noapte, fum.

O PANARAMA A POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE
(parodii, pastişe, cópii, imitaţiuni)

GEORGE STANCA

Ninge

Ninge dramatic, iubito, peste alcov
ninge dramatic ca teatrul din Braşov
ninge continuu, abisal şi numărabil
ninge seniorial, continental şi şef contabil

Ninge-a revelion şi a castane coapte
ninge-a cafea amestec şi a lapte
ninge concav şi ninge moromete
de-mi vine patul să mi-l fac într-un nămete

Ninge TV, iubito, vine frigul
numele tău spre stele galeş strigu-l
şi ning transpirativ fagoţii şi oboii
de-ngheaţă dostoievskii şi tolstoii

Ninge ravelian, iubito, sacadat
şi-n do major trosnesc arcuri la pat
ninge romboidal şi cubic, ninge sferic
ninge sacerdotal, popeşte, ezoteric

Aşterne-te, iubito, în alcov
ninge dramatic ca teatrul din Braşov
dramatic cum e teatrul din Braşov