Arhive categorie: Hotel Perla

Prostia lunii februarie

„E greu sa ai o atitudine total dezinhibata fata de comunitatile gay, daca nu esti tu însuti gay.” (Miron Manega)

Asta e cea mai mare prostie pe care am citit-o in ultima vreme. Serios! (a apărut pe blogul lui MM de pe Rețeaua literară)

 

Cît despre comentarii… mai bine mă abțin. Autorii acestora nu vor fi primiți nici măcar la Hotel Perla.

Nicu, Oliviu și o hucă

Mereu facem haz de necaz. Sîntem o țară de tot rahazul.

*

Ieri pe Realitatea, Mirela Voicu, de la Vatican: „beatificarea unei călugărițe franțuzești“. Taci, tu! Jurnalistă românească… Sau jurnalista românească e limba în care se vorbește în presă?

Nu dau cam des pe Realitatea în ultima vreme? Luni de zile nu m-am mai uitat la ei. Cum se face că în ultimele zile îmi tot ies în cale?

Nu, nu stau mut. Trec de pe un canal pe altul, mai rămîn pe Realitatea cîte cinci minute (nu mai mult). Dar la ce „jurnaliști“ au mai rămas pe-acolo… E ca în bancul ăla: cum îl găsești pe cel mai prost milițian? Iei unul la întîmplare… Așa și aici: stai două minute pe Realitatea și sigur vei găsi o perlă.

*

Apropo de limba română. Acum ceva vreme căutam expresii împrumutate (asimilate)  cu anasîna din limba engleză. Sau construite ca în limba engleză. Oarecum. Și găseam locație, obvios… Mă gîndeam că acuși-acuși o să avem schimburi de replici de genul: Te sărut. / Te sărut înapoi.

*

A murit Ernesto Sabato, la 99 de ani (ar fi împlinit suta la 24 iunie). Unii devin nemuritori din timpul vieții.

*

Nicu scrie aici despre Galileo 3. Și zice că i-a plăcut Huca. Oliviu comentează și zice că și lui (el zice că i-a plăcut toată revista). Fain!

Martieni

Adică martieni, da? NU marțieni. Martieni din martie. Și ce fac martienii în martie al lor?

De pildă, la noapte se uită la Oscaruri. Că adevăratele Oscaruri sînt alea văzute în direct. Nu vă grăbiți să-mi scoateți ochii că siiigur, îți convine, tu nu trebuie să te scoli devrme să mergi la serviciu etc. Cred că sînt vreo 15 ani de cînd văd Oscarurile în direct și o bună bucată din ăștia 15 ani aveam serviciu. Dar mă duceam cînd terminam cu Oscarurile… În fine. La urma urmei nici nu are așa mare importanță. Să zicem că sînt și avantaje în a lucra de acasă.

Așa. Și… asta e. Să așteptăm noaptea să vedem cine iese cu statueta de pe scenă. Pînă atunci vedeți aici o chestie faină. Cine o să ia Oscarul, de ce, și cine ar trebui să-l ia. Haioase explicațiile în cazul Sandrei Bullock și filmului The Hurt Locker. Mai ales în cazul Sandrei B.

Ce mai fac martienii? Citesc bloguri/site-uri și nu le vine-a crede ce găsesc pe-acolo.

De pildă cineva – persoană importantă, juridică, cinci inițiale – zice că „singura revistă de gen existentă la noi în acest moment este Helion“. (Genul este F&SF, să-i zicem așa, știm despre ce e vorba). Cînd mi-am exprimat mirarea față de această afirmație, cineva a replicat: „Nu, Michael, pe langa Helion mai sunt alte zece douazeci de reviste SF. Te las pe tine sa le numesti, pentru ca eu nu le stiu.“ Păi nu trebuie să fie 20. Ajunge un singur contraexemplu ca să invalideze afirmația. Iar acesta este Nautilus. Apare lunar – de 26 de luni, respectîndu-și periodicitatea -, are ISSN…

La fel de bine s-ar putea să nu fie vorba decît de o greșeală, de o scăpare. Poate că persoana care a scris textul s-a gîndit doar la revistele pe hîrtie și de-aici toată povestea. Dar ar fi păcat. Pentru cineva care ar trebui să aibă idei, care ar trebui să fie cumva în avangarda mișcării SF – atîta cîtă mai e – e nasol să fi rămas cu ideea că reviste nu sînt decît cele scoase pe hîrtie. Și persoana, și cei care i-au ținut isonul cu or fi douăzeci și nu le știu eu. Avem totuși reviste electronice din 2000 (mă refer, din nou, la publicații cu periodicitate, cu structură de revistă etc.). Da, sînt 10 ani de cînd, în 2000, apăreau Lumi Virtuale și Pro-Scris. Nu-mi spuneți că am rămas tot în mileniul trecut!

Pe blogul lui Mircea Coman s-a încins o discuție pe tema celebră, de-o vreme, a reacției scriitorilor la articolele critice. Dincolo de încruntări, am avut parte și de o burtă de rîs. Cineva insinua că în spatele acțiunii celor doi semnatari de articole critice la adresa antologiilor Alte țărmuri și Dansînd pe Marte și alte povestiri ar sta niște „papusari care se cred unul guru altul se pozeaza precum un asasin dement cu druba intre labe“. Chestia mi se pare demnă de Premiul LOGIC 2010. Adică eu și Horia am tratat cu Aspoiu și Jen să vorbească de rău antologia pe care eu am făcut-o pentru editura lui Horia. Beton! Am văzut și zombi su mai multă glagorie.

În aceeași discuție, Jen oferă un link la blogul lui John Scalzi, la o însemnare despre criticile negative. De reținut asta:

So: own your one star reviews, don’t let them own you. And once you own them, let ‘em go. You’ll feel better, and you’ll worry less about them going forward. Try it for yourself. You’ll see.

O altă chestie martiană mișto: Game of Thrones este Clanul Soprano, dar cu săbii. Aici. Mai multe despre serialul făcut de HBO din seria lui George R. R. Martin pe site-ul Winter is coming. Și cică prima poză făcută publică din noul film.

Citiri, recitiri, arhive. Azi au fost două intrări pe pagina cu Greierașul (15 iunie 2007). Nais!

Deocamdată atît. Ne-om mai vedea.

Vineri 11

Al doilea text pentru Ziarul financiar l-am scris despre În ţara ultimelor lucruri, de Paul Auster.

Aşa că, în ultimele articole, am scris despre cărţi de la RAO, Nemira, Tritonic, Humanitas. Ca să n-avem vorbe…
Ne vedem la ora 17 (măcar cu unii. sper) la întîlnirea cu George Lazăr.

Etica şi morala

Editorialul unei reviste se încheie aşa: „Improvizaţia şi lucrul de mântuială vor fi îndepărtate cu siguranţă, dacă nu se va face rabat de la o minimă exigenţă morală şi etică.“ Ei, acuma ziceţi şi voi…
Inaugurez astfel noua categorie: Hotel Perla.

%d blogeri au apreciat: