Arhive categorie: frichineli

Insuportabila futilitate a italicelor

O copertă care îmi place tare mult

Diana Gabaldon, autoarea Călătoarea.

*

Am aflat că nu-i bine să fredonez cîntece de-ale Madonnei prin casă. Traumatizez motanii.

*

În The Penguin Complete Sherlock Holmes (2009), apare de 8 ori cuvîntul elementary, dar niciodată în formula Elementary, my dear (doctor) Watson. Ca să n-avem vorbe.

*

Da, știu, RomConul e o chestie de rahat la care unii țin neapărat să participe. Ba chiar se supără că anumite persoane nu sînt în sală să le asculte. Măi, măi!

*

Uninea Scriitorilor (USR) e o chestie prost întocmită, prost condusă. Prost întocmită pentru că nu există criterii numărabile pentru înscriere (aia cu valoarea nu e ceva palpabil, nu se poate proba, oricine, oricînd poate adună o gașcă de chflii care să jure că ești cel mai valoros scriitor din istorie), pentru că nici măcar filialele nu au nici o noimă (jumătate din membri sînt împățiți pe criterii geografice, jumătate pe criterii de gen – ori împărțim toată uniunea pe genuri, ori pe criterii geografice, caz în care Bucureștiul ar trebui să aibă șase filiale, cîte una pentru fiecare sector). Iar prost condusă… pentru că 90% din membri nu simt că există decît atunci cînd li se cere votul, pentru că nu există o uniune a scriitorilor, ci se încurajează găștile baronilor locali sau centrali.

*

Aciua sau aciui? Ddexonline dă aciuiaciuaaciuia. Așa că… o iau pe calea cea dreaptă – DOOM2 – chiar dacă tre să pun mîna pe 3 kile de hîrtie. E aciua.

E bine cît timp mai ai întrebări, cît mai ai îndoieli. Treaba devine periculoasă cînd începi să ai numai certitudini.

*

Cineva se întreba ce-a făcut Chifu ca să ajungă Scriitorul Anului (în loc să dea pe Google și să afle). Altcineva se întreba ce-o fi aia anti-utopie – tot în contextul Chifului (în loc să dea pe Google și să afle).

Prea mulți fac pe proștii. Și chiar ar fi păcat să prindă fix ziua aia cu ghinion. (Era un banc pe vremri: Culmea ghinionului – să faci pe prostul și să rămîi așa)

*

Mi se pare mie sau băieții ăia doi (Sișu și Puya) una zic și alta fumează?

Reclame

Traduttore, traduttore!

În Locus online:

westfahl-locusIt seems to be the new pattern for Hollywood success: write a young adult novel about an apocalyptic future society wherein likable teenagers are oppressed by evil adults, ostensibly for some noble purpose; stretch the story out into (at least) a trilogy; sell the rights to film producers anxious to exploit a pre-sold property, designed to appeal to a coveted target audience, that requires no expensive stars; and achieve fame and fortune from the resulting three (or four) popular movies based on your work. (A Divergent Hunger Maze Game: A Review of The 5th Wave, by Gary Westfahl)

Același text, apărut în revista Fantastica, nr.1/2016 (traducere semnată Adriana Mareș)

Westfahl in Fantastica„Care e noul model de „succesuri” la Hollywood ?

Scrie un roman destinat „tinerilor adulți” despre o viitoare societate apocaliptică în care simpatici și prostuți infantili sunt oprimați aparent pentru un scop nobil de către niște adulți răi; întinde cât poți pelteaua, cel puțin pentru o trilogie; dacă reușești să te scremi și să excreți o hexalogie e cu atât mai bine;

Vinde drepturile capodoperei samsarilor care salivează la gîndul de a exploata o marfă  pre-vândută, concepută să fie consumată de un râvnit public țintă, producțiune care nu necesită investirea de onorarii exorbitante pentru staruri faimoase;

Obține rapid faimă și avere din cele trei sau patru filme populare bazate pe sclipitoarea ta ejaculare.” – Gary Westfahl  („The 5th Wave : A Divergent Hunger Maze Game”)

Notă: Titlul însemnării nu este Traduttor, traditore. Ca să n-avem vorbe.

Perfectul: prezent, simplu și compus

Azi am căzut de acord pentru o convorbire care va fi difuzată LIVE, pe un anume site, despre Eroi fără voie.  Fain.

eroi fara voie-final

Ieri am dus niște cărți (Madia și Transfer) care vor pleca departe. Să fie cu folos!

pachet MH - abatia

Alaltăieri am semnat un contract pentru un text care nu va fi destinat publicului larg, dar sper să fie citit de cine trebuie și să iasă ceva din treaba asta.

*

Coperta1_Scarba-sfantului-cu-sfoara-rosie_Flavius-Ardelean-424x652Citesc trei cărți (nu zic de cele pentru Paladin, alea sînt lecturile mele secrete):

Liza Marklund – Lupul roșu (Trei, 2015, traducere din limba suedeză de Daniela Ionescu)

Raymond Carver – Despre ce vorbim cînd vorbim despre iubire (Polirom, 2015, traducere dn limba engleză de Liviu Bleoca)

Flavius Ardelean – Scîrba sfîntului cu sfoară roșie (Herg Benet, în curînd)

 

*

Un interviu cu Andy Weir, autorul Marțianului, în Liternautica . Încercați să vă concentrați pe răspunsurile lui Andy Weir și nu pe limba română a celui care i-a luat interviul.

*

raymond carver - despre ce vorbim„Terri zîmbi și am crezut că acolo avea să se încheie discuția.ˮ

Și: „Mi-am pus mîna pe mîna Laurei. Ea îmi zîmbi scurt. I-am luat mîna.ˮ

Pe bune?!

Poate, pînă la urmă, am să mă obișnuiesc cu ghiveciul ăsta de timpuri verbale. Măcar așa să reușesc să citesc acel celebru roman pe care îl am în trei ediții și n-am reușit niciodată să trec de primele 20 de pagini.

Sau poate nu.

(Îl am în trei ediții pentru că am tot sperat ca redactorul să fie mai hotărît și să-i spună autorului că, dacă narațiunea e la persoana I, atunci folosim perfectul compus.)

 

 

Nu te-ai priceput, Sorine!

Cît de prost poți fi, să inventezi o problemă evident falsă (cursurile de creative writing transformă netalentații în talentați), ca apoi s-o contrazici, mai ales cînd aduci ca argument vechea școală de literatură din anii 1950 (care oricum nu-și propunea ceea ce-și propun atelierele de creative writing de azi)?

Prost de-a binelea, rău intenționat, ticălos ș.a.m.d.

Și încă ceva, amărîtule: prefer să fiu fonfăit decît prost.

Bibliografie:

– cursurile de creative writing din universități (inclusiv din cele românești)

– atelierul de creative writing ținut de Florin Iaru și Marius Chivu

– Clarion West (instructorii atelierului în vara 2016 vor fi: Paul Park, Stephen Graham Jones, Elizabeth Bear, N. K. Jemisin, Sheila Williams, Geoff Ryman – sper că ai auzit de ei. Iar printre absolvenți se numără: Octavia Butler (1970), Bruce Sterling (1974), Kelley Eskridge (1988), Nicola Griffith (1988), Ted Chiang (1989), Cory Doctorow (1992), Jeff Vandermeer (1992), Kelly Link (1995), Nnedi Okorafor (2001), Kim Stanley Robinson (1975) – sper că ai auzit și de ăștia).

PS Se pare că cel care semnează Sorin Camner nu e Sorin Camner, ci altul, care semnează Sorin Camner. Cel puțin așa mi-a zis Sorin Camner, cel care semnează Bujold. Bine, Sorine! Am înțeles. 🙂

Dezacord cultural

„Paradoxul în cinematografie este că acele filme considerate a fi cu adevărate relevante pentru science fiction, sunt operele nu a unor mediocri sau submediocri meșteșugari specializați în producția pe bandă rulantă de „sefeuri” (cum se întâmplă în SF-ul scris), ci a unora dintre cei mai valoroși regizori ai umanității” (dintr-un comunicat).
Dragilor, s-ar putea ca pe viitor să vă scrie comunicatele cineva care a fost prezent la lecția de gramatică în care s-a vorbit despre acord? Că să vorbim despre cenacluri, despre literatură, despre cultură… în fraze în care acordurile sînt trase la sorți e penibi, zău (pe pariu că anunțul ăsta a apărut și pe blogul ăla care se cheamă CULTURAL-nu-știu-ce).
Nu comentez ideea indusă că literatura considerată relevantă e opera unor scriitori submediocri… că ar trebui să-l provoc pe chiulangiul care a scris oroarea asta să dea cinci nume de scriitori relevanți pentru sefeul românesc de azi. Și mi-e că l-aș pune în mare încurcătură. 🙂

cultural-dezacord2

Geambașul lui

ziaristul luliiCristian Geambașu ne sfătuiește să ne uităm la meciurile Simonei Halep ca la meciurile Andreei Petkovic. De ce? Pentru că nu-i (mai) place lui Simona Halep. De ce? Pentru că Simona nu (mai) citește presa. Cuuuum? Nu mai citește presa? Îndrăznește să ignore aceste binecuvîntări pogorîte din cerul (gurii) asupa noastră, care sînt ziariștii?! Ioi!

Urmîndu-i exemplul, vă sfătuiesc și eu să vă uitați la titlurile articolelor lui Cristian Geambașu ca la ale lui Ionel Verșinescu. Nu știți cine e Ionel Verșinescu? Nici eu. Pentru că nu există.

Eu mă voi uita mai departe la meciurile Simonei Halep, sperînd să treacă peste perioada asta mai dificilă. Iar pînă voi vedea din nou un meci al Simonei, stau cu ochii pe meciurile Monicăi Niculescu. Că și ea e a noastră.

 

 

La bîlci

Serios?!?! Doar din revistele online?! Din toată gașca aia de supercunoscători-superorganizatori chiar nu e nimeni cu toate mințile la el? (nu mai zic că ar fi fost foarte fain ca textele de pe site să fi fost scrise de cineva care a luat BAC-ul la română; că doar vorbim despre literatură).
Deci au sărit categoria reviste (singurele băgate în seamă fiind – DIN NOU! – revistele online, dar ca subcategorie la site-uri), acuma se trece ușor și peste TOATE povestirile publicate în reviste pe hîrtie (sau în format ebook), în antologii și volume individuale. Mișto!
Mîndră corabia! Vai de curu nostru! Că de cap… care cap?
Și încă: cinci proze scurte? Păi, în articolul lui Cătălin Badea-Gheracostea​ din Observator cultural era vorba de 3 categorii: nuvelă, povestire, schiţă. S-a schimbat cumva modificarea? Va fi doar una, de proză scurtă??? Știu că s-au cerut liste de 5 proze… dar asta era în ianuarie. Dacă tot s-au înmulțit categoriile între timp, nu era normal să se ceară din nou liste pe categorii? (aici e pagina cu nominalizările venite pînă la ora asta – mie mi s-a cerut în ianuarie o listă de 5 proze scurte publicate în ARGOS – http://romcon.clubsf.ro/proza-scurta/)

Se pare că bîlciul de-abia începe.

Super Bowl

e un bou care, din cînd în cînd, se ia de mine. inventează probleme. cu mintea aia îngustă a lui, vede lucruri. înguste, evident, așa cum îi e mintea.

cine spunea că urîțenia e în ochiul celui care privește? sau cam așa ceva…

dar să ne bucurăm că vede și el ceva. putea fi mai rău.

boul

Calul și unicornul

azi am dat UNLIKE unei reviste dragi mie. cînd n-o să mai amestece literatura cu politica o să dau din nou LIKE. revistele literare n-ar trebui să facă politică. e și ăsta unul dintre motivele pentru care și-au pierdut cititorii în ultimii ani. dacă vreau să citesc articole politice, sînt destule site-uri/reviste unde le pot găsi. dacă vreau să scriu articole politice, sînt destule site-uri/reviste unde aș putea publica așa ceva. nu e nevoie să facem din cai unicorni. dacă credem în unicorni, cu siguranță vom ști unde să-i găsim. dacă ne plac caii… de ce să le schimbăm înfățișarea?

Sensibilități estivale

În Observator cultural sînt închise toate comentariile sau doar pentru rubricile mai debile le-au închis?

De pildă: cum aș putea pune eu urmtorul comentariu la articolul ăsta?

cbg-fraza 25iulie

Comentariul sună așa:

Nu, nu sunt de acord că o carte de proze scurte tematice sau care exemplifică gustul unei anumite persoane într-ale literaturii de gen, nu se poate numi „antologie“, ci numai „culegere“.

Dacă din citatul de mai sus se înțelege că eu aș fi afirmat undeva, vreodată că

o carte de proze scurte tematice sau care exemplifică gustul unei anumite persoane într-ale literaturii de gen, nu se poate numi „antologie“, ci numai „culegere“

atunci e greșit. N-am zis asta. Niciodată, never, nicagda.

Am zis însă

Apar din ce în ce mai multe antologii. Millennium, Nemira, Tracus Arte, Eagle, Herg Benet au publicat, în ultima vreme, antologii. Alte antologii se pregătesc pentru la toamnă. Marius Chivu spune că a citit 60 de volume pentru a scoate antologia lui de la Polirom (nu e o antologie F&SF, dar n-are importanță). Alții dau 20 de telefoane, primesc 15 texte, aleg 10 și gata antologia! – de fapt, un volum colectiv. Eu le numesc pe astea antologii-leneșe. Tu faci deosebire între antologiile-antologii și cele care sînt, de fapt, doar volume colective? Criticul comentează altfel cele două variante de antologii?

Ceea ce este altceva, nu? Eu așa zic.

Am încercat să spun asta într-un comentariu (nu chiar în forma asta), dar nu mi-a fost aprobat. Acuma văd că au închis cu totul comentariile.

Cîtă sensibilitate, cîtă gingășie…

 

dozois-antologii

%d blogeri au apreciat asta: