Arhive categorie: Dezmirări

Insuportabila futilitate a italicelor

O copertă care îmi place tare mult

Diana Gabaldon, autoarea Călătoarea.

*

Am aflat că nu-i bine să fredonez cîntece de-ale Madonnei prin casă. Traumatizez motanii.

*

În The Penguin Complete Sherlock Holmes (2009), apare de 8 ori cuvîntul elementary, dar niciodată în formula Elementary, my dear (doctor) Watson. Ca să n-avem vorbe.

*

Da, știu, RomConul e o chestie de rahat la care unii țin neapărat să participe. Ba chiar se supără că anumite persoane nu sînt în sală să le asculte. Măi, măi!

*

Uninea Scriitorilor (USR) e o chestie prost întocmită, prost condusă. Prost întocmită pentru că nu există criterii numărabile pentru înscriere (aia cu valoarea nu e ceva palpabil, nu se poate proba, oricine, oricînd poate adună o gașcă de chflii care să jure că ești cel mai valoros scriitor din istorie), pentru că nici măcar filialele nu au nici o noimă (jumătate din membri sînt împățiți pe criterii geografice, jumătate pe criterii de gen – ori împărțim toată uniunea pe genuri, ori pe criterii geografice, caz în care Bucureștiul ar trebui să aibă șase filiale, cîte una pentru fiecare sector). Iar prost condusă… pentru că 90% din membri nu simt că există decît atunci cînd li se cere votul, pentru că nu există o uniune a scriitorilor, ci se încurajează găștile baronilor locali sau centrali.

*

Aciua sau aciui? Ddexonline dă aciuiaciuaaciuia. Așa că… o iau pe calea cea dreaptă – DOOM2 – chiar dacă tre să pun mîna pe 3 kile de hîrtie. E aciua.

E bine cît timp mai ai întrebări, cît mai ai îndoieli. Treaba devine periculoasă cînd începi să ai numai certitudini.

*

Cineva se întreba ce-a făcut Chifu ca să ajungă Scriitorul Anului (în loc să dea pe Google și să afle). Altcineva se întreba ce-o fi aia anti-utopie – tot în contextul Chifului (în loc să dea pe Google și să afle).

Prea mulți fac pe proștii. Și chiar ar fi păcat să prindă fix ziua aia cu ghinion. (Era un banc pe vremri: Culmea ghinionului – să faci pe prostul și să rămîi așa)

*

Mi se pare mie sau băieții ăia doi (Sișu și Puya) una zic și alta fumează?

Despre discuții și argumente

Probabil s-au făcut studii despre copiii care cresc în familii de homosexuali (de ambe sexe). Ce zic alea? Că a sta și a ne da cu părerea despre subiect e ca și cum ne-am da cu părerea dacă teleportarea e posibilă sau nu, în loc să vedem niște articole științifice pe tema asta.

Unul dintre marile argumente împotriva chestiunii cuplurilor homosexuale (cu tot ce implică asta: căsătorie, familie, adopție de copii etc.) este că așa e familia tradițională: mamă, tată și copii (nu aduc în discuție aberația aia: cum o să-i spună un copil mamă unui bărbat???). Cîte familii din prezentul în care trăim sînt alcătuite din mamă și copil/copii? Sau tată și copil/copii? Sau bunici și copil/copii? Ar trebui să nu le mai numim familii?

Un alt argument este că așa a lăsat natura. Bine, natura a lăsat multe. Cu niște ani în urmă eram convinși că natura a lăsat apendicele aiurea, fără nici un scop. Se pare că, între timp, am aflat că natura era alfel, că apendicele nu e chiar atît de inutil.

Nu iau în discuție deloc, dar absolut deloc, argumentele religioase. În primul rînd, astea nu sînt argumente. Nu poți argumeta ceva, orice, cu replici din filme sau din cărți de ficțiune.

Și, în încheiere, ceva găsit pe Facebook: pînă la urmă, cuplurile homosexuale adoptă copiii de care își bat joc cuplurile „normaleˮ.

Sensibilități estivale

În Observator cultural sînt închise toate comentariile sau doar pentru rubricile mai debile le-au închis?

De pildă: cum aș putea pune eu urmtorul comentariu la articolul ăsta?

cbg-fraza 25iulie

Comentariul sună așa:

Nu, nu sunt de acord că o carte de proze scurte tematice sau care exemplifică gustul unei anumite persoane într-ale literaturii de gen, nu se poate numi „antologie“, ci numai „culegere“.

Dacă din citatul de mai sus se înțelege că eu aș fi afirmat undeva, vreodată că

o carte de proze scurte tematice sau care exemplifică gustul unei anumite persoane într-ale literaturii de gen, nu se poate numi „antologie“, ci numai „culegere“

atunci e greșit. N-am zis asta. Niciodată, never, nicagda.

Am zis însă

Apar din ce în ce mai multe antologii. Millennium, Nemira, Tracus Arte, Eagle, Herg Benet au publicat, în ultima vreme, antologii. Alte antologii se pregătesc pentru la toamnă. Marius Chivu spune că a citit 60 de volume pentru a scoate antologia lui de la Polirom (nu e o antologie F&SF, dar n-are importanță). Alții dau 20 de telefoane, primesc 15 texte, aleg 10 și gata antologia! – de fapt, un volum colectiv. Eu le numesc pe astea antologii-leneșe. Tu faci deosebire între antologiile-antologii și cele care sînt, de fapt, doar volume colective? Criticul comentează altfel cele două variante de antologii?

Ceea ce este altceva, nu? Eu așa zic.

Am încercat să spun asta într-un comentariu (nu chiar în forma asta), dar nu mi-a fost aprobat. Acuma văd că au închis cu totul comentariile.

Cîtă sensibilitate, cîtă gingășie…

 

dozois-antologii

Mîndră corabia

Am văzut un concurs pe un site. Se cîștigă cărți, dar transportul îl plătește cîștigătorul. Asta îmi aduce aminte de reclama aia stupidă la niște cuțite care sînt trimise cui vrea, gratuit, trebuie plătit numai transportul 50 de lei. 🙂

Ca să nu mai zic de ideea de a premia autorul articoului care adună cei mai mulți vizitatori. OK, știm cu toții că numărul vizitatorilor adunați de genul ăsta de concursuri e o cifră falsă, care nu spune absolut nimic, care nu înseamnă că site-ul este mai citit decît altele, ci doar că unii sînt mai șmecheri decît alții. Ne amintim de fauna care populează blogurile care oferă cărți gratis primite de la edituri, crezînd (sperînd!) ele, editurile, că e vorba de posibili cititori-cumpărători. Ei bine nu, fauna este aceeași, a amatorilor de chilipiruri și nu a posibililor cumpărători. Se cunoaște, de asemenea, cazul ăluia care a postat pe blog că s-a înscris la 100 de concursuri ca să primească nu-ș ce carte gratis. Dacă chiar voia cartea aia, o cumpăra și salva o grămadă de timp pentru altceva mai bun.

Cît despre numărul de vizite… să mai vorbim de site-urile alea în care dacă dai clic pe un articol se incrementează contoarele tuturor articolelor? Ba mai mult: dai un clic pe butonul LITERATURĂ (de pildă) și ți se afișează toate prozele, cu numărul de vizitatori aferenți fiecăreia. Apoi dai un refresh și… ce să vezi? Contoarele TUTUROR prozelor se incrementează cu 1. Adică am dat un clic și e ca și cum 15 inși ar fi citit revista. Bravo, băieți! Mîndră corabia. Șmecher cîrmaciul.

Covrigu și ștrudelu

covrig-baneasaCînd reclama aia aruncă în aer întrebarea: tu cu cine faci banking?… putem să ne gîndim că banking e un fel de hanky panky pe bani?

strudelȘi dacă tot veni vorba. Cînd un durex e 10,40 lei (la farmacie) înseamnă că de fiecare dată cînd faci hanky panky te costă cam 3,50 lei. Adică te fuți de-un covrig și-un ștrudel…

Așa că aveți grijă cînd spuneți mi-e poftă de-un covrig și-un ștrudel

 

 

%d blogeri au apreciat: