Galaxia 42, nr. 7
Nesser și Cărtărescu
Berättelse om herr Roos, de Håkan Nesser (a treia carte din seria Gunnar Barbarotti).
Pintre motouri, avertismente și alte anunțuri din primele pagini ale cărții găsesc o notă introductivă:
Städerna Kymlinge och Maardam existerar inte i verkligheten. Det gör däremot den rumänske författaren Mircea Cărtărescu, som citeras på några ställen i föreliggande bok.
Adică „Orașele Kymlinge și Maardam nu există în realitate. Există însă autorul român Mircea Cărtărescu, care este citat în unele locuri din cartea de față.”
Dan Ciupureanu, Marian Coman şi Michael Haulică, despre cum privesc rescrierea – anchetă citestema.ro (5)
A venit și vremea mea:
Dan Ciupureanu, Marian Coman şi Michael Haulică, despre cum privesc rescrierea – anchetă citestema.ro (5)
Despre rescriere, vor mai povesti: Alina Mihai-Dan Pavelescu, Flavius Ardelean, Camelia Cavadia, Radu Găvan, Mihai Radu, Diana Geacăr, Adina Popescu şi Vasile Ernu.
Anchetator de serviciu: Constantin Piștea.
Citate:
„În ultimul timp, am din ce în ce mai puțin de corectat, fiind foarte atent în timp ce scriu.” (Dan Ciupureanu)
și:
„Povestea o să mai dospească o vreme departe de ochii tăi. O vei relua după o săptămână sau două, după o lună, iar noua lectură o să-ți scoată în evidență cuvintele străine, tot așa cum o mângâiere pe deget te face să simți vârful ce a rămas afară din așchia intrată sub piele.” (Marian Coman)
și încă:
„Pentru scriitorii de SF nu e suficient să se uite pe geam ca să vadă locul poveștii, nu e suficient să-și amintească pe ce drum au venit ieri de la serviciu. Chiar trebuie să creeze o lume, fie și pentru un text de 5 pagini.” (MH)
Irina Georgescu, Iulian Popa şi Dumitru Crudu, despre cum privesc rescrierea – anchetă citestema.ro (4)
Irina Georgescu, Iulian Popa şi Dumitru Crudu, despre cum privesc rescrierea – anchetă citestema.ro (4)
Despre rescriere, vor mai povesti: Dan Ciupureanu, Marian Coman, Michael Haulică, Alina Pavelescu, Flavius Ardelean, Camelia Cavadia, Radu Găvan, Mihai Radu, Diana Geacăr, Adina Popescu şi Vasile Ernu.
Anchetator de serviciu: Constantin Piștea.
Citate:
„Există timpi de odihnă între recitiri, odihnă a manuscrisului, iar distanțarea mea de el cristalizează niște imagini pe care le zăresc din unghiuri diferite când reiau lectura. În intervalele de pauză, continui să mă documentez, poate aflu ceva nou și am motive să revin la poveste. Ascult muzică și citesc cărți care mă păstrează în atmosfera pe care am creat-o și care mă obsedează și după publicare.” (Irina Georgescu)
și
„doar în timpul rescrierii, textele mele capătă culoare în obraji, respiră, pulsează, palpită, vibrează, adică, într-un cuvânt, prind viață, iar eu mă simt artist, creator, autor, care poate să suprime ceea ce nu merge, să infuzeze sânge în cuvinte sau să le schimbe cu cele pline de energie și de forță.” (Dumitru Crudu)
Simona Antonescu, Cornel George Popa şi Marian Ilea, despre cum privesc rescrierea – anchetă citestema.ro (3)
Mai există însă un timp pe care mi-l iau întotdeauna și care are mare importanță pentru mine: timpul în care mă distanțez de manuscrisul terminat. Este o perioadă pe care trebuie să o umplu cu activități cât mai variate: mergem la munte în weekend, ies în oraș cu fetele, îmi vizitez prietenii, mă arunc într-o viață socială bogată. Scopul este să ies din carte. Speranța cea mai mare este să capăt un strop de obiectivitate, ca și cum aș ridica un zid de oameni între mine și personajele alături de care am trăit un an întreg.
Abia după acest timp al îndepărtării recitesc și rescriu.
(Simona Antonescu)
Este etapa despre care eu (și nu numai eu) zic: „acuma lăsăm textul să se odihnească”.
Partea a treia a anchetei, aici.
Despre rescriere, vor mai povesti: Irina Georgescu, Iulian Popa, Dumitru Crudu, Dan Ciupureanu, Marian Coman, Michael Haulică, Alina Pavelescu, Flavius Ardelean, Camelia Cavadia şi Radu Găvan, Mihai Radu, Diana Geacăr şi Adina Popescu.
Anchetator de serviciu: Constantin Piștea.
Otto Penzler despre noir și mystery
“Most mystery fiction focusses on the detective, and noir fiction focusses on the villain” Otto Penzler
MAN OF MYSTERIES Otto Penzler, the bookseller and editor, in his home library in Kent. Credit Andrew Sullivan for The New York Times
Chirculescu
Zice Mihai Iovănel o chestie faină în cronica lui la Greva păcătoșilor, de Florin Chirculescu:
„Florin Chirculescu este unul dintre foarte puținii autori români (alături de Cărtărescu și încă unu-doi) cu capacitatea de a gândi la scară mare, la o scară planetară. He thinks big.”
Și are dreptate. Majoritatea scriitorilor români scriu aici pentru acum. Dacă nu stăpînești contextul, riști să pierzi imaginea. Cărțile lui Chirculescu se pot citi oricînd, oriunde. Cred că de-abia acum, cînd Chirculescu și-a regăsit identitatea, avem un scriitor de anvergură pe care să-l propunem lumii, alături de Mircea Cărtărescu.
http://www.scena9.ro/article/cronica-florin-chirculescu-greva-pacatosilor
Observator cultural 880. Obiceiuri, atitudini, apucături
Mistere, fantezii, sefeuri. Al patrulea articol în noua rubrică din Observator cultural: Obiceiuri, atitudini, apucături.
Atît ca scriitor, cît și ca editor, sînt unul dintre cei care consideră că într-o piață normală de carte agentul literar este indispensabil, dacă vrem ca lucrurile să meargă bine și fiecare să facă ceea ce știe (și trebuie) să facă. Dar nu știu dacă, după ce agențiile se vor înființa și la noi, lumea scriitoricească va mai fi atît de veselă, dacă nu cumva acești agenți nu vor ajunge în locul americanilor: zeci de ani se strigă „să vină americaniiˮ (agenții literari), iar cînd aceștia, în sfîrșit apar, pe străzi, în cafenele și prin redacțiile editurilor și revistelor, pe unde-i poartă pașii pe talentații (ba chiar geniali, pe alocuri) scriitori români, se vor auzi strigăte de „păi, nu așa, domnule, ce, îmi spui tu mie ce să fac? Cum să fac? Ce să zic și ce nu?ˮ…
Păcat că discuțiile despre articol se poartă exclusiv pe Facebook.
Partea bună: e o sursă de direcționare a cititorilor spre Observator.
Povestea asta cu Facebook și Observator îmi amintește de o întîmplare din tinerețea mea ceferistă. S-a hotărît închiderea haltei X, drept urmare trenurile care legau comuna de marele oraș din apropiere nu au mai oprit în acea haltă. După cîteva zile, sumedenie de localnici au protestat în fața primăriei, că nu mai au cu ce ajunge la serviciu, că ei mergeau în fiecare zi cu trenul la oraș etc. Răspunsul oficialilor de la CFR: am închis halta pentru că în ultimii doi ani nu s-a vîndut nici un bilet și am tras concluzia că nu e nevoie ca trenul să oprească aici. 🙂
Partea bună a comentariilor: mi s-au relevat încă două teme care s-ar putea adăuga celor trei (parcă) bifate în articolul din Observator. Se pare că în curînd va urma o parte a doua.
Observator cultural 878. Șlapi pentru cămile
A apărut și al treilea articol din noua serie pe care am început-o în Observator cultural, sub genericul Mistere, fantezii, sefeuri. Se cheamă Șlapi pentru cămile și în el vorbesc despre drepturile de autor și raportarea scriitorului român la ele.
Eu, unul, am reunțat să mai citesc interviuri cu scriitori care consideră că cineva (cine?) ar trebui să-i plătească pentru că sînt ei talentați (pot aduce în scris declarații doveditoare semnate de doi-trei prieteni), de scriitori care declară că au scris nu știu cîți ani la o carte și din banii luați pe ea nu pot trăi (ei și familiile lor) următorii nu știu cîți ani, pînă cînd scriu alta. Vreo vorbă despre vînzări? Aș! Păi, ei se compară cu Coelho, cu Dan Brown, cu… Stephen King? Ei, nu, nu se compară ei nici cu Philip Roth, dacă e să vorbim și de altă categorie de scriitori ale căror cărți se vînd bine.
Articolele mele din Observator cultural le găsiți aici.
Și încă o veste: cu al doilea articol (De ce poartă chelnerii gambetă? – despre romanul lui Petru Berteanu, Efectul Mandela) am intrat în top 5 cele mai citite articole.
Seriale, cărți, turnee
Aseară am terminat de văzut sezonul 1 din Marcella, serialul despre care se spune că e un nordic noir britanic. M-am lămurit că așa e, apoi am fost mai atent la generic și ce să vezi?! scenariul e scris de Hans Rosenfeldt și chiar e o poveste din cele cu care ne-au obișnuit autorii scandinavi.
Serialul are cîteva lucruri lăsate de izbeliște, unele puse cu mîna. Dar are tot ce trebuie ca să te facă să mergi din episod în episod: o poveste sumbră, personaje cu o colecție de schelete în dulap, îl mai are și pe Jamie Bamber (pentru fanii Galactica)… Sînt tare curios ce-or mai face în sezonul 2 (ar trebui să apară anul ăsta), pentru că sînt niște fire care nu mai pot fi întinse prea tare fără să se rupă.
(Hans Rosenfeldt este creatorul serialului Bron/Broen/The Bridge. Împreună cu Michael Hjorth semnează Hjorth Rosenfeldt și au publicat seria Sebastian Bergman – din care la noi a apărut un volum, Bărbatul care nu era ucigaș, la Trei).
*
Azi am început o chestie a cărei premisă pare intersantă: o tanti medic, care în timpul liber eutanasiază (adică omoară – dacă e pe incriminatelea): Mary Kills People. Bie, te prinzi că se va întmpla aia, că ăla se va dovedi a fi… dar ăsta e rolul primului episod: să te facă curios să vezi mai departe.
*
Pe FB, despre nominalizările pentru Eurocon: Alexandru Lamba Măi, long story short: Dacă n-o făcea Cătălin, „se” uita și nu „se” mai trimitea deloc. Dacă mă întrebi pe mine, nu rezonez cu toate nominalizările. Dar tot consider că e mai bine să avem nominalizări decât să nu avem. Asta e situația actuală. Când vom avea o procedură de desemnare, atunci va fi altă treabă. Dar nu avem…
Zic eu aici: Și nici n-o să avem. Că ăia care vorbesc sînt lăsați să vorbească în pustiu, iar ăia care nu vorbesc o fac din calcule meschine (să nu deranjeze pe nimeni, să nu fie luați la ochi, să nu fie și ei tratați ca scandalagii etc.), sperînd să rezolve ceilalți problemele. Dragilor, nu există CEILALȚI. Dacă noi facem, vom avea. Dacă noi nu facem, nu vom avea. Adică voi, că pe mine m-ați pierdut pe drum. Vă salut și vă urez succes în continuare. Horia, zău că asta e ultima mea intervenție în vreo discuție despre sefeul românesc. E un capitol pe care azi, 10 mai 2017, l-am încheiat.
*
Sîmbătă 20 mai, în vizită pe meleagurile natale, aș putea spune, fără să greșesc prea mult (aproape 100 km). Echipa tritonică: Anamaria Ionescu, Dănuț Ungureanu și io. Noutatea cu care voi merge la întîlnirea cu craiovenii: antologia Argos Trei.
*
Am citit un interviu cu Oliviu Crâznic:
Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și a altor scriitori?
Cred că scriitura mea are câteva elemente aparte, destul de rar întâlnite la alți scriitori.
De pildă, îmbină constant clasicul cu modernul, păstrând ceea ce era bun la clasici (aproape totul, adică) și preluând ceea ce au adus nou modernii (atunci când acest „novum” merită preluat). Astfel, rezultă o operă ornată stilistic și profundă (clasică), totodată dinamică și îndrăzneață (modernă).
*
Mihai Adăscăliței este din nou in bussiness. Vechiul blog, Dark Wolf’s Fantasy Reviews, revine într-o nouă formă: Dark Wolf’s Paraphernalia.
Cea mai nouă însemnare: despre Year’s Best Weird Fiction vol.4, editat de Helen Marshall & Michael Kelly.
*
Marian Coman e în turneu de promovare a volumului doi din seria Haiganu. Pe blogul lui este afișat programul – prima oprire, de azi încolo, marți, la Craiova – și impresii de la lansările de pînă acum.
*
Antologia care trebuia să apară în Spania și care cuprindea și o povestire a mea nu mai apare. Nu se știe de ce, editorul a scos-o din plan. Nu-i bai! Se lucrează la alta,tot în spaniolă. Spaniola ar fi a zecea limbă în care sînt tradus. Adică publicat, că de tradus s-au tradus pînă acum două povestiri din cîte știu.
Să așteptăm 2018. Din cîte se pun la cale… măcar o antologie cu un text de-al meu va apărea pe undeva prin lume. Amănunte, dezvăliri, proteste cînd voi semna contracte.
*
Am dat o căutare pe fantasticfiction.co.uk să văd cîte cărți mystery & thriller vor apărea în următoarele trei luni. Apoi și cîte cărți SF&F&H. Din totalul de 2983… Iată:
și
Colierul de perle al bunicii 
Comentarii recente: