Insuportabila futilitate a italicelor
O copertă care îmi place tare mult
Diana Gabaldon, autoarea Călătoarea.
*
Am aflat că nu-i bine să fredonez cîntece de-ale Madonnei prin casă. Traumatizez motanii.
*
În The Penguin Complete Sherlock Holmes (2009), apare de 8 ori cuvîntul elementary, dar niciodată în formula Elementary, my dear (doctor) Watson. Ca să n-avem vorbe.
*
Da, știu, RomConul e o chestie de rahat la care unii țin neapărat să participe. Ba chiar se supără că anumite persoane nu sînt în sală să le asculte. Măi, măi!
*
Uninea Scriitorilor (USR) e o chestie prost întocmită, prost condusă. Prost întocmită pentru că nu există criterii numărabile pentru înscriere (aia cu valoarea nu e ceva palpabil, nu se poate proba, oricine, oricînd poate adună o gașcă de chflii care să jure că ești cel mai valoros scriitor din istorie), pentru că nici măcar filialele nu au nici o noimă (jumătate din membri sînt împățiți pe criterii geografice, jumătate pe criterii de gen – ori împărțim toată uniunea pe genuri, ori pe criterii geografice, caz în care Bucureștiul ar trebui să aibă șase filiale, cîte una pentru fiecare sector). Iar prost condusă… pentru că 90% din membri nu simt că există decît atunci cînd li se cere votul, pentru că nu există o uniune a scriitorilor, ci se încurajează găștile baronilor locali sau centrali.
*
Aciua sau aciui? Ddexonline dă aciui – aciua – aciuia. Așa că… o iau pe calea cea dreaptă – DOOM2 – chiar dacă tre să pun mîna pe 3 kile de hîrtie. E aciua.
E bine cît timp mai ai întrebări, cît mai ai îndoieli. Treaba devine periculoasă cînd începi să ai numai certitudini.
*
Cineva se întreba ce-a făcut Chifu ca să ajungă Scriitorul Anului (în loc să dea pe Google și să afle). Altcineva se întreba ce-o fi aia anti-utopie – tot în contextul Chifului (în loc să dea pe Google și să afle).
Prea mulți fac pe proștii. Și chiar ar fi păcat să prindă fix ziua aia cu ghinion. (Era un banc pe vremri: Culmea ghinionului – să faci pe prostul și să rămîi așa)
*
Mi se pare mie sau băieții ăia doi (Sișu și Puya) una zic și alta fumează?
Sensibilități estivale
În Observator cultural sînt închise toate comentariile sau doar pentru rubricile mai debile le-au închis?
De pildă: cum aș putea pune eu urmtorul comentariu la articolul ăsta?
Comentariul sună așa:
Nu, nu sunt de acord că o carte de proze scurte tematice sau care exemplifică gustul unei anumite persoane într-ale literaturii de gen, nu se poate numi „antologie“, ci numai „culegere“.
Dacă din citatul de mai sus se înțelege că eu aș fi afirmat undeva, vreodată că
o carte de proze scurte tematice sau care exemplifică gustul unei anumite persoane într-ale literaturii de gen, nu se poate numi „antologie“, ci numai „culegere“
atunci e greșit. N-am zis asta. Niciodată, never, nicagda.
Am zis însă
Apar din ce în ce mai multe antologii. Millennium, Nemira, Tracus Arte, Eagle, Herg Benet au publicat, în ultima vreme, antologii. Alte antologii se pregătesc pentru la toamnă. Marius Chivu spune că a citit 60 de volume pentru a scoate antologia lui de la Polirom (nu e o antologie F&SF, dar n-are importanță). Alții dau 20 de telefoane, primesc 15 texte, aleg 10 și gata antologia! – de fapt, un volum colectiv. Eu le numesc pe astea antologii-leneșe. Tu faci deosebire între antologiile-antologii și cele care sînt, de fapt, doar volume colective? Criticul comentează altfel cele două variante de antologii?
Ceea ce este altceva, nu? Eu așa zic.
Am încercat să spun asta într-un comentariu (nu chiar în forma asta), dar nu mi-a fost aprobat. Acuma văd că au închis cu totul comentariile.
Cîtă sensibilitate, cîtă gingășie…
G. Călinescu
Mă mai lăsați cu George Călinescu? G. Călinescu, tovarăși, G. Călinescu. Cu G de la Gheorghe.
Poate prietenii îi spuneau George. Dar noi ne referim la scriitorul G. Călinescu și ar trebui să folosim numele cu care a semnat.
Știu că nu e cea mai grozavă sursă, dar măcar să vă stîrnească îndoiala (deși un articol care își demontează titlul… e ceva!) – vedeți subcapitolul „Primii ani”.
Mari cititori, mici vorbitori
Cum naiba să procedez cu însemnările/articolele de pe diverse site-uri, bloguri, publicații/reviste care se referă la cărți publicate în lume?
S-au înmulțit ca peștii/iepurii/ciupercile după ploaie (sau rîmele?) cititorii de cărți în limba engleză.
Peste tot găsești mari cititori în limba engleză.
Și mici vorbitori de limbă română!
Îi vezi cînd încep să-ți povestească în română ce-au citit în engleză.
Revin la întrebarea de început: ce naiba să fac cu…
Simplu: să le sar.
Aș cîștiga, astfel, timp.
Pentru citit cărți, pentru scris…
paladine, colentine, literine
Cred că cel mai fain o să fie cînd o să reușesc să nu mai fac nimic altceva decît să produc cărțile paladine, să scriu cărțile colentine și să citesc NUMAI cărți de literatură scrise de scriitori adevărați, care să-mi spună ceva prin scrisul lor (indiferent că proza va fi polițistă, SF, fantasy, de dragoste, de inimă albastră).
Stockholm – Muzeul Țăranului Suedez
O imagine face cît cuvintele pe care le spui privind-o, nu?
Iaca două. Sînt făcute la Stockholm, în august 2012.
Transport în comun. Adică Primăria. Chestiile alea mici și colorate din colțurile de sus ale parbrizului sînt stegulețe-curcubeu.
Hotelul Sheraton. Cu același steaguri care au stat acolo o săptămînă.
Gazeta SF. Revenire. Scuze
Se zice că perseverare în greșeală e chestia nasoală.
Am scris ieri ceva despre tabloidele SF într-o însemnare în care băgam în aceeași oală Helion Online și Gazeta SF.
Greșeam. Helion Online s-a tabloidizat prin materialele publicate, pe cînd în cazul Gazetei SF era vorba doar despre comentariile la editorialul ultimului număr. Nu poți condamna o redacție pentru porcăriile spuse de X și Y în comentarii. De aceea îi rog pe cei din redacția Gazetei SF să-mi scuze ieșirea de ieri. Gazeta este la fel de frecventabilă cum a fost și pînă acum.
Tabloidele SF
Am cunoscut oameni care mi-au spus hai să facem nițel scandal, ca să facem trafic. Ne certăm așa, un pic, de ochii lumii… Să vezi ce vor veni!
Nu știu dacă asta o fi fost intenția lui Eugen Lenghel cînd a scris editorialul ultimului număr din Gazeta SF. Probabil că nu. Dar după ce am intervenit contrazicîndu-i vreo două dintre ideile expuse și, în loc să-mi aducă argumente care să i le sprijine și care să mi le combată pe ale mele s-a mulțumit să-l lase pe scuipătorul de serviciu (cum i-a zis Horia celui-al-cărui-nume-nu-vreau-să-l-scriu) să-și împrăștie balele în toate părțile, să vină iar cu fragmente scoase de pe site-uri pe care n-are acces pentru că a fost banat și alungat, dar pe care a intrat din nou, cu alt nume, înșelînd buna-credință a administratorilor, să-și facă numărul schizo în toată splendoarea, așa cum îl știm de multă vreme, mă gîndesc că, pînă la urmă, s-or fi gîndit ei că oarece trafic nu le strică.
Nu știu cum nu-și dau seama că traficul ăsta nu le aduce cititori pentru proze și pentru lucrurile serioase și că, de fapt, transformă ceea ce era, cîndva, o promițătoare revistă a tinerilor scriitori, într-un tabloid.
Și uite-așa Gazeta SF se așază alături de Helion Online, în rîndul tabloidelor SF, niște publicații nefrecventabile. Pentru mine, evident.
Nici culorile nu mai sînt ce-au fost…
Văd, de cîteva zile, în partea dreaptă a paginii de facebook, sloganul lui Remus Cernea: Think Big Vote Green.
Cum dracu’, în țara asta, votezi verde și iese roșu?!
desfacebook
Dacă Zukerberg face si desface, de ce n-a conceput si desfacebook?
Colierul de perle al bunicii 
Comentarii recente: