Arhive categorie: 682 A

You are always on my mind…

Poți să tînjești după un timp care n-a fost, dar ar fi putut să fie? Poți, sigur că poți. Ce era așa mare problemă să te fi cunoscut măcar cu un an mai devreme? Îți dai seama?! Un an, adică 365 de zile. Atunci. Cînd zilele erau mai lungi și nopțile erau mai lungi și serile și cearșafurile și ferestrele fără perdele care dădeau în stradă, iar noi eram atît de ocupați cu noi, că uitam mereu că sîntem la parter și n-avem perdele și… și… 365 de zile?! Ia să vedem: 365 înmulțit cu cîți centimetri de pupat… Văleu! Dacă mai fac o dată socoteala o să chem poliția dup-aia. Săriiiți, mi-au furat viațaaa, m-au lăsat în curu gol și doi pupiiici! Frak!
Știu că e cam country. Dar…
Știu că acum ești la doi metri de mine, pe divan. Dar…
You are always on my mind… 🙂
En gammal klassiker i ny version – cum zice cineva pe-acolo.

Cîntec de toamnă, de Paul Verlaine

Ce am făcut eu, în urmă cu vreo 30 de ani, cînd nu mi-au plăcut variantele românești pe care le-am citit:

Paul Verlaine

Cîntec de toamnă

 

Lungi suspine
De violine
Tomnatece
Sufletul meu
Rănesc mereu
Molatece

Fără glas stînd
Și palid cînd
Bate un ceas
Mi-aduc aminte
Vremi dinainte
Și-n plîns mă las

Și-apoi mă duc
În vînt năuc
Care mă poartă
De ici, colo
La fel ca pe-o
Frunză moartă

Pistruiata din Sigtuna

24 iulie 2015 sigtuna ona 1200w

O să urmeze o însemnare cu poze din Suedia, de astă-vară.

Vîsc

O poveste din Strada castelului:

Vîsc

Tantzo, să vezi.

Am făcut duș și apoi am zis să schimb nisipul la lighioane… intenționînd să nu le bag în seamă ADEVARATELE cereri.

Am luat o pungă și am intrat în baie, apropiindu-mă de litieră. Ei, după mine (mocofanii, zavragiii etîcîii). M-au mirosit pe mîini, pe pungă, pe litieră… Nimic nu părea a le fi destinat. Într-un final, s-au uitat așa, a reproș, a „bă față…ˮ și au plecat.

Și, ce și-or fi zis ei, Tăntzikule? S-a zărghit de tot tati ăsta… Intră în baie și nu ne aduce nimic la gușulică. Păi, la ce dracu a mai intrat în baie? Doar să ne schimbe nisipul? Mă cac în nisipul lui…

Și uite-așa s-a făcut de m-am dus în bucătărie, am desfăcut o conservă de pește (adevărul e că mi-era și mie… pfu… la dracu, ce-mi ieși pe dește!). Le-am dat și lor pește. S-a topit. De parcă le-aș fi pus în castronele aer. Și dup-aia… ce crezi, Tantzo? Ce crezi tu, așa, după căpușorul tău, ăla cu ochișorii ăia rîzăreți, cu gene de te-nvelești cu ele cînd dormi singură în nopțile în care nu duduie focul în sobă și nici nu lasă nimeni geamul deschis ca să aibă și Jean de peste drum o bucurie noptatică? Ha? Ce crezi?

Eu mîncînd peștele cu pîine, mi-am zis că oamenii așa mănîncă. Dar picicile? Și le-am dat și pîine (ei terminaseră peștele. Oasele. Castroanele. Și trecuseră la lins faianța – că vine mami și tre să fie curat p’în casă!). AU RAS-O! PÎINEA. AU RAS-O! Ăștia mănîncă pîine goală, Tantzo… Cred că de Crăciun îi tăiem. Și blana le-o punem în loc de vîsc desupra ușii…

(23 august 2003)

onacutreimitze2

Teva veni la tine vîntul

…sau ploaia, sau zăpada…

E normal ca eu să caut pe net sandale

teva tanza

și afară să ningă? Da-ți pasă și ție puțin, măi vremuistule!

Și oricum, mai ușor cu Teva pe scări, că la noi sînt cele mai scumpe teve din Europa (600 de lei, față de 40 de lire sterline sau 80 de euro).

Mi-e că o să le port și anul ăsta tot pe cele vechi și dacă ajung prin Amsterdam sau Londra mi le iau de-acolo. Dar nu ajung.

Pe cele vechi le am de vreo 4 ani, le port din aprilie pînă în octombrie, zi de zi, la temperaturi de +18 grade.

tevalabrasov2011

Și dacă mă supăr, într-o zi cu bani, îmi iau de piele, na! Că sînt doar 10 euro în plus.

teza tanza leather

Am mai zis că modelul ăsta se cheamă Tanza? 🙂

Imagikon

Vorbea Mircea Pricăjan despre Imagikon, revista online din anii 2000, una dintre primele din România, dar poate prima în limba engleză. Vorbim despre reviste dedicate sefeului, ca să n-avem vorbe.

Am colaborat și eu la Imagikon și, din fericire, parcă sesizînd de pe-atunci scurta eternitate a netului, mi-am făcut niște capturi de ecran.

Cam așa arăta Imagikonul:

Orange on the Table, 17.04.2002, trad. Adriana Moșoiu

Orange on the Table, 17.04.2002, trad. Adriana Moșoiu

Madia Mangalena (Imagikon, 2002, trad. Mihai Samoilă)

Hanni, the Woman of Mano (Imagikon, 2003, trad. Adriana Moșoiu)

Iarna e ca vara, cel puțin în amintiri

Multă lume spune că îngheață în casă. La noi e OK. Stau în tricou în casă. Cu două-trei zile în urmă am stat la terasă, tot în tricou.

M-a dereglat de tot Stockholmul de astă-vară. La 18 grade e vară. Iarna nu-i ca vara? Pe dracu’!

Pe undeva, prin cotloanele minții mele, este amintirea unei zile de 15 septembrie, prima zi de școală, pe colina Universității, un seminar la care priveam pe geam cum ninge… Dar era Brașov, erau anii ’70, eram tineri și cam neliniștiți.

În alt cotlon al minții mele mai este și un 1 Mai în care am defilat pe ninsoare… Făgăraș? Erau și mai anii ’70, eram și mai tineri, și mai neliniștiți.

Cineva mi-a zis acum cîteva seri: te pup pe amintiri. Frumos!

With or Without You

Sometimes there’s so much beauty in the world, I feel like I can’t take it, and my heart is just going to cave in.

 

În fiecare zi descoperim cîte ceva care ne strigă în față că viața-i frumoasă, frumoasă, frumoasă…

Ion Hobana (25.01.1931 – 22.02.2011)

Anul trecut am scris trei articole despre Ion Hobana:

Observator cultural, nr. 560 (28 ianuarie 2011): Ion Hobana la 80 de ani

Biblioteca Nova, nr.5, ianuarie 2011: Exercițiu de admirație

Observator cultural, nr. 565, 4 martie 2011: Moștenirea Ion Hobana

2012

La mulți ani!

2012 să fie un an de care să ne bucurăm cu toții.

Mie îmi doresc măcar o carte publicată. Poate asta:

Sau poate alta… (dar n-am coperte pentru celelalte care ar putea să fie).

Să ne revedem sănătoși în 2012. Și-apoi om mai vedea.

%d blogeri au apreciat: