Arhive zilnice: 5 mai 2018

Jurassic Hyde Park 5 – Lecturi de dinozauri

26 aprilie 2018. Al 5-lea dialog cu Horia Nicola Ursu în Jurassic Hyde Park: Lecturi de dinozauri.

Horia: Ca să nu fim acuzați că, în dialogurile noastre, nu facem altceva decît să criticăm ce fac alții, precum cei doi moși din Muppets, ți-aș propune să dăm pe goarnă, periodic, cîte ceva despre cărțile faine pe care le-am citit, despre filmele sau serialele pe care le urmărim, despre știrile din domeniul F&SF care ne-au făcut o zi sau alta mai bună. Așadar, ia zi, ce-ai mai citit bun în ultimul timp? Poate-și mai notează cei care ne citesc vreo idee pentru lecturile viitoare.

Reclame

Jurassic Hyde Park 4 – Balul debutanților (2)

22 aprilie 2018. Al 4-lea dialog cu Horia Nicola Ursu în Jurassic Hyde Park: Balul debutanților (2). Păcatele debutanților sau Debuturi și rebuturi

Mike: Hai să mergem mai departe. Pași de urmat? Idei preconcepute? În afară de problemele care se învață – gen: ce să conțină mailul pe care-l trimiți unui editor împreună cu textul tău, formatări ale textului, alegerea revistei/editorului – și care se pot găsi pe site-urile revistelor/editurilor la capitolul Ghidul colaboratorului sau la cursurile de scriere literară, tehnici narative sau cum i-om spune, se pare că cel mai greu de înfruntat e posibilitatea refuzului. Tinerii se tem să fie refuzați. Și nu numai tinerii, că și la cei cu oarece publicări am întîlnit temerea asta. Or, dacă aspirantul la gloria literară nu trece peste ideea că un text s-ar putea să-i fie refuzat (fie că nu se ridică la standardele revistei/editurii, fie că redactorul/editorul are pretenții mai mari de la respectivul autor, fie că – se mai întîmplă și asta – redactorul/editorul a avut un moment mai prost cînd a citit textul și n-a percutat), s-ar putea ca asta să ducă la încremenirea într-un proiect necîștigător pe termen lung. Concret? Concret.

Observator cultural 918 – Alegeri la USR (1). De ce votez cu Dan Lungu

20 aprilie 2018. Observator cultural nr. 918. Al 20-lea articol în rubrica Mistere, fantezii, sefeuri: Alegeri la USR (1). De ce votez cu Dan Lungu

 

Jurassic Hyde Park 3 – Balul debutanților

15 aprilie 2018. Al 3-lea dialog cu Horia Nicola Ursu în Jurassic Hyde Park: Balul debutanților.

Horia: Acum cinci ani, la Final Frontier ediția a III-a, ai moderat o discuție cu tineri autori de F&SF de la noi, proaspăt debutanți editorial, cărora le-ai pus o întrebare: cît de greu este să îți vezi scrierile publicate pe hîrtie? Avînd în vedere discuțiile care persistă în spațiul virtual pe tema asta, ți-aș propune să clarificăm cîteva aspecte care țin de realitățile procesului prin care un aspirant la gloria literară poate astăzi să ajungă la cititorii săi. Care ar fi pașii de urmat, care sînt ideile preconcepute de care ar trebui să se păzească junele autor, ce presupune statutul de scriitor publicat, care e atitudinea pe care trebuie să o aibă acesta în raport cu publicul, pe de o parte, și cu editorul său, pe de altă parte. Și aș vrea, dacă se poate, să discutăm cu exemple concrete: ce au făcut unii sau alții, unde au greșit, ce e de învățat din experiența lor. N-o să reușim să epuizăm subiectul, dar putem demara o discuție. Și-om mai reveni și altă dată la subiect.

Final Frontier, ediția a 2-a, 2012. Raluca Băceau & Narcisa Stoica

Final Frontier, ediția a 2-a, 2012. Oliviu Crâznic & Cătălina Fometici

Observator cultural 915 – Interviu cu Marian Coman

23 martie 2018. Observator cultural nr. 915. Al 19-lea articol în rubrica Mistere, fantezii, sefeuri: „Literatura SF, F & H de la noi trebuie să arate că are ce premia“ (interviu cu Marian Coman)

Citat:

Mi-am vândut prima povestire când aveam 17 ani. Am luat atunci primii bani pentru literatură, iar asta se întâmpla în 1995. Au trecut de atunci 23 de ani, mi-am câștigat pâinea doar scriind articole, proză, scenarii sau organizând redacții, iar noi încă ne mai întrebăm dacă scriitorii trebuie să fie plătiți pentru ceea ce scriu? Dacă redactorii trebuie să fie recompensați pentru ceea ce fac? Cred că dacă vrem să ne luăm în serios, trebuie să depășim cu toții momentul proiectelor făcute doar din entuziasm, din orgoliu și vanitate. Să fiu bine înțeles: nu devii profesionist doar cerând bani pentru ceea ce scrii, ci învățând continuu, citind, studiind, acceptând un refuz, două sau zeci dacă e nevoie, respingând tentația de a-ți publica singur povestirile sau cărțile, încercând mereu și mereu să fii mai bun decât ai fost ieri, scriind și rescriind un text mai bun decât cel de ieri și încercând să-ți vinzi aceste fantastice broderii ale minții tale celui care e dispus să le cumpere.

Observator cultural 912 – Simplii cititori de doar-sefeuri, celebre pentru că vin de dincolo

2 martie 2018. Observator cultural nr. 912. Al 18-lea articol în rubrica Mistere, fantezii, sefeuriSimplii cititori de doar-sefeuri, celebre pentru că vin de dincolo.

Citat:

Mediul on-line tinde să devină terenul democrației absolute, în care noile valori sînt cele stabilite de grupuri din ce în ce mai mari. În această versiune de lume, criticii literari sînt înocuiți cu bloggeri, iar revistele literare sînt sortite pieirii prin necitire, în locul lor cîștigînd din ce în ce mai mult teren blogurile scrise de simpli cititori. Asta ca scenografie. Pe conținut, se remarcă apariția unor poncife cu rang de adevăruri absolute, degrabă trecute între axiomele noii societăți. Despre trei dintre ele (pe unul deja l-am pomenit) va fi vorba în cele ce urmează.

 

%d blogeri au apreciat asta: