Văd la tv funeraliile Regelui și simt că s-a rupt ceva în mine. Ceva cu care am trăit de cînd mă știu, de cînd îmi povestea tata cine este omul din timbrele pe care le ținea cu grijă într-un clasor, omul de pe monedele pe care le găsisem prin sertarele bunicilor de la Pucioasa, omul datorită căruia, îmi spunea mama, m-au botezat Mihai (chiar dacă n-au reușit să-mi și scrie numele așa în certificatul de naștere).
Nicicînd cuvîntul sfîșiere n-a avut o semnifcație atît de profundă pentru mine și sînt recuoscător celor care au pus cuvîntul ăsta în limba română, ca să pot numi într-un fel ceea ce trăiesc acum.
S-a rupt ceva în mine și o parte din mine parcă nu mai are rost.
Colierul de perle al bunicii 