Ce am făcut eu, în urmă cu vreo 30 de ani, cînd nu mi-au plăcut variantele românești pe care le-am citit:
Paul Verlaine
Cîntec de toamnă
Lungi suspine
De violine
Tomnatece
Sufletul meu
Rănesc mereu
Molatece
Fără glas stînd
Și palid cînd
Bate un ceas
Mi-aduc aminte
Vremi dinainte
Și-n plîns mă las
Și-apoi mă duc
În vînt năuc
Care mă poartă
De ici, colo
La fel ca pe-o
Frunză moartă
Colierul de perle al bunicii 