OCTOMBRIE (1)

2 octombrie

Nautilus 93 (octombrie). Editorialul lui CBG arată că omul n-a înțeles nimic din aventurile lui prin jurii din ultimii 5 ani. Nu că m-aș fi așteptat să înțeleagă.

*

De ce să spui TRIBUT în loc de OMAGIU? De lene? Sau pentru a arăta cît de puține cuvinte cunoști în limba română?

*

„Întorcîndu-mă la ceea ce am numit mai sus „modelul românesc“, mă refeream la ideea foarte răspîndită la noi că scrisul este doar har (înnăscut), nu şi meşteşug (dobîndit), de unde şi cantitatea enormă de proză românească scrisă execrabil, ca un afront adus limbajului şi gramaticii.ˮ (Marius Chivu – Tot ce nu ştiţi despre proza scurtă)

3 octombrie

muzică de sîmbătă dimineața, în așteptarea coletului cu Eroi fără voie, a cărnii de curcan pentru mitze, în așteptarea apei care trebuie să fiarbă în ibric în timp ce Tantza caută de zor pe net chestii care se cheamă french press, moka, aeropress, anythingelsepress…, în timp ce eu schimb emailuri cu editorul unei reviste în care o să-mi apară o povestire (revista românească, povestirea în engleză), după ce am terminat de citit o carte care m-a uns pe sufletul meu de cititor de scriitori români, care sănătate le-o doresc și cititorilor ei atunci cînd va apărea, după ce am terminat o povestire de Raymond Carver care nu mi-a plăcut deloc, dar deloc, și nu numai traducătorul și redactorul sînt vinovați de treaba asta (chiar așa, or fi pus în carte fișierul venit de la traducător în locul celui redactat?), în timp ce lumea există și eu am chef de scris, dar nu prefețe și articole și introduceri la antologii, ci chef de scris povești, de continuat povești în care personajul principal caută procesiunea de la palatul regal, aia la care, cîndva, îi va fi teamă că iubita lui îl va părăsi, fugind cu dănțuitorii și cîntăreții…]

4 octombrie

Rămîn în zona de unde am desprins citatul din Marius Chivu (dintr-o cronică la Despre ce vorbim cînd vorbim despre iubire, de Raymond Carver, Polirom, 2015, colecția Top 10+). Am citit pînă acum două povestiri din cartea lui Carver. Mai citesc una, chiar aia care le-a plăcut cel mai mult lui Marius Chivu și Valeriu Gherghel. Dacă nici asta nu mă convinge, renunț. Mai bine citesc povestiri SF românești. Chiar și atunci cînd sînt lipsite de har scriitoricesc, măcar au o idee cu care să rămîn după lectură.

Acum îmi explic și ce s-a întîmplat cînd am vrut să public povestirea cuiva în Argos și i-am dat-o s-o mai aranjeze oleacă, iar autoarea parcă tocmai aflase învățăturile maeștrilor lui Carver și n-a mai lăsat nimic din povestea ei, a transformat-o într-o „Carver imitation“. În efortul de a lăsa doar esențialul, a pierdut povestea.

Se pare că eu sînt din altă școală. De-aia îmi plac poveștile lui Eugen Barbu, Ștefan Agopian, Dănuț Ivănescu și Flavius Ardelean. Că au har în ele…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: