Perfectul: prezent, simplu și compus

Azi am căzut de acord pentru o convorbire care va fi difuzată LIVE, pe un anume site, despre Eroi fără voie.  Fain.

eroi fara voie-final

Ieri am dus niște cărți (Madia și Transfer) care vor pleca departe. Să fie cu folos!

pachet MH - abatia

Alaltăieri am semnat un contract pentru un text care nu va fi destinat publicului larg, dar sper să fie citit de cine trebuie și să iasă ceva din treaba asta.

*

Coperta1_Scarba-sfantului-cu-sfoara-rosie_Flavius-Ardelean-424x652Citesc trei cărți (nu zic de cele pentru Paladin, alea sînt lecturile mele secrete):

Liza Marklund – Lupul roșu (Trei, 2015, traducere din limba suedeză de Daniela Ionescu)

Raymond Carver – Despre ce vorbim cînd vorbim despre iubire (Polirom, 2015, traducere dn limba engleză de Liviu Bleoca)

Flavius Ardelean – Scîrba sfîntului cu sfoară roșie (Herg Benet, în curînd)

 

*

Un interviu cu Andy Weir, autorul Marțianului, în Liternautica . Încercați să vă concentrați pe răspunsurile lui Andy Weir și nu pe limba română a celui care i-a luat interviul.

*

raymond carver - despre ce vorbim„Terri zîmbi și am crezut că acolo avea să se încheie discuția.ˮ

Și: „Mi-am pus mîna pe mîna Laurei. Ea îmi zîmbi scurt. I-am luat mîna.ˮ

Pe bune?!

Poate, pînă la urmă, am să mă obișnuiesc cu ghiveciul ăsta de timpuri verbale. Măcar așa să reușesc să citesc acel celebru roman pe care îl am în trei ediții și n-am reușit niciodată să trec de primele 20 de pagini.

Sau poate nu.

(Îl am în trei ediții pentru că am tot sperat ca redactorul să fie mai hotărît și să-i spună autorului că, dacă narațiunea e la persoana I, atunci folosim perfectul compus.)

 

 

2 responses

  1. Mie mi-a reproşat cineva (nu un editor, un alt traducător) că folosesc perfectul compus când naraţiunea e la persoana întâi – cică trenează acţiunea.
    Mi s-a recomandat ghiveciul exemplificat şi de tine mai sus („Ce mai faci?”, întrebă ea. „Bine”, am răspuns eu.), pe care n-am de gând să folosesc niciodată. L-am întâlnit într-o serie de cărţi şi m-a enervat întotdeauna. Decât aşa, prefer folosirea perfectului simplu şi la persoana întâi, în ciuda tentei olteneşti pe care-o capătă relatarea.🙂 (Dar nu folosesc nici metoda asta şi n-o recomand nimănui.)

    1. Asta cu trenatul acțiunii a zis-o cineva cîndva într-un manual și de-atunci a rămas bătută-n cuie, precum „regula” din DOOM-ul vechi, că cică în poezia modernă se scriu cu literă mică primele litere din fiecare vers.😀
      Acțiunea trenează doar dacă-i scrisă prost.
      În rest, și pe mine mă calcă pe nervi ghiveciul și traduc fără jenă perfect compus la toate personajele dacă am narațiune din punct de vedere al persoanei I. Încă nu mi-a reproșat niciun cititor că-i trenează acțiunea din pricina traducerii.😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: