Raul Colentina și Jos Von Arx
Raul Colentina era un băiat trist, ca toți băieții din neamul Colentina.
Primele cuvinte scrise cu noul meu stilou.
The Vikings, season 4
Adică s-a rezolvat (ieri) cu marea vikingeală, anul 4.
Avem casă (în Kungsholmen, lîngă Primărie, o zonă tare dragă nouă). Aici e casa:
Avem biletele de avion și peste fix șase luni, la ora asta, vom fi în acel avion.
Iupi. Stockholm 4. The Dacians are coming. The walking Dacians, pentru că mai sînt unii care doar stau: pe la colțuri de stradă, pe la stațiile de metrou… 🙂
Descoperirea zilei: am petrecut mai multe zile la Stockholm decît în Vama Veche. Nu mai sîntem vamaioți, sîntem stockholmoți. Pam-pam!
*
Val Ceau scrie în Semne bune despre Flori pentru Algernon. Cartea n-a apărut la Paladin, dar tot pe-acolo prin curte este.
Haios e că Semne bune îmi spune vremea la… unde? ghicește cineva? La Stockhom, desigur! Iată dovada:
În timp ce, la București, sînt -18!!!
Păi, e frumos?!
Amintindu-mi că astă-vară am fugit de căldurile de-acasă în nord și că acolo am găsit 35 de grade, în timp ce la București au fost 27… ce să zic?! Că s-a mutat Stockholmul pe Dîmbovița și vițăvercea, nu?
Nu.
Cine mănîncă skagenrora lîngă Muzeul Nobel? Mike Ringo, da, chiar el.
…adică în Stortorget (Piața Mare), la o terasă din fața clădirii roșii din centrul pozei (în dreapta e Muzeul Nobel, în fața căruia cînta o fanfară în acea zi).
Transfer+2
Pe site-ul Millennium. Cu două povestiri în plus față de ediția din 2012.
Ca să vă fac poftă am pus pe blog, în secțiunea PROZĂ, textul Vremea zăpușelii, din care am citit la FILB. Cei care m-au ascultat pe 6 decembrie, pot citi acum întreaga poveste a lui William Lotek Sendai-Seven.
Care începe așa:
— Aaard sidiuri! Aaard sidiuri!
Bărbatul are o mustaţă enormă, prăbuşindu-i-se de-o parte şi de alta a buzelor îngălbenite de tutun, de cancer, de sirop de pătlagină ori mai ştiu eu ce altceva ar putea fi, ce dracu’ mai face ăsta cu buzele alea ale lui groase şi răşchirate… Pălăria cu boruri largi, poate neagră cîndva, îl ascunde de ochii pofticioşi ai văduvelor lipite de pervazul ferestrelor, ai digeilor în căutare de talente „autentice, naturale” şi, nu în ultimul rînd, de ai agenţilor fiscali dotaţi cu scanere şi parole de acces în baza de date a poliţiei. Sau doar îl acoperă, protejîndu-l de arsura soarelui de amiază, duşmanul micilor întreprinzători, al icarilor, vampirilor şi altor ciudăţenii. Merge adus de spate, tîrşîindu-şi picioarele, fără a avea nici un defect fizic, doar aşa, de bătrîneţe, de lene, de căldură. Cămaşa decolorată, lipită de spate, scoasă pe alocuri din pantalonii de doc negru, menţine căldura în jurul lui, mirosul, îl încinge, dar el pare obişnuit cu asta, zi de zi, de ani întregi, umblă pe strazi strigînd:
— Aaard sidiuri! Aaard sidiuri!
E zăpuşeală. De cîte ori e zăpuşeală, orice gibson normal simte nevoia să pîrlească. Nu contează ce. Un fragment de roman, un graffiti, un refren, un blog sau măcar nişte gliciuri. Aşa s-a-ntins chestia asta, că pînă şi non-gibsonii simt un fel de mîncărici în palme şi-n creier la vremea zăpuşelii.
Dar pentru un gibson e obligatoriu să pîrlească. Ei sînt artiştii. Nu pot trăi altfel. E ceva în ei care trebuie să iasă, să se arate celorlalţi. Un roman, un graffiti, un cîntec. Apoi altul, şi altul, și altul. Ceva din durerea din care s-au născut. Iar cei care n-au venit pe lume cu durerea asta, cei care n-o poartă cu ei toată viaţa, scriu bloguri. Pentru ei, viaţa e sursa durerii. Lumea. Lumea văzută de William Gibson cîndva, lumea în care trăiesc ei acum şi care îi adună pe toţi laolaltă sub posterele Profetului, Întemeietorului.
Restul în pagina Vremea zăpușelii. Sau în volumul Transfer (Millennium, 2014).
*
Și lucrez la Madia Mangalena, al doilea volum din noua serie. Tot cu două povestiri în plus.
2015
S-a făcut deja „la anul”. Superstițiile
(care vin din niște experiențe bine conștientizate, numărate, puse în grafice, statistici etc.)
spun că planurile dezvăluite nu se mai împlinesc
(cea mai tare a fost atunci cînd am publicat primul volum. Multă vreme n-am spus nimănui, nici măcar familei. Apoi, am zis ce naiba, am contract cu editura, ce se mai poate întîmpla?! Și am spus. Iar publicarea s-a lungit din 1996 pînă în 1999. Așa că nu-mi spuneți că superstiții etc.).
Și totuși ce modalitate mai grozavă de a lupta cu superstițiile ar putea fi decît să le încalci?
Ia să vedem. Planuri pentru 2015.
Reeditări: Madia Mangalena (ediția a 4-a) – Așteptînd-o pe Sara (ediția a 4-a) – Nu sînt guru (ediția a 2-a) – …nici Torquemada (ediția a 3-a).
Cărți noi: Pecinginea (publicistică 2009 – 2011) – Zepelinul cuantic (publicistică 2011 – 2013) – poate chiar și Iris (pentru colecția Novella, dacă o voi termina de scris)
Antologii: Secția 14 (antologie a grupului literar Secția 14, format de absolvenții Atelierului SF pe care l-am ținut împreună cu Oliviu, Florin și Marian) – Argos Doi (antologie cu texte publicate în revista Argos) – ar mai fi două sau trei, dacă îmi voi face timp de citit.
Povestiri: „Dincolo de roșul de pe unghii” – „Firmanul” – „Ceasul cu dragon” (doar cele deja începute).
Reviste: 5 apariții Argos (ianuarie – martie – iunie – septembrie – decembrie) – 4 apariții Galileo (februarie – mai – august – noiembrie).
Atelier SF: o ediție în aprilie-mai (cu antologie la Gaudeamus 2015) sau octombrie-noiembrie (cu antologie la Bookfest 2016). Sau ambele. Depinde de organizatori (Revista de povestiri & Bookblog).
Să fac ceva cu povestirile deja traduse.
Să scoatem 20 de titluri la Paladin.
Planuri, speranțe legate de Final Frontier, FILB, premiile Galileo.
Cam mult, nu? Dar dacă fac jumate?!
Să avem un an bun, să fim iubiți și băftoși.
Colierul de perle al bunicii 
Comentarii recente: