Steampunk 2011, Calistrat Hadîmbu, making of

Reiau makingoful poveștii despre Calistrat Hadîmbu, ca o repetiție pentru diseară. Diseară, cînd va demara Atelierul SFF, organizat de Revista de povestiri și Bookblog.

(textul a fost publicat în februarie 2011 în Galileo Online)

Steampunk: A doua revoluție, editor Adrian Crăciun (Millennium Books, martie 2011)

Steampunk - front

The Making of „Povestea lui Calistrat Hadîmbu din Vizireni, ucis mișelește de nenicul Raul Colentina într-un han de la marginea Bucureștilor“

Poze, wiki, dușuri, homleși

Sînt cîteva cărți pe care îmi place să le știu în bibliotecă sau pe vreo masă, pe undeva la îndemînă ori chiar la vedere. Astea:

steampunk1

Steampunk

Am apucat să citesc doar cîteva pagini din fiecare, de una chiar mă luasem serios, dar am abandonat-o pentru că a trebuit să citesc musai altceva (despre care trebuia să scriu) și-apoi altceva și tot așa… Acum o plimb din nou pe mese, doar-doar oi termina-o (aseară am mai citit cîteva pagini din ea).

Cam asta e istoria mea de amor cu steampunkul. Ne cunoaștem din vedere, ca să zic așa.

Și-acum… povestea poveștii „Povestea lui Calistrat Hadîmbu din Vizireni, ucis mișelește de nenicul Raul Colentina într-un han de la marginea Bucureștilor“.

E faină ideea asta cu making of, și pentru cititor, pentru că pătrunde în „laboratorul de creație“ al autorului, dar și pentru scriitor, pentru că își poate face o rutină – observînd, trăgînd concluzii – care să-l ajute pe viitor. Ar trebui să fac machingofuri de-astea după fiecare poveste pe care o scriu. Măcar așa să păstrez filmul scrierii, să-mi păstrez amintirile. Bașca – acum evităm cacofonia – consolidarea metodei.

Griu-pazit-de-maci

Ca să vezi cine-mi dictează mie poveștile!

Pornirea. Cum am plecat în scrierea poveștii lui Calistrat Hadîmbu? De la ce?
De obicei plec de la o frază care mi se formulează nu se știe de ce, dar dacă sînt pe fază o prind, o pun pe hîrtie și… uneori treaba asta se termină după 10 pagini, cu povestea gata. Pornind de la o frază sau o imagine.

De data asta am plecat de la capitolul 2 al unei nuvele pe care am început-o anul trecut (Șapte zile din moartea lui Iris). În acest capitol apare Raul Colentina, care îl omoară într-un han pe unul. (Raul Colentina este eroul unui roman la care mă gîndesc de vreo 3 ani, dar cred că primele pagini din el le-am scris în urmă cu vreo 30 de ani, numai că atunci nu știam că ăla va fi romanul lui Raul Colentina, așa cum, cu nici două luni în urmă, nu știam că va fi un roman steampunk) Și m-am gîndit eu: mă, secvența e faină. De ce să nu scriu eu povestea ăluia de-a murit?

(Nu e spoiler ce zic eu acum, pentru că asta se știe încă din titlu. Și mai multe nu zic.)

Mai rămînea de aflat povestea ăluia. Adică să-l fac din figurant personaj principal. Și, evident, de adus și alții pe lîngă el. Sau de aflat cu cine s-a înhăitat gagiul.

Dar înainte de a trece la inventat/căutat una-alta, am vrut să văd care este exact perioada victoriană, că cică steampunkul e ceva din acea epocă. Și iată ce am aflat (vorba cuiva): regina Victoria a domnit în perioada 1837 – 1901. Din acest punct se putea merge mai departe.

Sînt multe lucruri care m-au ajutat la crearea poveștii, a personajelor… În materie de personaje scriitorul inventează cel mai puțin. Tot ce trebuie să facă e să-și amintească. Gesturi, priviri, cuvinte, costumații… Iar dacă prin memoria lui nu găsește suficient material, n-are decît să iasă pe stradă și să caște ochii. Pe strada de asfalt/piatră/pămînt, ce-o fi, sau pe strada internetului.

Cum de multă vreme stau mai mult în casă, internetul a fost de bază și de data asta. Am văzut sute de poze. Pe site-uri de steampunk, convenții steampunk, albumele lui Cherie Priest de pe Facebook, pe Wikipedia, site-uri de modă, blogul lui Cherie Priest, poze, cît mai multe poze cu oameni costumați, poze cu arme, cu bijuterii, site-uri care prezintă obiecte transformate în stil steampunk sau doar obiecte vechi din perioada respectivă, liste de invenții (măcar să știu dacă personajul putea avea cu el o mașină de scris sau dacă-și putea aprinde țigara cu chibritul), orice cu Cherie Priest, poze din Bucureștii vechi… Așa mi s-au înfiripat și au prins consistență Andrian Burghelea, Calistrat Hadîmbu, Magdalena Ghica (pentru costumațiile ei a trebuit să văd mai multe poze, uneori să le combin, să aflu cum se numește una sau alta). Părul albastru al Magdalenei l-am văzut în cîteva poze cu Cherie Priest făcute de Libby Bulloff, de pildă.

Scaunul profesorului Anastasie Ghica. L-am văzut și pe-ăla într-o poză, de-aia a fost nevoie ca profesorul să aibă un acident, ca să stea în scaunul acela. Și uite-așa viața personajelor e dictată de capriciile autorului.  Apariția și dispariția lor la fel. Am vrut eu musai să scriu despre scaunul ăla. Și? Care-i problema? Dacă apare un scaun, cineva trebuie să stea pe el. Nu?

Asta cu uitatul la poze m-a inspirat cel mai mult.  E o chestie pe care sigur am s-o mai fac. De pildă, personajul Melchior Melchisedec mi-a apărut pe cînd mă uitam la o poză. Și mi-am zis: e prea mișto tipul, ca să nu fac un personaj din el. Și apropo de Melchior… Mi-a venit ideea numelui Melchior Melchisedec cînd făceam duș. Apoi bărbieritul… Cînd am ieșit din baie mai știam doar că avusesem o idee mișto. În fine. M-am resemnat cu nenorocirea că am pierdut-o. Mă așez la comp și primesc o cerere de prietenie pe Facebook. Mă uit la om, în pagina lui, să văz una-alta și… la muzici sau nu mai știu la ce capitol, văd numele ăsta: Melchisedec. Ura! Și mi-am amintit numele care-mi venise sub duș: Melchior Melchisedec.

Tot sub duș mi-a venit altă idee, o secvență care explică numele dirijabilului. Oarecum. De data asta am ieșit de sub duș și am notat-o (Giffard vs. Zeppelin), n-am mai provocat facebokiștii.

Danemarca

Danemarca

Povestea poartă personajele de la București pînă la Skagen, în vîrful nordic al Danemarcei. Așa că au trecut prin multe localități. Prin multe chiar de la noi. Iar în perioada aia, Transilvania era sub stăpînire străină și… ghici cum se numeau localitățile?

Site-urile primăriilor sînt grozave, unele chiar au o lista cronologică cu denumirile… pînă cînd încep să se refere la localitatea respectivă cu numele actual, dar fără să spună că din anul cutare i s-a spus Codlea. Sau Ghimbav… Dar nu uită să menționeze variantele numelui în română, germană și maghiară. Asta despre Transilvania. Dar să nu credeți că în rest e altfel. Nici cu Roșiorii de Vede nu mi-a fost ușor. Așa că… s-ar putea ca unele chestii să nu se pupe. Unde am găsit ceva clar a fost OK, unde nu, am mai improvizat și eu. Că doar nu scriam scenariul unui documentar!

Liviu Nechita - Adi Gegiuc

Liviu Nechita & Adi Gegiuc cu ochii după dirijabile

A fost mai ușor să găsesc nume de indivizi din localitățile respective. De pildă Comșa din Făgăraș. A fost printre primele familii venite în… Codlea? Sau Ghimbav? Am uitat… Deci venite din Făgăraș, dar știu și eu o familie Comșa din Făgăraș, un domn Comșa mi-a fost profesor, apoi director la liceu. Am fost și vecini de bloc? Avea o fată Cristiana și una mai mare… nu mai știu cum o chema (Tatiana?). Cred că așa era. Numele personajelor sînt în mare parte reale, am cunoscut oameni cu numele alea, pe unele le-am prelucrat un pic. Raul Colentina și Petrică Albu vin din celălalt roman (Viața și aventurile nenicului Raul Colentina), pe Magdalena Ghica am vrut s-o cheme așa, inițial o chema Ruxandra Ghica, apoi am zis că e mai bine Magdalena Ghica, Magda…. o să vedeți și mai cum. Karcsi era un prieten al meu în școala generală. Liviu Nechita și Adi Gegiuc erau doi folkiști din Iași. De la ei au venit Liviu Gegiuc și Adrian Nechita. Sînt și ei pe Facebook (Adi locuiește în Iași, Liviu e în Italia), tocmai ce am dat de ei. Andrian Burghelea vine din Andrian, am un unchi pe care-l cheamă așa, și Burghelea, care era numele unei colege de la Slobozia, dacă îmi mai amintesc bine. Și tot așa. Gyuri Székely mi-a fost coleg la facultate. Să mai zic de Nicu V. Cuniche și Bebe Haralambie? Am o listă cu numele și localitățile de unde e fiecare. Amănunte. Fără importanță pentru cititor, probabil cititorul nici nu se gîndește cum au apărut numele astea. Dar uite că pînă și alegerea lor e o poveste întreagă.

fiskerklyngen2

Case în Fiskerklagen (Frederikshavn)

Am căutat orașe în Danemarca prin care să treacă eroii povestirii. Și poze din orașele alea. Mă gîndeam că poate mă ajută la ceva. Măcar să aleg între două orașe. Așa am găsit case din cartierul Fiskerklyngen din Frederikshavn și am aflat că s-a făcut o cale ferată la 1890 care lega Frederikshavn de Skagen, numai bine ca să aibă pe unde merge Petrică Albu cu Navalonul (despre ăsta chiar nu spun nimic!) în partea de nord, dincolo de Limfjorden.

Am găsit poze cu bicicleta din 1889, cu motocicleta Hildebrand-Wolfmüller din1894, cu o mașină Benz din1885, am o poză cu aeroplanul-automobil al lui Traian Vuia.

Am umblat pe site-uri de modă ca să găsesc cum se cheamă diferite părți din îmbrăcămintea de damă… iar unde n-am găsit, am improvizat, am inventat cuvinte.

giffardairship

Dirijabilul lui Henri Giffard (1852)

Am mai inventat și alte cuvinte. De pildă, apare acolo giffardul, ca sinonim pentru aerostat și dirijabil. Pentru că în lumea aceea, Ferdinand von Zeppelin n-a mai ajuns să cumpere schițele lui Henri Giffard de la văduva acestuia, ci francezul chiar e reușit să impună aparatul creat de el în 1852.

Medalionul Magdalenei Ghica există, l-am văzut într-o poză. Așa cum Cumpăna luminată există și ea, dar nu cu acest nume.

Evident, au fost pasaje pe care le-am șters în timpul scrierii. Cu ele am făcut un fișier care are cuvîntul homleși în titlu. Nu e bine să arunci, poate mîine îți e de folos ce ai arunca azi cu nonșalanță. Cîteodată e bine să ai mentalitate de hîrciog. La chestia asta cu scrisul, eu am.

Povestea cu Vizirenii mi-am imaginat-o în 2007, cînd am trecut prin Vizireni. Mergeam la o lansare Tritonic, Marius și Bogdan erau în față, eu stăteam pe bancheta din spate și notam într-un carnețel ce vedeam pe geamul mașinii.

Dar cred că ar fi cazul să mă opresc, să mai aveți ce citi și în carte. Deși nimic din ce am scris aici nu este în povestire, doar niște nume, niște chipuri…

steampunk4

Sper că n-ați adormit și voi

Veți găsi  „Povestea lui Calistrat Hadîmbu din Vizireni, ucis mișelește de nenicul Raul Colentina într-un han de la marginea Bucureștilor“ peste aproximativ două săptămîni în antologia Steampunk: A doua revoluție, editor Adrian Crăciun (Millennium Books, martie 2011).

*

Revin în prezent cu o precizare: Steampunk: A doua revoluție a avut patru ediții: prima, în 2011, s-a vîndut cu broșura Steampunk. A doua revoluție * Povestea poveștilor sau The Making Of Steampunk.RO, care conținea toate textele making-of, ale autorilor, editorului, redactorului, precum și prefața și cuvîntul antologatorului.

steampunk2011w800

Tot în 2011 a apărut și o ediție limitată, în format hardcover:

SteampunkHCw

A treia ediție a apărut în 2013, în format ebook (poate fi găsită pe elefant.ro):

steampunk-a-doua-revolutie_1_produs

Iar a patra, din nou pe hîrtie, în 2014 (poate fi găsită pe site-ul editurii):

steampunk 2014b

LATER EDIT: Un fragment din povestea lui Calistrat Hadîmbu poate fi citit aici.

În format digital, povestea poate fi găsită pe elefant.ro.

3 responses

  1. Mulţumesc, mi-ai dat o mulţime de idei bune legate de modul de documentare. Vreau de multă vreme să scriu o nuvelă (ar putea ieşi chiar un roman) care n-are nicio treabă cu SF-ul, însă nu m-am încumetat, din lipsă de informaţii suficiente despre perioada respectivă. Iar acum îmi dau seama că s-ar putea să le găsesc mai uşor decât credeam.🙂

  2. Mă bucur că am fost de folos. Și nici n-a început Atelierul…🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: