Arhive zilnice: 27 mai 2014

O hucă în minunatul Inand

michael haulica - o huca in minunatul inand-front-finalCea de-a 8-a carte a mea va apărea săptămîna asta la Millennium Books, în seria Millennium Novella, coordonată de Horia Nicola Ursu: O hucă în minunatul Inand. Întîmplarea face ca Huca să fie a 8-a apariție din colecție, ceea ce înseamnă că are scris pe cotor 8.

Pentru cei care au volumul Transfer, din 2012, treaba e rezolvată, au nuvela acolo. Pentru ceilalți… există mastercard. 🙂

Huca va putea fi găsită printre cărțile de la Millennium, în standul Herge Benet (Corp C1, stand B22).

Lansarea noutăților de la Millennium va fi sîmbătă, 31 mai, la ora 15.00. Din păcate eu nu voi fi sîmbătă în tîrg, dar voi fi joi, vineri și duminică după-amiază. Probabil mai mult la Paladin (Art).

O HUCĂ ÎN MINUNATUL INAND

Pentru a înţelege de ce s-au întîmplat toate acestea, care este semnificaţia lucrurilor, ar trebui să mă întorc în timp la momentul în care am primit ultima comandă: Kill Lotek. Mi-a sunat ca un titlu de film. Ca al unei cărţi poliţiste. Ca numele unui blog.

Acesta este blogul Kill Lotek scris de mine, William Tally Metro Holografix, gibson de două ore şi, ca orice gibson, dornic şi dator să pîrlească în fiecare zi cîte ceva. Nu ştiu dacă, pentru acest blog, va mai exista şi un mîine. Nu ştiu nici măcar dacă pentru mine va mai exista un mîine. Aşa că, dacă vreau cu adevărat să desluşesc înţelesul întîmplărilor din ultima vreme, dacă vreau cu adevărat să aflu cine sînt, ce sînt, să nu mai pierdem vremea, să încep să scriu faptele, aşa cum au fost, aşa cum le-am trăit. Cum zicea cineva, „Viaţa nu este cea pe care ai trăit-o, ci aceea pe care ţi-o aminteşti şi cum ţi-o aminteşti spre a o povesti“.

Prolog

În meseria asta e bine să lucrezi cu o agenţie. Ai parte de clienţi simandicoşi, cîştigi bine, treaba se face curat şi beneficiezi şi de asigurare în caz că ceva nu merge ca lumea. Greu e să iei proba, să obţii angajarea. Dup-aia, totul e OK. Discreţie maximă. N-ai grija zilei de mîine. Stai acasă, primeşti telefonul, te duci, se face Transferul – adică îţi faci treaba, care-o fi aia -, iei banii. Şi habar n-ai de nimic. Ca şi cînd lucrul ăla nici nu ţi s-ar fi întîmplat.

Habar n-am cum se face Transferul ăsta. Nu mă întrebaţi, că nu ştiu. Îmi cumpăr televizor şi îl folosesc şi nu mă interesează cum ajung imaginile alea pe ecran. Aşa cum nu mă interesează ce se întîmplă în cipurile şi în sîrmele din calculator sau cum funcţionează un telefon. De ce m-ar interesa Transferul?

Ştiu doar că şi clientul, şi gazda sînt băgaţi în nişte cilindri uriaşi şi, cînd iese de-acolo, clientul iese într-un alt trup, cel al gazdei. Cei doi cilindri sînt în camere separate şi asta îi asigură clientului protecţie. În relaţia asta a lor „de serviciu“ doar clientul îşi cunoaşte gazda, ea niciodată nu-şi cunoaşte „chiriaşul“. Ca de obicei, atunci cînd unul plăteşte, iar celălalt este plătit, cel care dă banul este avantajat. Dar practica, în timp, duce la nişte proceduri, la nişte termeni contractuali în care nici cel care-şi vinde ce are de vîndut nu este lăsat de izbelişte.

Mai rău e dacă nu iei proba la agenţie şi trebuie să-ţi cauţi un peşte. Ăştia sînt cam ciudaţi. Odată ţi-o trag – cică te testează! – şi se ştie că nu dispun de cine ştie ce condiţii. Operatorii lor sînt tot nişte marginali, la limita legii, indivizi care au pierdut la viaţa lor, dar măcar au lucrat în laboratoare cîndva, ştiu meserie. E ca atunci cînd mergi cu trenul urban: mai pe la suprafaţă, mai pe sub pămînt… Dar măcar ai peştele care veghează, se interesează de clienţi, cine sînt, de ce au nevoie de tine, ce vor de la viaţa ta. De reţinut e asta: veghează. Să nu păţeşti nimic. Să te simţi în siguranţă.

Şi mai rău e cînd ajungi pe străzi şi eşti la mîna tuturor dezaxaţilor. Nu ştii niciodată cine îţi sînt clienţii şi care sînt scopurile lor. Şi nici nu cîştigi cine ştie ce. Trebuie să ai operatorul tău (care mai vrea şi el mici „servicii“ gratis!) şi, în condiţiile astea nu poţi spera decît la unul care nu mai are dreptul de a profesa, unul care-şi face treaba clandestin, în laboratoare improvizate, cu tehnică depăşită, dar funcţională. Din cauza condiţiilor precare în care operează ai toate şansele să rămîi cu sechele. Să nu uiţi, să te trezeşti uneori din somn crezîndu-te altcineva, dînd telefoane unor oameni pe care nu-i cunoşti, mergînd la adrese neştiute fiind convins că mergi acasă.

Dar asta aveam s-o aflu cu timpul, pe propria-mi piele, cum se spune. La început n-am ştiut, n-a ştiut nimeni. Acum ştiu că probabilitatea ca, după Revenire, să rămîi cu ceva din fostul client, nu e neglijabilă. Ăsta e riscul tău, ca gazdă, dar şi riscul clientului care-şi joacă identitatea, dincolo de toate poveştile despre confidenţialitate… Se spune că fiecare primeşte de la viaţă atît cît poate plăti.

Şi dacă asta nu e de-ajuns?

Eu am trecut prin toate stadiile şi nu sînt chiar mîndru de mine. Dar am supravieţuit. Aşa că, în condiţiile ştiute, ar putea totuşi să fie şi ăsta un motiv de mîndrie. Nu însă şi ăla că am ajuns ceea ce sînt.

Sînt o hucă, da. Dar asta sîntem toţi, indiferent dacă lucrăm cu agenţii, cu peşti sau pe cont propriu. Sînt o hucă şi îmi place. Cred că îmi place, din moment ce n-am renunţat la asta după toate cîte mi s-au întîmplat. Problema, pentru mine, n-a fost dacă voi deveni o hucă sau nu. Problema mea a fost ce fel de hucă voi deveni.

 

michael haulica - o huca in minunatul inand-full-final

ARGOS UNU

argosunu-final-frontLa Bookfest va apărea prima antologie realizată cu texte publicate în revista Argos, în primul ei an de apariție.

Lansarea va avea loc sîmbătă 31 mai, ora 15.30, la standul Herg Benet – Corp C1, stand B22 (după lansarea cărților Millennium Books).

CUVÎNT ÎNAINTE

În România se scriu povestiri tot timpul, scriitorii români au un har nesmintit pentru proza scurtă, iar înșiruirea de povești – fie că poartă numele de revistă, culegere sau antologie – este respirarea firească a cuvintelor, este felul lor de a exista pentru noi.

O respirare este și antologia de față, alcătută din povestiri care au apărut în primul an de existență al revistei Argos science fiction & fantasy.

N-aș zice că este un best of Argos, pentru că au rămas pe dinafară texte care oricînd ar putea intra într-o antologie best of 2013, sau 2014, sau ce criterii o mai găsi de cuviință să aplice un viitor antologator (sau chiar cel care semnează mai jos, într-o ulterioară întreprindere).

Am selectat aceste zece texte lăsîndu-mă în voia simțurilor, a instinctului, părîndu-mi-se că ele dau bine așa cum sînt, unele lîngă altele, unele după altele. Sînt povestiri despre conspirații galactice, despre artefacte, despre invazii extraterestre, povestiri distopice, military SF, adică veți întîlni în această carte proză fantastică, science-fiction și fantasy (m-aș mai putea alinta vorbind despre realism magic, fantasy istoric etc.).

Cît despre autorii care le semnează… ei aparțin ultimelor trei (patru?) generații/promoții de prozatori F&SF: de la optzeciștii Aurel Cărășel, George Lazăr și Marian Truță, la nouăzeciștii Marian Coman, Radu Pavel Gheo, Dănuț Ivănescu, Doru Stoica, încheind cu cei apăruți după anul 2000, ba chiar după 2010: Oliviu Crâznic, Ștefana Cristina Czeller, pînă la cel mai proaspăt dintre ei, Andrei Gaceff. Sînt autori care au publicat o carte, sau nouă, sau nici una. Sînt autori care au premii la convențiile naționale de SF, au unele dintre premiile consacrate ale prezentului (Colin, Hobana, Galileo) sau au premii la convențiile europene de SF (patru dintre ei).

ARGOS UNU (observați promisiunea ascunsă în acest titlu, da?) este o selecție din ce are mai bun literatura F&SF din România de azi.

Michael Haulică

CUPRINS

CUVÎNT ÎNAINTE.
Oliviu Crâznic – Edana Rose
Marian Truță – Norii, cerul
Marian Coman – Omulețul din perete
Aurel Cărășel – Rugă pentru străbuni
Radu Pavel Gheo – Turnul de calcar
George Lazăr – Bal mascat
Doru Stoica – Invazie cu Oaie Cheală
Andrei Gaceff – Călătorul de plumb
Ștefana Cristina Czeller – Trecător printre oglinzi
Dănuț Ivănescu – Sfîntul Grigorie Ciungul
CUVÎNT DUPĂ.

 

%d blogeri au apreciat: