Plombe

Nu știu de ce am ales titlul ăsta pentru însemnare. Sau, ca să citez dintr-unclasic, „nu știu de ce-am zis așa”.

Azi am ales o agendă, am scris pe ea 2014, apoi cîteva cuvinte. Aproapetotcuprinzătorul se-ntoarce. Al nu-știu-cîtelea caiet. N-ar fi trebuit să renunța la ele. Jurnalul e jurnal, ajută, completează, împlinește, antrenează.

Și nu e deloc întîmplător că asta vine după ce m-am apucat de citit Jurnalul lui Mircea Cărtărescu.

Și-acum să vedem ce s-a mai adunat pe geam:

*

În ultimele zile: două invitații la radio (la una am itrat prin telefon, pentru cealaltă am înregistrat ieri), o invitație la o antologie, apar două cărți la Paladin, a apărut un Vonnegut, chiar dacă nu la Paladin, cum ar fi trebuit, am primit o traducere pe care o așteptam de mult, am adăugat câțiva noi prieteni în lista de FB, pe alții i-am șters, iar unii m-au șters ei (sau le-au dispărut conturile, nu știu, că nu știu despre cine e vorba).

*

blogul e ca punga de seminţe pe care o spargi zilnic. un jurnal trebuie să fie o sinteză a unei vieţi – Lorena, într-o discuție

*

E momentul proiectelor de voluntariat și în România, care să stimuleze creația… – nu putea să se încheie emisiunea fără gugumănia supremă. Sau gugumănia supremă o fi fost aia cînd invitatul explica cum prețul de cost al unei cărți digitale e mai mare decît al ediției tipărite? (dintr-o emisiune ascultată pe RRC, duminică 27 aprilie).

*

Premiu pentru Ann Leckie și la BSFA! A egalat-o pe Caitlín Rebekah Kiernan. Și încă nu s-au anunțat nominalizările la premiile Locus… Pînă una-alta, pe 1 mai vom afla cîștigătorul Premiului Arthur C. Clarke. Ținem pumnii. – notasem eu undeva. Între timp Leckie a prins și nominalizarea la Locus, a luat și Clarke.

*

Alexe citîndu-l pe Eugen Barbu: „Aș fi dat 10 ani din viață să pot scrie un roman ca Un veac de singurătate„.

Citat prost, omul n-a zis așa, a zis că ar fi murit de fericire să fi scris o asemenea carte. Ceea ce e cu totul altceva, nicidecum un troc pe care nea Jenică să-l fi propus divinității.

Ei, toți o mai zbîrcim din cînd cîn cînd.

*

Cartea lui Ruse nu e vindicativă – şi aici meritul autorului – e un elogiu adus unei epoci, în care orice tânăr înzestrat cu talent putea cuceri lumea, fie el venit din Brăila. Azi nu s-ar mai putea repeta isprava de viaţă a unui torent muzical, cum avea să fie Cristian Vasile, ce a sedus până şi orgoliul unui occident zidit în tabieturi şi stiluri aristocratice. (Marius Ghilezan)

Dar de 3 Sud-Est a auzit Marius Ghilezan? Băieții ăia din Constanța care au spart topurile cu niște ani în urmă și au arătat că muzica autohtonă poate bate muzica de import? Muzica românească actuală oferă multe, multe exemple de băieți veniți din provincie care și-au aflat consacrarea. Smiley, Moga… Mai zic? Mai zic un nume: Inna, ca să nu rămînem cu impresia că numai băieții…

*

“Numai un popor care și-a pierdut credința și demnitatea poate arăta atâta pasivitate în fața unei mâini de lefegii veniți să le ia conducătorul“, avea să scrie câteva decenii mai târziu un secretar si preceptor francez la curtea Moldovei.

Despre Brîncoveanu e vorba. Pe blogul lui Dan Alexe.

*

Klauberg a fost condamnat de către instanţele de judecată la crime de război inimaginabile (dintr-un articol care a circulat prin multe ziare, site-uri de știri etc.).

*

Dan Puric for dummies: 1. Se alege o situatie/imagine mai mult sau mai putin aleatorie. Eu, de exemplu, am niste suruburi pe birou. 2. Se trece la interpretare. ‘Vedeti voi, suruburile astea stau, desconsiderate de restul obiectelor de pe masa. Ba ca nu-s destul de shiny (zice IPodul), ba ca-s inculte (zic cartile), si tot asa. Dar cand va fi nevoie sa se consolideze masa pe care toate stau, la cine oare se va apela?… 3. (Pasul cel mai important – gadilatul orgoliului autohton) Ei, vedeti, voi, asa e si sufletul romanesc. Ne tot zice Occidentul ba ca nu suntem avansati tehnic, ba ca avem o cultura minora, dar eu le zic: va veni vremea cand Romania isi va dovedi adevaratul rost! Iar rostul, dupa cum zicea si Noica, este echivalentul romanesc al lui Logos. Si cu asta ajungem la conditia implinirii noastre istorice: a ramane mereu orientati catre Logos, deci catre Dumnezeu. *cortina* (Iancu S. Daramus, Facebook)

*

şi-n general nu beau „cafea” care conţine altceva decât cafea şi apă. Zahăr, lapte, căcaturi? Nu, mulţumesc. (Diacritica, Facebook)

*

Alina, în viaţă este ca la restaurant. Te aşezi la masă, mănânci şi plăteşti. Nu neapărat în această ordine, însă. (de la Lorena Lupu, care a luat-o de la Alina Nedelea, care o știe de la Paolo Sorrentino. via FB)