CL.ONE SRL

Astăzi e 10 mai, Ziua Națională a României, și mai aniversăm și 50 de ani de cînd Guvernul Boc 7,2 a anunțat națiunii ieșirea din marea criză de la începutul secolului.

Sîntem în 2061 deci, și Regele Nicolae I ține în mînă foaia lăsată de șeful cancelariei, cu programul manifestărilor și lista invitaților care au confirmat participarea.

Are 76 de ani și este cel mai vîrstnic rege pe care l-a avut România. E împăcat cu viața lui, cu domnia lui?

Privește pe geamul biroului său din Palatul Regal și statuia lui Carol I îi dă, ca de obicei, încredere în sine, în familia regală și în cele ce-au fost, sînt și vor fi ale acestui neam în care s-a integrat, așa cum și strămoșii săi au făcut-o, cinstindu-l cu devotament atît cît le-au permis vremurile și oamenii de sub acele vremuri.

Cine se gîndea atunci, cu 60 de ani în urmă, cînd bunicul său, Mihai I, l-a arătat mulțimii, că va veni ziua în care se va reîntoarce pe tronul familiei sale? Cine se gîndea atunci, că acel copil va deveni cîndva șeful statului român, dar cine se gîndea că România va mai avea vreodată rege?

El. El s-a gîndit la asta în fiecare zi a vieții lui, în fiecare zi de cînd a înțeles cine este și care i-ar putea fi destinul. Ca să poți, trebuie mai întîi să crezi că poți. El a crezut și uite-l azi, rege, așteptînd să înceapă ceremonia.

Îi plac festivitățile organizate de Ziua Națională, îi place să-i vadă pe toți mai-marii țării stîndu-i alături, toate astea îi dau sentimentul destinului împlinit, al datoriei împlinite, al lumii așezate, din nou, într-ale ei.

Privește pe geam și parcă îi vede alături de el pe prim-ministrul Bogdan Caragea, șeful conservatorilor care au reușit să convingă poporul român că singura cale de urmat este cea a tradiției, a vechilor familii care au condus această țară, al dinastiilor politice vechi…

Și noi, își spune Majestatea Sa, auzind vocea lui Victoraș Ponta, socialistul, șeful opoziției, venit cu fiul său, Victor Ponta III, căruia i se prevede un viitor strălucit în politica românească și poate chiar, într-o bună zi, preluarea șefiei partidului. De Lică Brătianu, șeful liberalilor, ce să mai zică? Legăturile dintre Casa Regală și Brătieni sînt vechi, vechi cît țara asta…

Doar vederea lui Andrei Gherman, prim-ministrul Ungariei, îi aduce o umbră pe față, pentru că, de cîte ori îl vede, își amintește că reprezintă, de fapt, un eșec al Casei Regale, un pas înapoi, pierderea moștenirii lui Ferdinand… Dar, dacă tot a fost să plece Transilvania și să se lipească de Ungaria, măcar atîta satisfacție a avut, să vadă că prim-miniștrii Ungariei au fost mai mult ardeleni decît unguri, ca dovadă de ce poate face un partid etnic cu 35% în alegeri.

I s-a spus că vor vedea care alegorice care vor desena cîteva momente din istoria României, nu multe, Mihai Viteazul, Cuza Vodă… Se va sări peste povestea cu Traian și Decebal, de cîțiva ani se sare peste acest moment, de cînd a strigat chiar el în Consiliul de Coroană:

– Ce nație sănătoasă la cap face dintr-o înfrîngere prilej de mare mîndrie? Marile țări sînt clădite pe victorii și pe victorii s-a clădit și România!

Atunci s-a făcut liniște, dar la scurtă vreme istoria poporului român s-a rescris, iar povestea cu dacii și romanii a rămas exact ce era, una dintre înfrîngeri, că au mai fost și de-astea…

Prin fața ochilor lui și ai asistenței va trece carul în care va sta, pe cal, înveșmîntat în alb, Mihai Cl. Viteazul, clona marelui voievod. În carul care va simboliza momentul Unirii de la 1859 vor fi adunați, ca într-un grup statuar, toți fruntașii de la 1848 și artizanii statului român, evident prin clonee lor, Alexandru Ioan Cl. Cuza, Mihail Cl. Kogălniceanu, vor fi acolo clonele Goleștilor, Bălcescului, ca și a poetului Alecsandri…

Se gîndește că va fi un car care să marcheze și momentul 2011, cu declarația aceea a ieșirii din marea criză, și nu-și poate reprima un sentiment neplăcut gîndindu-se că-i va vedea defilîndu-i pe dinainte pe Emil Cl. Boc, Elena Cl. Udrea, Adriean Cl. Videanu și toți ai lor, cu fularele lor portocalii… Și cu acțiunile lor portocalii la CL.ONE SRL, ultima mare găselniță de partid și de stat pe care au inventat-o înainte să piardă alegerile, bună găseniță, dacă și azi urmașii lor trăiesc din asta. Cine s-ar fi gîndit pe vremea crizei la afacerea clonării? Pe vremea aia nici mcar nu era permisă clonarea, nici măcar nu fusese încercată (cel puțin nu la nivel oficial). Au fost acuzați că n-au avut viziune? Păi ce vizune mai valabil ca asta să fi avut? Clonele, da…

În piață, în gîndurile lui, își face apariția carul alegoric al Ministerului Culturii, unde, desigur, la loc de cinste va fi Dragoș Merișca, proaspăt cîștigător al Premiului Nobel. Cineva îi șoptise că Merișca ăsta debutase pe cînd era copil, pe la vreo 6-7 ani, cu un volum de povestri cam SF… Ce SF se scria pe vremea aia în România? Cînd era tînăr și locuia în Anglia, fusese și el pe la cîteva convenții SF, îi văzuse pe viu, chiar schimbase cîteva cuvinte cu China Miéville, da, da, socialistul, cu Hal Duncan, cu Ian Watson și italianul ăla, ăla… cum îl chema oare? Rugero, Roberto… Roberto Quaglia, da, își amintește că italianul și Watson erau nedespărțiți, erau ei și cam cheflii, dar… cine nu era pe-atunci? Frumoase vremuri, tinerețea este frumoasă întotdeauna, dar uite că și bătrînețea este, dacă ai răbdare, dacă îți urmezi visul pînă la capăt.

Că, pînă la urmă, un vis au fost toate astea, toate cîte s-au întîmplat în ultimii 50 de ani. Dacă l-ar fi întrebat cineva în 2011 cum se vede el în 2061, ar fi răspuns că în nici un caz lumea nu va fi ca în Odiseea Spațială 2061, a lui Sir Arthur C. Clarke – chiar așa, de ce tocmai 2061? Are legătură cu Clarke? -, cît despre el… nu se vede altfel decît acum: un tînăr supus al coroanei britanice, descendent al cîtorva familii regale europene, ceea ce-i asigură un loc la diferite festivități și… cam asta. A, și posesorul unei biblioteci impresionante de SF. Asta cu siguranță!

E o aiureală să ne tot întrebăm cum va fi viitorul. Care viitor? Cel din clipa asta sau cel care va fi peste două minute, după ce tăntălăul ăla de șef de cabinet va călca pe un fluture?

Este 10 mai 2061, Ziua Națională a României, într-unul din traiectele temporale posibile. Regele Nicolae I se pregătește să iasă din birou și să participe la festivități. Trăiască România!

(text publlicat în Dilema veche nr. 360, 6 – 12 ianuarie 2011)