Arhive lunare: ianuarie 2014

Cadouri, șogori și febeuri. Fără număr. Sau cu număr?

Mîine am un cado pentru voi. La ora 9.15. Aici.

*

Pînă atunci… îmi căzu ochii pe asta:

locul666Dați clic pe poză și vedeți locul în Zelist.

*

Zilele trecute mi-am amintit de faza cu Șogoratul lui Feri al II-lea (o idee pentru romanele despre Raul Colentina) și… ce să vezi?! Pe FB cineva vorbea fix despre șogori, dînd și oarece explicații.

Evident, Ona nu a scăpat ocazia să-mi spună dar la un cîștig la loto nu te poți gîndi? Ei, de gîndit, mă gîndesc eu… Dar sînt sigur că ar trebui să cumpăr și bilet, nu? Că doar nu fac ăștia bancuri degeaba?!

*

Tot pe FB, Florin Irimia a zis o chestie mișto:

Nu știu care e explicația acestei desconsiderări a literaturii noastre contemporane dar îmi amintesc ce spunea odată Margaret Atwood, că a primit întotdeauna recenzii mai bune în State și, în general, în afara Canadei, decît la ea acasă. Poate că fenomenul e universal (nimeni nu e profet în țara lui) poate e doar o coincidență. Poate criticii români, cînd citesc literatură universală, o citesc numai pe aia premiată cu Nobel, Pulitzer și National Book Award și au cumva pretenția să-i regăsească pe Franzen și Eugenides printre autorii autohtoni. Nimic rău în asta, pînă la urmă, dar atunci vreau și eu, cînd deschid paginile revistelor culturale, să-i citesc pe Harold Bloom, Linda Hutcheon sau James Wood că ce-i mai jos îmi rănește ochiul.

*

Așteptînd-o pe Sara. Prolog

Ediția digitală a volumului Așteptînd-o pe Sara are și un prolog.

Pentru cei care nu au versiunea digitală (găsibilă pe elefant.ro, la 5,99 lei /40% reducere), iată textul (cu două-trei cuvinte schimbate, o propoziție adăugată… ca orice text recitit de autor):

Titanic în cearșafuri albe

 

mh-sara

Ediția I: Millennium Press, 2005.

Vine o vreme în care e cazul să-ţi iei boarfele şi să te cari dracului.

Vine o vreme în care toate zilele, toate clipele frumoase te fac să te întrebi dacă nu cumva ele n-au existat niciodată, ci au fost doar vise, repetate noapte de noapte, zi de zi, pînă s-au lipit atît de bine de tine, încît îţi pare că au fost acolo mereu, le ştii în detaliu, cu siguranţă că le-ai trăit cîndva.

Vine o vreme în care ceea ce ar putea fi înaintea ta îţi pare mai important decît ce laşi în urmă, vine o vreme în care te uiţi la cearşafurile mototolite, cearşafurile albe ca nişte aripi de înger, şi te întrebi: a plecat? Sau aştept să vină? Şi nu ştii ce să faci: să strîngi, să schimbi aşternutul ca să găsească curat cînd va veni sau să laşi aşa totul, să-ţi amintească de ea, de ultima zi în care, de ultima clipă, de ultimele vorbe, gesturi, suspine…?

Vine o vreme în care realitatea e mai subţire decît visul şi-ţi vine să taci, să nu scoţi nici un sunet, să nu fac nici un gest, dacă nu vrei să se risipească conturul trupului ei subţire, ca o dorinţă, ca un fir de sînge, ca o amintire…

Michael Haulica-Asteptind-o pe Sara, 2006

Ediția a II-a: Tritonic, 2006.

Vine o vreme în care strălucirea din ochi se transformă în umbră; vine o vreme în care plouă şi mirosul de tei plouaţi goleşte străzile şi cîrciumile şi, cu sufletul pustiit, unde să te duci, unde să cauţi alinare, pe ce umăr să plîngi? Și atunci te întorci la cearşafurile tale mototolite şi plîngi peste ele, îţi lipeşti faţa şi mîinile şi gîtul şi pîntecele de ele şi în fiecare cută a lor descoperi un surîs, un geamăt, o şoaptă, un rest de mîngîiere pierdut din nebăgare de seamă pentru că îndrăgostiţii sînt uituci şi risipitori, şi cum ar putea fi altfel cînd dragostea este fără sfîrşit, cine stă să-şi drămuiască gesturile şi vorbele şi atingerile, cine se gîndeşte că nu, nu-i aşa, nu e, nu e, nu e, cine să vrea să creadă asta decît invidioşii, cei care n-au întîlnit dragostea, cei fără noroc, cei care, de fapt, nu există pentru că nimeni nu există dacă nu iubeşte, dacă nu e îndrăgostit, nimeni, nimeni…

Dar în fiecare cearşaf mototolit se ascunde un Titanic şi pentru fiecare Titanic există, tot acolo, un aisberg. Un aisberg din gesturi curmate, din şoapte nespuse, din gemete tăcute, din tăceri stînjenite şi pudori care n-au fost. Fiecare moare cu Titanicul lui de gît pentru că nu putem fi decît căpitanul, printre cearşafurile noastre mototolite nu putem fi doar figuranţi, nu putem fi noi ăla, ultimul din barcă, noi sîntem căpitanul, navigatorul neobosit printre cearşafuri, noi sîntem ăla responsabil de tot şi de toate.

MH-Asteptind-o pe SaraW

Ediția digitală: Millennium Books & TexaRom, 2012.

După fiecare naufragiu ne ridicăm, ne uscăm hainele, facem ordine în amintiri şi căutăm un nou Titanic cu ideea fixă că nu se poate, trebuie să existe într-una dintre lumi un Titanic care să nu naufragieze. Dar problema nu este de a găsi un vapor care să nu naufragieze, ci de găsi acel Titanic care să ajungă la destinaţie, de a găsi acea lume în care Titanicul, Titanicul nostru, să fie un vapor normal care îşi duce pasagerii pînă la capăt. Pentru că oricît de mult ne-ar plăcea drumul, dacă n-am şti că are şi un capăt n-am apuca pe el.

Sîntem nişte finţe zdarnice noi, oamenii, ca tot ce-i viu de altfel, pentru că ştim care e capătul drumului nostru şi totuşi mergem pe el deşi nimic bun nu ne aşteaptă. Ne petrecem viaţa în zădărnicie şi singurătate, dar uneori visăm că nu sîntem singuri şi că nu este totul zadarnic.

Pentru mine, visul acesta se numeşte Sara.

Nu este unic, nu se desfăşoară de fiecare dată după acelaşi scenariu, Sara nu are întotdeauna aceeaşi înfăţişare, nici măcar acelaşi nume. Dar fie că s-a numit Mordelia, fie Ravi, fie Tina sau Dante sau Roxana, de fiecare dată am ştiut că sînt cu un pas mai aproape de Sara, Sara Blu. Poate de aceea sfîrşitul fiecărui vis n-a fost o tragedie pentru mine şi am avut puterea s-o iau mereu de la capăt, a zecea, a suta, a mia oară, pentru că – nu? – orice sfîrşit e un nou început, aşa cum mi-a zis La Binoche în ziua în care a închis uşa în urma mea.

sara3

O variantă pentru coperta din 2005 a fost și asta.

O înşiruire de vise şi, între ele, mirosul de tei plouaţi, un fel de acasă care mă readucea la mine, mă făcea să mă reîntîlnesc cu mine, cel care eram în clipele cînd eram doar eu, cînd nu mai îmbrăcam cămaşa în care urma s-o întîlnesc pe Ravi, nu mă mai bărbieream ca să protejez obrazul fin al Roxanei, nu-mi mai evitam copiii ca să-i protejez de spectacolul unei căsnicii ratate. Eram doar eu, mirosind a tei plouaţi, împînzind oraşul cu mirosul meu mult după ce ploaia încetase, făcîndu-i pe ceilalţi să exclame: miroase a tei plouaţi; nu-i ăsta mirosul…?

Ba da, ăla era mirosul. Iar aceste însemnări nu sînt un roman de dragoste, nu sînt nici măcar poveşti de dragoste, ci un romanţ de gelozie. Un romanţ scris în zilele ploioase, printre cearşafuri albe, mototolite, aşteptînd-o pe Sara.

Sau doar visînd la ea.

 

Invitaţie la antologia de proză horror ROMANIAN CTHULHU

Howard Phillips Lovecraft, pe scurt H.P. Lovecraft, este văzut ca unul dintre cei mai semnificativi autori de literatură fantastic și horror ai secolului XX. Una dintre cele mai importante creaţii ale lui H.P. Lovecraft este universal fictive cunoscut ca Universul Cthulhu sau Mitologia Cthulhu. Caracterizate prin prezenţa unor tomuri blestemate și misterioase, ascunzând în paginile lor știinţe interzise, de existenţa unor zeităţi străvechi și atotputernice, miturile Cthulhu sunt doar o parte a poveștilor lui H.P. Lovecraft bântuite de ameninţări cosmic, dimensiuni alternative, vise puternice și stranii, nebunie, distrugere fizică și psihică.

Editorii își doresc să aducă un tribut operei lui H.P. Lovecraft prin realizarea unei antologii tematice cu povestiri caracterizate de elementele literaturii lovecraftiene, dar fără a le neglija pe cele specifice literaturii autohtone. Povestirile trebuie să aibă ca element comun și România, fie ca loc de desfășurare a poveștii, fie ca naţionalitate a personajelor sau a elementelor cotidiene, istorice, folclorice și mitologice care se îmbină cu elementele lovecraftiene.

Lungimea povestirilor: 4000 – 8000 de cuvinte (cele mai scurte sau mai lungi vor fi discutate înainte de a fi propuse pentru antologie)

Termenul limită de trimitere a povestirilor: 31 iulie 2014.

Vă rugăm trimiteţi povestirile originale, inedite, sub forma unui atașament la email. Indicaţi ca subiect al email-ului “Antologie lovecraftiană: propunere text” urmat de titlul lucrării dumneavoastră. Textile se trimit la adresa: romaniancthulhu@gmail.com

Vă dorim inspiraţie şi spor la scris!

Mihai Adăscăliţei şi Mircea Pricăjan

*

Mihai Adăscăliţei editează din 2008 blog-ul dedicat literaturii și artei speculative Dark Wolf’s Fantasy Reviews, iar din 2013 este redactor al publicaţiei lunare online Revista de Suspans. Articolele și interviurile sale au fost publicate, de asemenea, într-o serie de reviste și periodice din ţară și din străinătate. La World Fantasy Convention 2013 a fost invitat ca vorbitor la una dintre discuţiile deschise organizate cu ocazia convenţiei.

Mircea Pricăjan (n. 1980) este scriitor, traducător şi editor. A publicat romanul „În umbra deasă a realităţii” (Editura Universităţii din Oradea, 2002) şi numeroase povestiri în antologii şi periodice, atât din ţară, cât şi din străinătate. A tradus peste 50 de romane, preponderent din opera lui Stephen King. A coordonat antologia „Zombii. Cartea morţilor vii” (Millennium Books, 2013). Este redactor la revista de cultură Familia din Oradea şi editor/ redactor-şef al mensualului web Revista de suspans. Site: http://mirceapricajan.ro

(anunț primit din partea editorilor)

%d blogeri au apreciat: