Timpul perfect

„- Tot mai ești în poliție? mă întrebă.
– Sigur, am zis.”

E ceva în neregulă aici, cu timpurile verbale, sau am eu o problemă?
Încă un exemplu, din alt text:

„M-am ridicat în coate.
– Voi fi scurt, urmă Chambers.”

E OK ca atunci cînd ai o narațiune la pers. I să folosești perfectul compus pentru acțiunile personajului narator și perfectul simplu pentru acțiunile celorlalte personaje? N-ar trebui să fie totul la perfectul compus?

6 responses

  1. Cred ca e invers: naratiunea e la perfectul simplu, dar la persoana 1 ar suna olteneste… asa ca se trece la perfectul compus. Probabil era mai bine sa fie totul la perfectul compus, dar pe mine nu ma deranjeaza foarte tare alternanta asta intre timpuri.

  2. Uneori nu se simte alternanța asta, dar în cele mai multe situații mă calcă pe nervi.

  3. Pînă și faptul că o sesizez e enervant. Îmi întrerupe lectura.

  4. Şi pe mine mă calcă rău pe nervi alternanţa asta şi n-o folosesc niciodată. Când am ceva povestit la persoana întâi, aleg perfectul compus, deşi unii zic că relatarea e mai puţin dinamică. Poate că aşa o fi, dar amestecul ăsta de timpuri ale verbului nu-mi place, şi ce nu-mi place nu întrebuinţez. Sunt de părere că e de preferat orice altceva, chiar şi folosirea perfectului simplu la persoana întâi.

  5. Eu prefer de departe alternanta decat perfectul simplu la persoana I… dupa cateva pagini nici n-o mai remarc.

  6. mie nu-mi pare că relatarea la perfect compus strică în vreun fel. chiar se cîștigă niște nuanțe, în multe situații.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: