Mihai Ursachi – Cîte ceva despre condiția scribilor…

O PANARAMA A POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE
(parodii, pastişe, cópii, imitaţiuni)

 

 

MIHAI URSACHI

Cîte ceva despre condiţia scribilor din ţinutul cu temple, furnici şi furnale precum şi despre
pericolul ce era să se-abată la un moment dat asupra lor

Drumuri intergalactice se întretaie
pe-acolo pe unde umblă scribii în
spate avînd ghiozdane burduşite cu
tăbliţe hittite
pe care numără furnicile şi furnalele
(aquila non capit muscas, nu?)
aidoma firelor de nisip
din Celesta Clepsidră ţinută în pălmi
de Pururi Fecioara cu umbreluţă roşie.

(„şapte hamuri, hămureli
roze, cai şî bomboneli”)

Sumer, Babilon, Ninive
rămase-n călcîiul cristalic
al Marelui Timp
trăiesc în bărbile răsucite
ale scribilor (ce contează că
lui Friedrich Nietzche îi
lipsesc o pereche de brice?!)

(„şapte hamuri, hămureli
lanţuri, harbuji şî loveli”)

Dar un vierme molîu
coborînd pe Calea Lactee
apropiind-depărtînd întruna
mandibula de maxilar
scrîşnindu-şi dinţii infecţioşi, cariaţi
(ce-o fi ştiind ăsta despre împăratul
Iulian Apostatul?)
se-apropie, se-apropie de scribi zicîndu-le:
„Poezia nu e pleaşcă”.
Poezia nu e pleaşcă.

(„şapte hamuri, hămureli
şei, belşiuji şî danteli”)

În urma exploziei unei bombe cu neuroni
au mai rămas doar t ăbliţele hittite
din vitrinele liceului hittit
(unul dintre cele mai bune ale vremii)
din care am descifrat povestea
pe care v-am spus-o.
Scribii au scăpat de viermele molîu.

(„şî-nc-o datî hămureli
roze, cai şî bomboneli”)