Arhive lunare: mai 2013

Cărțile paladine și Dark Wolf

Încep să vină cărțile de la tipar…

A venit prima din cele 3 (nu neapărat în ordinea din poză):

mieville-brin-asimov1200w

Mîine-poimîine vin și celelalte două.

Și Dark Wolf Mihai Adăscăliței scrie despre cărțile paladine aici: Cover art – China Miéville, David Brin & Isaac Asimov (Romanian edition).

ARGOS nr.2, ediția digitală

Argos2front1200wNumărul 2 (iunie 2013) al revistei ARGOS a apărut integral în ediție digitală.

În plus față de materialul postat pe site-ul revistei, ediția digitală conține două povestiri semnate de Antuza Genescu și Marian Truță.

Ediția digitală poate fi achiziționată de pe elefant.ro la prețul de 4,99 lei.

ARGOS nr.2, iunie 2013

ARGOS

science fiction & fantasy

numărul 2, mai 2013

CUPRINS

EDITORIALArgos2front1200w

Michael Haulică • Despre adecvare (online 8.05)

PROZĂ

Marian Truță • Norii, cerul (exclusiv în ediția digitală)
Antuza Genescu • Cei care-și caută numele (exclusiv în ediția digitală)
Dănuț Ivănescu • Sfîntul Grigorie Ciungul (online 22.05)
Andrei Gaceff • Călătorul de plumb (online 8.05)
Felix Tzele • Drumul spre lună e pavat cu intenții rele (online 15.05)

RECENZII

Tudor Ciocărlie • Un povestitor fără pereche (despre Armata Moliilor, de Liviu Radu) (online 8.05)
Oliviu Crâznic • Distopia Dawson sau Unde ne poate duce Legea (despre În sîngele tatălui, de Ciprian Mitoceanu) (online 15.05)
Dan Doboș • Cartea de șifonat americanii (online 22.05)

ARTICOLE

Michael Haulică • Sefeul românesc cel viu (online 22.05)

INTERVIU

Vlad Popescu: „Nu cred că noi, latinii, putem da un bestseller internațional în SF”, interviu realizat de Dan Doboș (online 15.05)

La Paladin: Isaac Asimov – O piatră pe cer (ediția a 2-a)

Iată că, foarte repede, am ajuns la ediția a doua a primului volum publicat în seria de autor ASIMOV.
În curînd la Paladin.

Isaac Asimov – O piatră pe cer, traducere de Horia Nicola Ursu.
Ilustrația copertei: Maciej Garbacz

asimov_imperiul_opiatra2013-800hChinezii spun că orice drum începe cu primul pas. Ceea ce nu mai spun chinezii, dar o face Isaac Asimov, este că orice pas te poate duce într-o altă lume.
Așa pățește și Joseph Schwartz, care, pășind peste o păpușă, intră într-o altă lume, aparținând unui imperiu galactic, dar pe aceeași planetă Pământ. Aceasta a ajuns să fie doar o piatră pe cer, o planetă radiocativă, unde locuitorii sunt tratați ca toți băștinașii lumii noastre de când omul a început să descopere noi teritorii.

Moștenirea asimoviană conține în primul rând trei mari serii: Roboții, Imperiul și Fundația. Cititorul român cunoaște deja, din seria Fundației, Imperiul Trantorian, cel care controlează Pămîntul în O piatră pe cer.
Imperiul va continua cu Praf de stele și Curenții spațiului.

Pentru că…
…o editură nouă care intră pe piața de carte F&SF nu poate debuta decât cu Isaac Asimov și, dacă bunul doctorul Asimov a debutat ca romancier cu O piatră pe cer, cine suntem noi să facem altfel?
Nu în ultimul rând, pentru că Isaac Asimov este unul dintre primii clasici ai modernității care se alătură părinților fondatori Jules Verne și H.G. Wells în galeria celor numiți Grand Masters ai literaturii F&SF.

 

La Paladin: David Brin – Poștașul

David Brin – Poștașul, traducere de Ana-Veronica Mircea.
Ilustrația copertei: Josh Adamski.

Roman distins cu premiile Locus și John W. Campbell Memorial 1986.

David Brin-POSTASUL800hPartea fascinantă a romanelor postapocaliptice este nu atît că își imaginează apocalipsa, ci că încearcă să dea un răspuns la întrebarea: ce facem după?
La paisprezece ani de la apocalipsa care a distrus organizarea teritorială americană și a ucis majoritatea populației, Gordon Kranz devine un rătăcitor care retrăiește destinul menestrelilor medievali, colindând comunitățile de supraviețuitori, cărora le oferă, contra găzduire și provizii, povești pline de speranță.
În ziua în care își însușește cămașa unui poștaș pe care-l găsește mort printre rămășițele unui avion prăbușit, se naște în el ideea Statelor Unite Restaurate ale Americii.
David Brin scrie despre puterea poveștilor, despre învinșii care supraviețuiesc și învingătorii care reconstruiesc lumea. Și așa aflăm că, de fapt, totul a fost, la început, o poveste.

Pentru că…

…David Brin nu poate lipsi dintr-o serie a maeștrilor literaturii SF mondiale.
…în Poștașul nu avem parte de o lume nouă, construită de autor, ci asistăm la reconstrucția Americii, ca o dovadă – fie și ficțională – că omenirea este capabilă să se reinventeze dacă e cazul.
…au trecut douăzeci de ani de la prima ediție în limba română a Poștașului, realizată după o versiune italiană, și ar fi timpul să avem și noi o traducere la care să ne referim în următorii douăzeci de ani.

În curînd la Paladin.

La Paladin: China Miéville – Regele Șobolan

China Miéville – Regele Șobolan, traducere de Mircea Pricăjan. Ilustrația copertei: Edward Miller.

Autor distins cu premiile Hugo, World Fantasy, Arthur C. Clarke, British Fantasy, British SF Association, Locus
Roman nominalizat la premiile Bram Stoker, International Horror Guild și William L. Crawford în 2000

mieville-sobolan800hRegele Șobolan este un amestec de povești, de la Prințul pierdut la Fluierașul din Hamelin, preparat după o rețetă urban fantasy (o revistă celebră vorbea chiar de grunge fantasy), prevestind new weird-ul de mai târziu.
Tatăl lui Saul Garamond este omorât și vina cade asupra fiului. În închisoare, acesta este vizitat de o ființă venită din Londra subterană, care își spune Regele Șobolan. Saul descoperă identitatea surprinzătoare a acestui personaj, care îl implică apoi în lupta împotriva unor forțe nici măcar bănuite pînă atunci…
Și-acum să intrăm în poveste: “Trenurile care intră în Londra sosesc aidoma unor corăbii care plutesc peste acoperişuri”…

Pentru că…
…este primul roman publicat de Miéville și a arătat, încă de la apariție, din 1998, că suntem în prezența unui scriitor important, chiar dacă a rămas singurul lui roman pentru care nu a primit nici un premiu.
…Miéville este unul dintre cei mai importanți scriitori de fantasy & science fiction din lume.
…publicul românesc așteaptă de mult reîntâlnirea cu China Miéville și cărțile lui.

Paladin 6-7, Brin și Miéville

Au plecat la tipar:

David Brin – Poștașul, traducere de Ana-Veronica Mircea

China Miéville – Regele Șobolan, traducere de Mircea Pricăjan

și o nouă ediție a primului volum paladin, Isaac Asimov – O piatră pe cer, traducere de Horia Nicola Ursu.

Ne vedem cu ele la Bookfest.

mieville-brin-asimov1200w

Autismul și troianul

Dacă un scriitor vorbește de bine despre un alt scriitor se zice că sînt în aceeași gașcă (gașca fiind o chestie urîtă, detestabilă…).

Dacă un scriitor face niște observații critice despre scrierile altui scriitor se spune că sînt în găști concurente, că invidia, că mama lui Pistocea Rîmbul, că opusul Prefecturii…

Niciodată, dar niciodată comentatorii nu vor lua în calcul că poate asta chiar e părerea omului, că poate omul ăla chiar a fost sincer cînd a spus ce a spus.

Într-o lume în care autismul a devenit religia oficială a grupurilor de artiști, existența unor scriitori (să mă rezum doar la ei) care acceptă că lumea (și cea literară – sau mai ales cea literară) nu începe cu ei și nu se termină cu ei, acceptă că în afara lor există încă mulți alți scriitori care au ceva de spus, care merită urmăriți… n-ar trebui trecută sub tăcere.

Poate e și vina noastră, că trecem prea ușor cu vederea acest autism care stăpînește în general găștile mărunte, adunate pe criterii de clan, de ură, de nevolnicie și așa se ajunge să fie condamnată prietenia bazată pe respect și admirație și arătată cu degetul ca pe ceva meschin și odios tocmai de cei care n-au avut niciodată prieteni, ci doar complici.

Am tot pomenit în ultima vreme scriitori care au scris despre ultima mea carte, despre cărțile mele, despre ceea ce scriu. I-am pomenit pe Liviu Radu, pe Oliviu Crâznic, pe Eugen Cadaru.

Azi mi-am amintit (am găsit pe geam, de fapt, îmi notasem cîndva pe ecranul monitorului) cîteva vorbe despre mine spuse de A.R. Deleanu. Iată-le:

A.R.Deleanu-201x300Câţi cititori români de mainstream ştiu că Michael Haulică este un excelent stilist şi mare creator de lumi şi de limbaj, demn de aşezat în rândul scriitorilor importanţi de pe la noi?
(A.R. Delanu – Revista de suspans nr.6/martie 2013http://revistadesuspans.ro/imblanzitorul/genul-troian)

Sînt mîndru că o parte din cei pe care i-am admirat cîndva pentru ce scriau mi-au devenit, de-a lungul timpului, prieteni și îmi doresc ca măcar o parte din cei pe care am început să-i admir și să-i respect în ultima vreme să-mi devină, cu timpul, prieteni.

Eugen Cadaru despre TRANSFER

Un fragment din ceea ce zice Eugen Cadaru despre TRANSFER, pe blogul lui, Știința repovestită:

Michael Haulica - TransferÎn celebra sa lucrare Viitorul nostru postuman, faimosul sociolog,  politolog și filosof social Francis Fukuyama a tras un semnal de alarmă cu privire la impactul pe care noile tehnologii îl pot avea asupra propriei noastre umanități, arătând că evoluția științei poate duce la un viitor în care alterarea caracteristicilor fundamentale ale naturii umane ne va face pe noi înșine de nerecunoscut. În termenii cei mai generali, cred că la asta se referă și romanul lui Michael Haulică, în care este descrisă o etapă a acestui proces de transformare a omului. În lumea din Inand omul nu mai este ceea ce știm că este, ci este doar o mască…

Vă rog să-mi spuneți cum v-ați raporta la realitate dacă ați ști că în corpul unui necunoscut întâlnit pe stradă (și care, eventual, vă adresează și o înjurătură „întâmplătoare” sau chiar mai mult decât atât…) s-ar afla soțul sau soția dvs., vecinul, colegul de serviciu, șeful sau cine știe ce altă persoană binecunoscută…? Vă dă frisoane o asemenea perspectivă? Sau ce ați fi în stare să faceți chiar dvs. înșivă dacă ați putea să „închiriați” un corp, astfel încât nimeni să nu vă poată recunoaște și acuza de nimic?… O lume a măștilor, o lume a oamenilor care, sub acoperire, dau viață gândurilor celor mai ascunse, unde ar putea duce oare? Care ar fi consecințele sociale, economice și politice ale unei lumi în care tehnologia ar permite acest lucru? Veți spune, probabil, că o asemenea lume este doar o distopie… O fi așa… acum. Dar dacă peste 20 ani sau peste 30 de ani această distopie va deveni realitate?

Întregul articol – aici.

English version – here.

Salvamania și alte păcate ale tinerețelor

Din notițele de pe geamul compului:

Cineva fără “păcate” are experiența de viață a unui sul de tapet, și scrie despre experiența sinceră a lipitului de un perete. (Radu Romaniuc)

Asta în mijlocul unei discuții despre scriitorul de proză. Nu vreau să spun ce argumente penibile s-au adus contra ideii că pentru a scrie proză mai e nevoie și de oarece exeperiență de viață.

și

Ţara asta e a lor, a lui Ponta, a lui Toma, nu a “teroriştilor”. Îi mai uneşte ceva: amîndoi au salvat Vama. (Costi Rogozanu)

Ce Vamă or fi salvat cei doi, și de cine? Că Vama Veche au salvat-o din mîinile derbedeilor care veneau cu 5 lei să stea o săptămînă și au redat-o familiilor în treninguri și cu pantofi cu toc, oripilate de prezența tinerelor fără sutien care, nu-i așa?, le afectează emoțional copiii obezi. Mersi de așa salvare, așteptăm inaugurarea stațiunii Vama Veche.

și

Mamaia a devenit o feuda in mainile unui om care nu a avut jucarii cand era mic… (Anca Mizumschi)

%d blogeri au apreciat: