Dor

Această însemnare îi este dedicată unui om pe care l-am iubit foarte mult, pe care l-am admirat foarte mult, căruia nu i-am spus niciodată lucrurile astea pentru că n-am avut cînd, pentru că ne-am văzut de prea puține ori, am discutat de prea puține ori, n-am avut timp, n-am avut timp…

Cîte prostii facem în viața asta în loc să ne vedem de lucrurile care chiar contează, în loc să ne folosim timpul pentru lucruri care chiar înseamnă ceva…

Ce să mai zic acum? Că-mi pare rău de proiectele pe care n-am mai ajuns să le duc pînă la capăt? Că-mi pare rău că nu ne-am văzut mai des, că n-am discutat mai mult? Da, îmi pare rău, îmi pare rău… Deși mai bine m-aș bucura că am avut ocazia să-l cunosc, că am fost printre fericiții care au putut fi în preajma lui din cînd în cînd, care au putut să vadă în el un model, un model în toate, că am fost unul dintre norocoșii care.

Uneori simpla existență a unor oameni creează pentru ceilalți o zonă de confort. Ne e bine știind că X și Y și Z există, pur și simplu există și dau un sens normalității. Și de-abia cînd acești oameni încep să dispară, pe rînd, ne dăm seama că viața noastră devine din ce în ce mai nesigură, mai săracă, mai sufocată de urît.

O să-mi fie dor de dumneavoastră, domnule Anania

One response

  1. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: