Vai de capu’ lor de scriitori de mainstream!

Pe Agenția de carte se fac niște clasamente cu cele mai bune cărți ale anului 2012.

Nu știu cine a făcut lisele, nu știu nici dacă ele reprezintă deja niște “liste scurte”, rezultat al unei selecții a cuiva, sau doar o însăilare din amintiri a unei liste cu cărțile apărute în 2012. Nu se spune nimic despre ce înseamnă listele afișate și votate.

Deja există un cîrd de comentarii prin care se manifestă mirarea (să-i zic doar atît) față de absența unor cărți considerate printre cele mai bune apărute anul trecut, dar absente din listele supuse votului public.

Cum își gestionează fiecare premiile și clasamentele… ar trebui să fie treaba lui. Numai că există și în activitatea asta niște regului, niște pași de urmat. De pildă noi, cînd pregătim premiile Galileo, facem o listă cu toate cărțile F&SF apărute în anul precedent, apoi lăsăm o săptămînă, două pe site (www.revista-galileo.ro) pentru a se putea face completări, și de-abia după aceea purcedem la votul efectiv pentru stabilirea nominalizărilor și-apoi a votului final. Am dat exemplul ăsta, pentru că e vorba de un vot popular, n-am intrat în tainele clasamentelor/premiilor cu juriu.

Revenind la listele afișate pe site-ul Agenției de carte, văd și eu absența TUTUROR cărților semnate de autorii români de F&SF. Am zis absența autorilor, pentru că volume de gen există. Numai că ele sînt scrise de scriitori care sînt cunoscuți în mediile mainstream. Adică, să încerc să înțeleg: literatua F&SF e proastă cînd o scriu sefiștii și OK cînd o scriu cei din mainstream și n-o numim nici F&SF?

Poate că nume ca Sebastian A. Corn, Liviu Radu, Marian Truță, Ana-Veronica Mircea, Narcisa Stoica (au publicat toți în 2012) nu vă spun nimic. Dar nici mie nu-mi spune nimic nici un scriitor dacă nu-l citesc.

Citiți, domnilor, și dup-aia faceți liste.

Dar de Isaac Asimov, apărut într-o nouă traducere, în 2012, ați auzit? Nu știu de ce mă mai miră autismul ăsta, cînd se pare că nici de Philip Roth nu prea ați auzit, de el și de noua traducere din opera lui, publicată la Polirom în 2012. Vai, vai…

Citiți, domnilor, și dup-aia faceți liste.

Dacă vrem să fim cinstiți, dacă vrem să spunem că X este cea mai bună carte apărută în 2012, atunci trebuie musai luate în considerare TOATE cărțile apărute în 2012. Dacă nu facem așa… vom avea doar o carte care este cea mai bună dintre cele de pe listă și nu cea mai bună dintre cele ale anului 2012.

Așa că, vreți, nu vreți, pînă nu luați în considerare și cărțile polițiste, și cărțile F&SF și tot ce mai înseamnă beletristică, toate clasamentele și premiile sînt false.

Iar treaba aia cu sefeul nu e literatură decît dacă e scris de scriitorii de mainstream… mă duce la concluzia asta: dacă am da tuturor sefiștilor să citească volumul ăla cu Emoție sau Emoții, ăla de care tot face mișto un cristian, cred că am auzi reacții de genul “Vai de capu’ lor de scriitori de mainstream! La ce dracu’ să citești mainstream, dă-i încolo cu nișa lor!”

La bună vedere, domnilor! Și la multe cărți bune. Un om înțelept spunea că nu există decît două feluri de cărți: bune și proaste.