A apărut Revista de povestiri nr.10, numărul pe ianuarie 2013.
Sînt prezent cu „Garoafe și scorțișoară”, cea mai recentă povestire din Inand.
Revista poate fi cumpărată de aici: http://www.revistadepovestiri.ro/butic + librăriile Humanitas, Librarium, Nemira, Cărturești, Anthony Frost, Libris, Elefant.ro.
Lansarea numărului 10: 13 februarie, ora 19.00, la Music Club (București). Mai multe detalii pe pagina de Facebook a evenimentului.
Începutul:
Povestea e așa:
Cristiano Garin a fost primul adulmecător cunoscut. Sau poate ar trebui să zic „despre care au existat informații“? Cam așa ceva. Cred că e mai bine așa.
Pe vremea aceea nu existau decît niște bănuieli, niște zvonuri, niște plîngeri înregistrate prin secțiile de poliție de niște femei care reclamaseră că le-a fost violat spațiul de intimitate.
Evident că e vorba de prostia aia votată în 214, cum că nici un om nu are voie să se apropie de altul la mai puțin de juma’ de metru. În fine… dacă n-are treabă cu el.
Habar n-am dacă au dat legea aia înainte să afle despre existența lui Cristiano Garin sau după. Știu că legile nu se dau pentru o singură persoană (sau împotriva ei), știu. Mai știu și că uneori este la modă să inventăm un inamic public numărul 1 și să ne facem un scop în viață din lupta împotriva lui. Știu că așa se poate manipula, se poate controla poporul. Sigur că știu toate astea. Totuși mi-e greu să înțeleg cum au călcat în picioare tot, toate regulile, toate normele, ca să dea legea aia. Că e justificat un rău mai mic ca să îndrepți (sau să scapi de) un rău mai mare… astea-s povești.
Dar ce înțeleg eu e mai puțin important.
Cristiano Garin simțea mincinoșii.
– Emană ei un iz așa… oleacă amărui, oleacă dulceag… ceva între scorțișoară și cuișoare… nucșoară… ce-o fi. Îi văd cum mă privesc în ochi și paf! dau cu scorțișoara-n mine. Cu nucșoara. Cuișoarele.
Sau pe-ăia triști, de-i dădeau cu busuiocul peste față… Sau pe-ăia veseli, care miroseau a pătrunjel…
– A pătrunjel? Să mori tu? a fost întrebat. Cum dracu’ miroase veselia a pătrunjel?
