Despre normalitate

Eclipse by Jie Ma

Jie Ma – Eclipse

Scrie Oliviu Crâznic pe facebook:

În altă ordine de idei, primesc tot mai multe contracte pentru non-ficțiune (cronici, articole de critică, istorie și teorie literară etc.), de la editori români și străini. Mă bucur că am trecut la profesionism și pe partea asta.

Asta e, domnule! Unii au început să fie căutați, să li se propună să scrie pe bani, să li se ofere contracte de colaborare. Alții continuă să scrie gratis sau pe o carte, două.

Eu cred că aici e diferența între categoria onoare și Liga I.

Toți începem publicînd gratis, în fanzine sau chiar în reviste cu ISSN. Dar, ușor-ușor, ne dorim să fim plătiți pentru ceea ce publicăm. Și nu neapărat pentru sumele alea (care uneori nici nu sînt prea mari), ci pentru principiul de a-ți vinde munca. Pentru ideea de profesionism.

Poate așa reușim să împărțim și scriitorii în categorii. Unii au rămas la nivelul de small press, alții au trecut la semi-pro sau, foarte puțini, e drept, la pro.

Bine, acuma mai trebuie să și avem reviste semi-pro și pro.

*

FinalFrontier2012-OliviiuCraznicMă bucur să văd tendințe astea, mă bucur să văd că tinerii scriitori au înțeles că nu pot publica toată viața în fanzine și că au înțeles că o carieră literară are un traseu al ei, de la simplu la complex, de la small press la pro și apoi la editură.

De fapt, Oliviu a spus asta încă de anul trecut, de la dezbatera pe care am moderat-o la Final Frontier, edița a II-a.

Îmi pare bine că este consecvent, că și face ceea ce spune și că are grijă de cariera lui.

Sper să-l urmeze și alții. Sper ca și alții să-și dorească să vadă care e diferența între a trimite un text la o așa-zisă revistă, unde cineva îl ia din mail și-l urcă pe site și cică l-a publicat și a trimite la o revistă unde textul tău trece de pretențiile unui redactor cu oarece experiență, care poate mai și discută textul cu tine, te ajută să-l mai îmbunătățești înainte de a ți-l publica într-o revistă cu oarece faimă și tradiție. Pentru că, așa cum spunea Oliviu anul trecut, una e să publici lună de lună alături de aceiași necunoscuți ca și tine și alta e să-ți apară numele într-o revistă alături de scriitori români de prim rang și de autori străini cu premii Hugo și Nebula în palmares.

*

Unde sîntem acum? Spre ce ne îndreptăm?

bujold-frantzPăi sîntem în situația în care pe copertele cărților de la Paladin este trecut numele autorului (despre  Cei fără nume pe copertă am vorbit și într-un articol publicat în Observator cultural în 2011). Să mai amintesc că încă în 2012 la Millennium Books au apărut numele traducătoarelor Cristina Ghidoveanu și Lorena Lupu pe copertele volumelor de John Scalzi și Kelley Eskridge). Sîntem în situația în care noua revistă Argos face deja contracte cu autorii pe care-i va publica, cu plata la achiziție, nu după publicare. Adică sînt niște scriitori români care pot spune că au vîndut povestiri (unii și recenzii) care urmează să apară.

*

Sigur că mai sînt multe de făcut. Important e că le-am urnit. Eu, noi, alții, nu contează. S-au urnit. Și sper ca nimic să nu mai oprească lucrurile astea în mersul lor spre normalitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: