Paladin. Pentru că…
Paladin este un imprint al Grupului Editoral Art.
Paladin va publica fantasy & science fiction.
De ce o nouă editură? De ce iarăși fantasy & science fiction?
Pentru că…
…mai sînt mulți autori celebri nepublicați încă în limba română. Dintre cei prezenți în acest catalog vor apărea în premieră la noi Robert Holdstock și Jo Walton.
…sînt autori pe care cititorul român nu i-a mai întîlnit de mult pe rafturile librăriilor . De pildă David Brin și China Miéville.
…sînt serii importante ale literaturii F&SF care nu au fost traduse sau au apărut doar parțial. Și exemple pot fi Mitago, de Robert Holdstock, Saga Vorkosigan, de Lois McMaster Bujold sau Helliconia, de Brian Aldiss.
…unor traduceri le-a venit vremea să fie împrospătate sau să fie făcute după textul original. Isaac Asimov și David Brin vor beneficia de acest tratament.
…și, nu în ultimul rând, pentru că fanii acestui gen de literatură merită mai mult.
(din catalogul editurii Paladin, editat cu ocazia Tîrgului de Carte Gaudeamus)
Paladin. Isaac Asimov
Paladin, noul imprint al Grupului Editorial Art, este prezent în standul Art (Romexpo, parter, cum cobori scările, în dreapta, imediat după Paralela 45).
Fiți atenți, vei vedea următorul peisaj:
Panoul din stînga se referă la cei 10 autori care vor fi publicați în perioada noiembrie 2012 – iulie 2013.
Panoul din dreapta conține lista autorilor cu care s-au încheiat deja contracte de publicare.
Mai sînt scriitori ale căror nume nu se văd, sub Robert Silverberg, mai sînt autori care nu apar pe afiș. Pentru mai multe amănunte vă invit la lansarea primului volum publicat de Paladin, sîmbătă, la ora 14.30, la standul Art (după încheiera lansării noutăților de la Millennium Books).
Panoul din mijloc este dedicat volumului cu care debutează Paladin, cel care deschide seria de autor ISAAC ASIMOV: O piatră pe cer, prima carte din trilogia Imperiul, într-o traducere proaspătă, din 2012, a lui Horia Nicola Ursu.
O nouă colecție de fantasy & science fiction coordonată de Michael Haulică.
Volume publicate între 1950 și 2012, care le-au adus autorilor celebritatea și marile premii ale literaturii de gen, de la romanul din 1950 care era nominalizat la Retro Hugo în 2001 la cel care lua World Fantasy și British SF în 1985, la cel care lua Hugo, Nebula și Locus în 2008, pînă la romanul care a cîștigat, în acest an, premiile Hugo, Nebula și British Fantasy.
Acestea și încă multe altele la Paladin, un imprint al Grupului Editorial Art.
Lansarea sîmbătă, ora 14.30, la standul Art.
TRANSFER. Lansare
Sînt în posesia informației:
Noutățile de la Milennium Books se vor lansa sîmbătă, 24 noiembrie, ora 13.30, la Millennium Books (standul nr.1, Editura Arthur, imprint al Grupului Editorial Art).
Printre ele și TRANSFER.
Cartea va fi prezentată de Bogdan-Alexandru Stănescu.
Prefața lui Bogdan-Alexandru Stănescu și un fragment din primul text, „Vremea zăpușelii“, pot fi citite AICI.
Michael Haulică – Transfer, Millennium Books, 2012, cu o prefață de Bogdan-Alexandru Stănescu.
Deocamdată coperta. Semnată, ca de obicei, de Vlad-Mihai Botta:
Michael Haulică – Transfer, Millennium Books, 2012, cu o prefață de Bogdan-Alexandru Stănescu.
Cu cinci minute în urmă am trimis ultimele texte pentru catalogul noilor colecții, mă culc, mîine zbor la Satu Mare, ne-om mai vedea, om mai vorbi.
Me happy.
De la Happynarii.
Geamurile noaaastre toaaateee…
Din aroganța preaplinului autosuficient
Se pare că la Madrid s-a deschis o școală de lingăi a useleului. Cineva (o fi viitorul șef de promoție?) zice pe o rețea literară că a avut „onoarea de a se întîlni cu viitorul președinte al României…“ (adică repetentul în serie, cum zicea altcineva). „Nimic din aroganța și preaplinul și autosuficiența cu care eram obișuit atunci când aveam de-a face cu alți politicieni români.“ Mă lași?!
Aidi pa! Cu tot cu rețeaua ta!
Lista lui Hindler
Din răspunsurile de mai sus se poate contura o listă de autori bine primiţi de public. Ce mi-aş mai dori eu? Scott Lynch, Hal Duncan, Joe Abercrombie, John Scalzi, dar şi Harlan Ellison, Stephen Baxter, Ted Chiang sau antologiile tematice de la Tachyon (Slipstream, Rewired, Steampunk). Din cîte ştiu, o parte din „listele de dorinţe“ exprimate are şanse să apară în următorii ani pe piaţă. De unde se vede că editurile cam ştiu ce vrea publicul… Aşa să fie.
(Michael Haulică – „Literatura F&SF (III). Traducerile“, Observator cultural, nr.447, octombrie 2008)
Ce s-a întîmplat din 2008 pînă acum?
S-au întîmplat: Scott Lynch (RAO), Joe Abercrombie & Ted Chiang (Nemira), John Scalzi (Millennium Books), iar Hal Duncan a trecut pe lîngă Tritonic. Sau Tritonicul a trecut pe lîngă Hal Duncan.
Și s-au mai întîmplat: Vernor Vinge, Robin Hobb, Stephen Donaldson, Lucius Shepard, Cory Doctorow, George R.R. Martin (Nemira), Glen Cook, Kelley Eskridge (Millennium Books), Felix J. Palma (Trei), Gene Wolfe, Jack Williamson, Alfred Bester, Walter Jon Williams, Neal Stephenson (Leda), Carlos Ruiz Zafon, Maurice Dantec, Will Self (Polirom), Paul Hoffman, Andreas Eschbach (RAO), Robert J. Sawyer (Leda, Nemira), Robert Charles Wilson (Nemira, Trei) etc.
Ei, tot e ceva.
Știință & Tehnică, nr.19, octombrie 2012. Ana-Veronica Mircea
A apărut numărul 19 (octombrie 2012) al revistei Știință & Tehnică.
În cele două pagini ale rubricii Știință & Ficțiune invitata mea este Ana-Veronica Mircea.
Iar cele trei recomandări de lectură pe care le-am făcut sînt: Dan Doboș – DemNet (Media Tech, 2012), Liviu Radu – Modificatorii (Millennium Books & TexaRom, 2012) și Ion Hobana – Oameni și stele (Eagle, 2011) – ediții digitale.
La rubrica Clubul nemuritorilor, Mircea Opriță publică articolul „Bonjour, Cyborg!“.
trei doamne si toate trei
Adică am trei proiecte în derulare și încă nu pot spune nimic despre nici unul.
Frustrant!
Fiecăruia îi lipsește ceva, pentru fiecare mai e cîte ceva de pus la punct pentru a avea o formă, pentru a-l putea arăta.
S-ar putea întîmpla toate trei în noiembrie. S-ar putea să nu se întîmple nici unul. Și tot așa.
Deci vorbim despre o colecție, despre o revistă și despre o carte.
Stați prin preajmă, că veștile vor veni în curînd.
Imagikon
Vorbea Mircea Pricăjan despre Imagikon, revista online din anii 2000, una dintre primele din România, dar poate prima în limba engleză. Vorbim despre reviste dedicate sefeului, ca să n-avem vorbe.
Am colaborat și eu la Imagikon și, din fericire, parcă sesizînd de pe-atunci scurta eternitate a netului, mi-am făcut niște capturi de ecran.
Cam așa arăta Imagikonul:
The making of… Glitcherine
„Glitcherine“ este o povestire pe care am publicat-o pe blogul Moshul SF în martie 2012, iar de acolo a ajuns în antologia Cele 1001 de scorneli ale moșului SF (Millennium Books, 2012, editor Ștefan Ghidoveanu), care va fi lansată la Gaudeamus.
Cu puțin timp în urmă, Moshul SF a publicat confesiunea makingoafă a mai-în-dreapta-semnatului despre nașterea acestei povestiri.
Makingoful îl ciți la Mosh, aici vă ofer începutul povestirii.
Stăteam la Josephine, la masa mea favorită, bîndu-mi berea cu înghiţituri rare, dîndu-i timp să-mi curgă pe gîtlej, gros, fără grabă şi cu gust amar, ca viaţa mea de pînă atunci. Urmăream cu privirea o muscă mare, albastră, care părea a-şi fi propus să nu lase neatinsă nici o halbă de bere din încăperea aia.
Atunci am văzut-o.
De-abia intrase pe uşă şi rămăsese acolo, luîndu-i pe muşteriii acelei ore de amiază la verificat de parcă ar fi fost dosare răsturnate pe biroul unui funcţionar care se zbate între lenea de toată ziua şi zelul celui care se ştie favoritul şefilor.
Faţă. Sîni. Coapse. În acel moment invidiam musca, voiam să fiu eu o muscă, să-i dau ocol, s-o văd şi din spate, că avea dreptate Bug atunci cînd zicea „Adevărata faţă a femeii este curul“. Dar nu eram o muscă, nu eram decît un om, un bărbat, aşa că stăteam la masa mea şi-mi încercam puterile de telepat „aici, fata, aici“. Şi sigur că există un dumnezeu al golanilor, un dumnezeu al beţivilor, aşa cum există şi un dumnezeu al celor din categoria detectiv-particular-ieşit-la-agăţat.
Cînd a dat cu ochii de mine mi-a părut că-mi ia la numărat nasturii de la costum, de la cămaşă şi, poate, dacă n-ar fi fost masa între noi, ar fi ajuns şi la şliţul pantalonilor… Zbîrci! Acolo am fermoar. Dar mai ai mînecile cămăşii, puiule — îmi venea să-i zic, mîndru de cămaşa mea Valentino pe care o îmbrac de fiecare dată cînd ies la agăţat.
Ştiu că unii dintre voi o să spună „nu ti cred, ăi, la agăţat la amiază?“, dar le-aş spune ălora: şi cînd să ieşi la agăţat fără să pară că ai lipit pe frunte „voulez-vous coucher avec moi?“, că seara e clar. Toată lumea care umblă îmbrăcată în pantaloni face asta. Pe cînd la prînz, în pauza de masă… Te dai ocupat, te dai bengos, om de afaceri, patron, director — şef adică. Şi intri în conversaţie aşa, să ceri oţetul, să-ţi alunece mîncarea pe gît…
Mai ai mînecile cămăşii, puiule — îmi venea să-i zic, dar mi-am înghiţit cuvintele cînd am văzut că se apropie, se aşază înaintea mea, îşi scoate o ţigară din poşeta Prada (Prada pe dracu’! Chinezii să trăiască!), şi-o înşurubează într-un port-ţigaret lung cît furtunul de la perfuzia bunicului… Unde-o fi încăput în poşetuţa aia? Dar degeaba încercăm noi, bărbaţii, să înţelegem cum reuşesc femeile să pună într-o poşetă ceea ce noi, pe viaţa mea!, n-am reuşi să înghesuim nici măcar într-un geamantan, degeaba, trebuie practică pentru asta, generaţie după generaţie, trebuie s-o ai în gene, în gena aia cum-să-îndeşi-Titanicul-într-o-poşetă.
— Se poate?
Mamă, ce voce avea! Mamă, ce… Eram excitat, super-interesat, super-incitat, super-nedumerit de ce căuta fiinţa aceea angelică la masa mea, super-disponibil, super-ofertă, 2 în 1…
— Se poate, puiule, cum să nu se poată…? Dar, dacă nu ţi-e cu supărare… Ce?
— Eşti Homer Goian, nu?
A rîs? A rîs! Pe bune că a rîs. Dacă nu cu gura, atunci cu ochii, cu umerii, cu sînii, cu mîinile… Toată lumea rîde de numele meu, toată lumea. Noroc că-s bun în ceea ce fac şi lumea alege să vină la mine pentru ceea ce sînt şi pentru ceea ce pot, nu pentru cum mă cheamă. Dintre toţi clienţii pe care i-am avut pînă acum, nici unul — dar absolut nici unul — nu m-a căutat după ce mi-a găsit numele în cartea de telefon.
Mă scuzaţi. Am uitat să mă prezint: sînt Homer Goian, detectiv particular. Şi-s bun al dracului!
(restul povestirii în antologia Cele 1001 de scorneli ale moșului SF , Millennium Books, 2012, editor Ștefan Ghidoveanu, sau pe blogul Moshul SF)
Comentarii recente: