Arhive lunare: octombrie 2012

Science Fiction Bokhandeln

Așa se cheamă: Science Fiction Bokhandeln.

În Stockholm, pe Västerlånggatan 48.

Am descoperit-o în prima zi de plimbare prin oraș (de ce nu mă miră?).

Iar pozele astea vreau să le strig de vreo 7-8 săptămîni, de cînd m-am întors de-acolo.

Mai sînt și alte poze (din vreo 2500, se pare), dar în primul rînd pe-astea le voiam împrăștiate.

Deci avem librărie SF la Stockholm.

SF-Bokhandeln AB
Västerlånggatan 48,
111 29 Stockholm,
Sweden

Adică da?

Și o carte pe care o vom vedea în românește de-abia în 2014.

Librăria asta e și un fel de Antipa al lor. Numai că ei au găsit un alien… iar eu n-am reușit să găsesc un tricou. Bine, voiam un tricou cu Michael Haulică.

Demisol, parter, mezanin, etaj… cărți, cărți , cărți, filme, jocuri și gadgeturi. A! Și cărți, cărți , cărți. Toate F&SF.

Iarna e ca vara, cel puțin în amintiri

Multă lume spune că îngheață în casă. La noi e OK. Stau în tricou în casă. Cu două-trei zile în urmă am stat la terasă, tot în tricou.

M-a dereglat de tot Stockholmul de astă-vară. La 18 grade e vară. Iarna nu-i ca vara? Pe dracu’!

Pe undeva, prin cotloanele minții mele, este amintirea unei zile de 15 septembrie, prima zi de școală, pe colina Universității, un seminar la care priveam pe geam cum ninge… Dar era Brașov, erau anii ’70, eram tineri și cam neliniștiți.

În alt cotlon al minții mele mai este și un 1 Mai în care am defilat pe ninsoare… Făgăraș? Erau și mai anii ’70, eram și mai tineri, și mai neliniștiți.

Cineva mi-a zis acum cîteva seri: te pup pe amintiri. Frumos!

Ascultînd cum plouă în Colentina

Adică așa: beau bere daneză dintr-un pahar suedez (are 0,5 l paharul, numa’ bun) și ascult cum plouă în Colentina.

Cred că în momentul ăsta nu mai plouă, dar zău că a și plouat azi.

Pe ecranul meu se întîmplă lucruri minunate (că de-aia doar ascult și nu privesc).

Pe de o parte fișierul cu cartea lui AAA* (de redactat), pe de alta fișierele cu coperta de la TTT** care s-au tot transformat pînă ce coperta cu pricina a prins chip, pe de încă o parte fereastra YM prin care comunic cu baza (alo, Baza, sînt Iepurașul, 110×195 e ok) și prin care am și primit vestea care m-a făcut să uit cum plouă în Colentina, că la așa veste nu mai plouă în Colentina… și n-ar mai ploua nici în Gamla Stan, nici măcar în Macondo n-ar ploua, deși ne place nouă să credem că asta se întîmplă, uneori trăim în realitatea plăsmuirilor noastre și… ce ne facem cînd plăsmuirile noastre devin realitate?

Trăim, domnule! Doamnelor, domnișoarelor și domnilor. Trăim.

Evident, amănunte voi da după ce se va face anunțul oficial. Anunțurile, că am vorbit despre două lucruri diferite. Pe care sper să le împărtășesc cu cît mai mulți dintre voi în luna  noiembrie.

NOTE

* nume de autor

** titlu de carte

A – B – C … M

Dar de domnul ăsta ce ziceți?

Îl cheamă China Miéville

Nu vă era dor?

 

Multimonarhia constituțională

Făceam o știre despre cele mai proaspete recenzii la cărți F&SF și am dat peste un articol pe care l-am publicat  în Observator cultural. Mi-a plăcut titlul („Multimonarhia constituțională“) și am căutat să văd ce ziceam despre asta. Iată ce (în articol e vorba despre Bookfest 2011):

În ziua în care apare acest articol, tîrgul este la jumătatea lui. Pentru cei care au obiceiul să-l viziteze zilnic („permanenţii“) – pentru lansări, pentru atmosferă, pentru trecerea într-o altă dimensiune a vieţii (cred că un tîrg de carte are şi această miză) – lucrurile sînt deja clare, se ştiu editurile cu multe noutăţi, se ştiu cele cu mari reduceri, se ştiu cele care au venit doar ca să bifeze acţiunea, dar şi cele care şi-au sporit deja numărul fanilor, se ştiu scriitorii care îşi plimbă pletele, sau cărţile, sau parfumurile, lăsîndu-se văzuţi, abordaţi, întrebaţi, felicitaţi, măcar salutaţi sau fotografiaţi, într-o defilare de regi şi regine, prinţi şi prinţese ai unei nobilimi cu sînge de culoarea cernelei.
Indiferent care este motivul vizitei noastre la un tîrg de carte, acolo, în incinta aceea, devenim cetăţenii unei alte patrii, faţă de ai cărei senatori şi deputaţi sîntem mult mai indulgenţi şi în a cărei constituţie credem fără rezerve. Multimonarhia constituţională este un concept care, măcar pentru cîteva zile pe an, funcţionează.

(Multimonarhia constituțională, Observator cultural, 576, mai 2011)

Uneori mi-e dor de Observator.

O poză de la acel Bokfest 2011:

Bookfest 2011: Michael Haulică, Vasile Gogea, Liviu Antonesei, Cătălin Badea-Gheracostea

Geam-parale

S-au mai strîns cîteva lucruri pe geam în ultima vreme și tre să mai fac curățenie pe desktop.

Ia să vedem.

Gerula, scriitorul.

Despre primul număr al Revistei de suspans. Pe un blog:

textul lui Radu Ilarion Ciobanu fiind prea complex şi prea bine scris pentru a-l putea încadra în această categorie

Dacă spun că asta a zis-o Alexandru Ioan Cuza, cineva se va supăra…

Adică e vorba despre Radu Ilarion Munteanu.

 

Prăjiturică muzicală

La Vocea României un candidat zice:

compun la grădi și vreau Moga

Dulcic.

 

La revistă, dar nu la Tănase

A apărut un nou număr al Gazetei SF, cu oarece greșeli de corectură. Dar nu asta-i buba, că nu știu dacă am văzut vreodată revistă online/tipărită fără greșeală. Problema e că erorile alea erau chiar pe prima pagină, în sumar. Și erau ciudate rău.

De ce am zis ERAU? Pentru că acum, cînd am pus linkul și m-am mai uitat o dată la ele, erau corectate. Cred că e prima dată cînd le semnalez niște erori și ele chiar se corectează (prompt!). Poate pentru că, de data asta, nu le-am mai scris pe mail, ci le-am semnalat în știrea din Galileo?

De ținut minte.

Dar mă bucur că fanzinul a apărut din nou, că merge mai departe, deși am impresia că se întîmplă chestii prin redacție… Am eu impresia. Prea e vizibilă absența redactorului-șef de vreo două numere încoace.

Cum ziceam, important e că revista merge mai departe.

Treaba asta cu fanzin/revistă mi se pare o gingășie. Sucevenii au atitudine de revistă și își spun fanzin, alții își spun revistă și se comportă ca niște fanziniști de provincie.

Și înainte să spun ce am de spus despre reviste, îmi amintesc că am întîlnit zilele trecute următorul comentariu, pe un blog:

Şi din nou revin cu o întrebare care mă obsedează de luni de zile: de ce acest blog nu este o revistă? Pentru că numai aspectul şi faptul că este editată de un singur om o deosebesc de o revistă SF. Şi poate numărul de cititori care este mult mai mare:)

Și-acuma spun chestiile alea despre reviste:

Măi nene! Bolgul e blog, iar revista e revistă. Faptul că pe un blog pot publica mai mulți, că se publică recenzii sau proză… asta nu-l face revistă. Nici măcar fanzin.

O revistă ar trebui să aibă, acum, în 2012, ISSN – care înseamnă că ea, revista, este înregistrată în catalogul publicațiilor din România.

O revistă ar trebui să aibă o periodicitate. Adică să fie săptămînală, lunară, trimestrială… Cazurile în care o revistă trimestrială apare de două ori în trei ani sau una lunară apare din 44 în 38 de zile n-au legătură cu periodicitatea, sînt dereglări de apariție. Dar periodicitatea se asumă, se anunță.

O revistă ar trebui să aibă niște rubrici, un sumar de care să se țină (pe cît posibil). Că mai apare o rubrică, două, că mai dispare alta… iarăși ține de mersul lucrurilor. De pisica 13 sau de lene.

O revistă are apariții numerotate. Așa se face că ne putem referi la materialele publicate în ea, zicem că am publicat în numărul cutare din anul cutare. Pînă și cotidienele (cînd naiba au băgat pluralul ăsta în DOOM și în DEX?) au aparițile numerotate.

Adică nu ne putem juca de-a revistele, chiar nu putem să declarăm blogurile reviste. Cine vrea să facă o revistă face o revistă, nu face un blog.

Iar povestea aia cu blogul e făcut de un singur om și poate de-aia nu i se spune revistă… Să fim noi sănătoși cîte reviste au fost făcute de un singur om (cu colaboratori, evident). Chiar și în sefeul românesc.

Iar faptul că blogul x are mai mulți cititori decît blogul y… iar e nerelevant. O revistă vîndută în 15.000 de exemplare nu e mai revistă decît aia din care se vînd doar 100. E doar mai vîndută.

Și, în tot ce-am spus pînă acum, n-am vorbit de calitate. Că pe la noi, prin țărișoara noastră, spunem că aia nu-i revistă, pentru că e proastă. Ba da, e revistă. Dar sînt reviste bune și reviste proaste. Așa cum sînt cărți bune și cărți proaste.

Așa că nici un blog nu  e revistă decît atunci cînd apropitarul vrea asta. Numai că atunci pune mîna și face o revistă, nu un blog.

Asta a fost/este o părere, nu o apreciere a calității unor bloguri, cu atît mai puțin a blogului de unde am extras comentariul, blog pe care-l apreciez foarte mult. Dar nu despre acel blog e vorba, de aceea nici nu pun vreun link la el. Discuția despre bloguri și reviste/fanzine rămîne generală.

 

A.B.C.

ASIMOV – BUJOLD – CLARKE

Sună bine?

Jurnalul.ro în doisprezece variante

În jurnalul.ro (22 octombrie 2012): LITTLE BLACK DRESS – reinventată de Mirela Stelea în doisprezece variante seducătoare.

Doisprezece variante???

Dar unde învață jurnaliștii de la jurnalul.ro limba română? Sau n-o învață?

Probabil că pentru unii ca ei vrea la ministressa lui dottore să înființeze bacalaureatul profesional.

ICR. Logica constă în lipsa ei

Citesc interviul cu Andrei Marga din Observator cultural și am impresia că ascult bancuri cu proști.

Întrebările se referă punctual la programe ale căror bugete au fost tăiate, iar Marga afirmă că respectivele proiecte merg mai departe.

Adică programele alea erau inutile cînd le făcea Patapievici și au devenit brusc utile dacă le face Marga?

Îmi amintesc de o expresie pe care o folosea cîndva un amic: logica constă în lipsa ei.

Căcărău, Măria Ta!

Aveam notat pe geamul laptopului: de unde vine numele ăsta, Căcărău?

N-am găsit răspuns și nici nu mai vreau să țin bilețelul pe geam. Am imaginat următoarea explicație (etimologie):

– Sînt mulți proști în țara asta, bade?

– Căcărău, Măria Ta!

 

%d blogeri au apreciat: