Arhive zilnice: 10 martie 2012

Găinile lui Doru Stoica

Habar nu am cu ce scriu. Probabil cu toate odata. Am eu o comparatie care ma obsedeaza in ultima vreme si care se potriveste de minune aici: imagineaza-ti un cotet de gaini pe inserat, cand se aduna ele la culcare. La inceput cotetul e gol, apoi incepi sa aduni idei si personaje, astea sunt gainile- nu te grabesti- le prinzi si le bagi acolo. Una alba, una rosie, una porumbaca. Apoi apar fraze care iti vin in minte: alte gaini. La sfarsit apar personajele principale: motatele, la cotet si cu ele. Tot asa pina se umple cotetul de gaini adormite. Cand ai prins si ai bagat inauntru si cocosul (asta pentru mine e sfarsitul povestii) iei o lopata si tragi una tare de tot in perete ! Momentul cand tasnesc toate afara intr-un valmasag de cotcodaceala si gheare si ciocuri si fulgi e cel in care ma apuc sa scriu povestea. O scriu in 2-3 ore, fara pauze sau cu minimum de intreruperi. Cu greseli, cu repetitii, locuri comune, nu conteaza. O singura suflare. Alerg spre sfarsit si ma bucur de momentele alea enorm. E partea cea mai frumoasa. Pe masura ce scriu se schimba toate: si ideile, si personajele- iese putin altfel decat ma asteptam si iar ma bucur. A doua zi recitesc si mai aranjez pe ici pe colo cate o motzata sau golasa si gata. Daca recitind povestea a treia zi nu rad macar o data de unul singur inseamna ca am gresit ceva. Asa a fost si cu povestea pe care ti-am trimis-o tie. Am prins tarziu personajele, le-am asteptat ceva si le-am prins cu mare incantare, dar ideea e simpla si clocita de mult. A fost nevoie doar de o lopata cand a fost cotetul plin.

Citatul este din interviul pe care Doru Stoica l-a acordat blogului FanSF.

Observator cultural, 9 martie 2012

În nr. 615 al revistei Observator cultural, din 9 martie 2012 (versiunea online), la rubrica FANTASY & SCIENCE FICTION, articolul Next generation.

FRAGMENT:

Am tot scris în acești șapte ani de cînd există rubrica Fantasy & Science Fiction despre predarea ștafetei, despre pasul înapoi sau în lateral pe care, poate, ar fi timpul să-l facă cei din generația veche, lăsîndu-i în față pe cei tineri, încurajîndu-i să-și facă propriile reviste, încurajîndu-i să preia inițiativele, să facă ei asociații, romcoane etc. Totuși, de fiecare dată cred că am uitat ceva. Am uitat să-i întreb și pe tineri dacă ei chiar vor așa ceva. Că poate nu vor. Poate se mulțumesc doar să facă alticneva reviste în care ei să publice (deși semnalul cu Gazeta SF este că le pasă, că vor măcar o revistă a lor), poate se mulțumesc ca altcineva să-i publice la editurile mai cu vechime. Poate nu-i interesează convențiile naționale, premiile etc. Poate nimic din toate acestea nu se află printre dorințele lor.

Poate.

NOTĂ: Azi, 10 martie 2012, rubrica FANTASY & SCIENCE FICTION împlinește 7 ani. E timpul s-o dăm la școală, nu?

%d blogeri au apreciat: