Observator cultural, 24 februarie 2012
În nr. 613 al revistei Observator cultural, din 24 februarie 2012 (versiunea online), la rubrica FANTASY & SCIENCE FICTION, articolul „Iarnamprimăvară“.
FRAGMENT:
Am scris acest titlu într-o joacă, să-i dau un nume fișierului. Apoi am văzut că, inconștient (sau poate nu tocmai) literele se aranjaseră după voia lor și, din trecerea iernii în primăvară, cum cred că ar fi trebuit să fie formularea care să ofere o localizare în timp a celor ce urmează, ele, literele, au vrut să-mi bage în cap că iar n-am primăvară, că primăvara mea a rămas să mai bea un suc, o țuică, ceva acolo, să se mai uite după o fustă (sau o botină din cea mai fină), după un zîmbet sau mai știu eu ce poate face anotimpul care în alți ani alerga deja pe străzi cu ghioceii și zambilele după tine sau doar mie mi se pare, că eu n-am iubit iarna decît din ajunul Crăciunului (că nu poți cînta colinde pe iarbă, nu?) pînă pe la Sfîntul Ioan, odată cu terminarea sărbătorilor, după care an de an stau cu ochii pe cer căutînd o urmă de nuanță de albastru din cel cu care-i vopsit tavanul de deasupra corturilor de la Vama Veche, în partea aia dinspre Pescărie…
Dar despre SF vorbim aici, acuși vorbim, că pînă să împachetăm cortul și laptopul și e-readerul, pînă să facem comandă pe net pentru biletele de tren spre Vamă mai e, mai o carte, mai o bîrfă, mai o convenție națională sau europeană…
Și-acuma hai!
Cluburile de SF din Timișoara (Helion), Iași (Quasar) și Craiova (Victor Anestin) organizează Convenția Națională a Cluburilor și Autorilor de Science Fiction din România (că așa se chema pe vremuri, numai că pe vremurile acelea cluburile erau vreo 50 după numărătoarea lui Dan Merișca…) și asta se va întîmpla la Timișoara în week-endul 24 – 25 martie.
Lipsește ceva din poza asta?
Povești au fost, povești sînt încă…
…și or mai fi de le-om mai scri (așa, doar cu i, ca să iasă rimili).
René Magritte - Les amants (1928)
1. Puneam pe blog, pe la sfîrșitul anului trecut, o povestire de care mă săturasem s-o tot scriu, „…și viață fără de moarte“. Am scris-o prima dată acum vreo 4 ani la 2 Mai. Apoi am pierdut foile (a treia povestire pe care o pierd. Dar despre astea altă dată.) și am scris-o din nou prin ianuarie anul trecut. Și încă o dată astă-vară, la Vama Veche. Iar în decembrie m-am săturat de ea și am alungat-o de-acasă (în blog, cum ziceam).
Ei, nu mai e pe blog, am rescris-o cu vreo 450 de cuvinte mai puțin și va apărea într-o revistă… care va fi lansată luna viitoare, nu zic mai mlte deocamdată.
Dar a fost un prilej să mă întreb: dacă povestea a fost OK și fără alea 450 de cuvinte… înseamnă că mă puteam lipsi de la început de ele? Înseamnă că o poveste e gata doar atunci cînd nu mai ai ce tăia din ea? Se zice că așa e…
Pînă la urmă la ce am renunțat? La niște floricele acolo… Și la ultimul paragraf.
Și aici intră în discuție…
Antipodal by Erica Marie
2. O altă poveste scrisă cîndva și nepublicată este „Glitcherine“, comisă prin 2004 dacă nu mă înșel (sau 2005?), pusă în septembrie 2005 pe AtelierKult și gratulată cu note între 5 și 9 (pentru „Vremea zăpușelii“ am avut note de la 4 la 10, iar pentru „Microtexte“ de la 3 la 10), lăsată la dospit pînă m-am prins la ce va servi cîndva.
Am mai adaugat cîteva rînduri și i-am scos ultimul paragraf (iar!) dăruindu-i-o, acum cîteva zile, Moshului SF.
N-am s-o public în nici o revistă. În vreo carte, nu știu, mă mai gîndesc. Dacă voi face vreodată acel volum numit Transfer… poate. Deodamdată nu știu. Deși uite că s-au adunat deja patru povestiri: „Vremea zăpușelii“, „Microtexte“, „…și viață fără de moarte“ și „Glitcherine“.
*
Așa cu povestirile trimis eîn lume în februarie 2012.
Pînă la 1 martie ar trebui să mai scriu două (pentru o revistă și o antologie), iar pînă la 1 iunie încă una (asta e cu temă Raul Colentina – am început-o deja, e pentru o revistă).
Spor la scris, da?
Și acum, nelipsita poză „Haulică scriind“ (cu varianta – adevărată – „Noi scriem“):
Haulică scriind (sau Noi scriem)
Colierul de perle al bunicii 
Comentarii recente: