Oliviu Crâznic despre POVESTIRI FANTASTICE

Oliviu Crâznic scrie pe blogul lui despre Povestiri fantastice.

Michael Haulică este un scriitor care nu trebuie ratat de către iubitorii literaturii române ori de către iubitorii literaturii fantastice, fie ea română ori străină, dacă se consideră interesaţi de o călătorie cu adevărat complexă, amintind, ca stil şi atmosferă, de călătoriile oferite de către marii scriitori spanioli şi sud-americani, dar impregnată de o originalitate spectaculoasă, o călătorie în care fiecare cuvânt spune o poveste, şi în care fiecare poveste e alta de fiecare dată când o reciteşti.

Am înțeles comanda: un roman despre Vadim Darkovski și Klaus Lehnor Quasarrakis, unul despre Den Arr și ploaia violet (adică duologia, un cyberpunk – Noi, cei cu ochii arși – și un realism magic – Singurătatea ploii violete, ambele pe o planetă îndepărtată – deja începută), Vremea zăpușelii (adică Inandul, trilogia – începută și asta: Vremea zăpușeliiRevolta ÎngerilorUltimul dumnezeu), Raul Colentina (adică steampunkurile, vreo 7 – să zicem că-i începută și seria asta: Povestea jupînului Calistrat HadîmbuViața și aventurile nenicului Raul ColentinaPiatra, gratia și lanțulMagda cum laudeInsula cu eliceRoxana, Roxana, RoxanaBătăliile lui Andrian Burghelea), unul cu motocentauri… plus Iris (mai exact Șapte zile din moartea lui Iris)…  Și Madia Mangalena trebuia să fie un roman cîndva… Hai că la planuri mă pricep, nu?

Ideea e că-i musai să mă las de prostii și de pierdut timpul și de muncă în folosul societății și să-mi văd de ale mele. Mă cam roade chestia asta de ceva vreme… Ceea ce înseamnă că anul ăsta ar trebui să se schimbe ceva. Cînd o să trecem de luna martie am să știu dacă mă țin de ce spun aici sau nu. Pentru că în luna martie mi-am propus să fac un prim pas. De fapt, ar fi al doilea.

Cum m-a învățat pe mine cineva cu vreo zece ani în urmă: om trăi de n-om muri, om vedea de n-om orbi.

Da. Această însemnare a fost despre Oliviu Crâznic și cronica lui la Povestiri fantastice (Milennium Press, 2010).

Cartea poate fi achiziționată de aici: Amazon.com, Amazon.co.uk, Amazon.de, Amazon.fr, Kobo.com, Elefant.ro și de la editură (elefantul și editura în format tipărit, amazoanele, kobo și elefantul – în format electronic).

Anunțuri

10 răspunsuri

  1. Oho, 7 Raul Colentina? Super! Plus Darkovski&Co. It’s time for steamrock as the Big Game is on!:)
    P.S. Ma bucur ca a avut efect concret cronica:)

  2. Cele 7 volume de Raul Colentina le-am numărat încă de acum un an, cînd m-am gîndit că mai multe personaje din povestea lui Calistrat… ar putea avea fiecare cartea lui. Povestea cealaltă am început s-o fac din bucățile deja scrise… nu mai știu cînd, a trecut ceva vreme.
    Problema e că în martie trebuie să iau o hotărîre. Cam nasolă, dar trebuie.
    Și-apoi, dacă termin două cărți anul ăsta… înseamnă că e realizabil și restul.
    Da, face bine cîte o chestie de-asta. Mulțumesc.

    1. Eu numarasem 4, in afara de Calistrat (Colentina si Albu, care sunt favoritii mei, Burghelea si Magda), banuiesc ca se mai adauga fiica lui Albu… dar ultimul?

  3. Sa fie profesorul?

  4. Povestea jupînului Calistrat Hadîmbu – Calistrat, e clar
    Viața și aventurile nenicului Raul Colentina – Raul Colentina
    Piatra, gratia și lanțul – despre Petrica Albu
    Magda cum laude – Magda
    Roxana, Roxana, Roxana – fata lui Petrica Albu/Constantin cel Mare
    Bătăliile lui Andrian Burghelea – Burghelea
    Insula cu elice – asta e noua, n-are legatura cu vreun personaj din cele cunoscute (să știi că e o idee să fie cu profesorul. ar merge. bună treabă!)

  5. Tocmai la insula aia ma gandeam, profesorul ar fi in stare de o asemenea nazbatie! Pai, ce sa spun, cred ca s-au pus pe roate niste chestii misto – mult spor, succes cu dificila decizie pe care o pomeneai, si hai sa incercam anul asta sa dam publicului niste serii ca tot sunt la moda – o sa incerc si eu, cu Ermengaarde si intrigile ei spatiale si dinastice in mai multe volume, iar daca vine si Florin Pitea cu calugaritele si piratii lui (am vazut ca si tie ti-a sunat bine ideea din povestirea de pe blogul Moshului), cred ca da, putem incerca sa ii concuram strasnic pe aia de afara:)

  6. Știam de ce i-au pus elice insulei, știam și cum se termină povestea. Acum, că știu și CINE a făcut asta… mi-e mult mai ușr de încadrat în serie. Dar simțeam că în seria asta este. Mulțam fain. Mai am doar de scris cartea. 🙂
    Eu cred că nu e departe vremea în care autorii români de F&SF vor vinde cîteva mii de exemplare (Dan Doboș a făcut-o deja cu Abațiile, dar numai cu o floare… n-apucăm noi primăvara cea adevărată) și apoi vor pătrunde și pe piețele externe.
    NOTĂ: nu văd în chestia asta (vîndut mii de exemplare, publicat afară) un scop în sine. E vorba despre profesionalizarea scriitorului român. Moment de la care putem pune problema trăitului din scris. Deocamdată scriitorii români se alintă cînd vorbesc despre așa ceva. Bocesc și ei, asemeni televiziunilor… Că e mai ușor de bocit (cu varianta șlăgăroasă „n-am noroc, ce să fac?!“), decît de pus mîna la treabă.

    1. Cu totul de acord:) E greu, dar putem, deci o sa o facem:) Si cu cat ne straduim mai multi pe traseul asta, cu atat vom reusi mai repede. Si nu ca scop in sine, ci ca reflectare echitabila a rezultatelor, precum si ca mijloc de a asigura conditiile necesare pt a scrie mai mult, mai des si mai bine.
      Succes ne doresc!:)

  7. „Ideea e că-i musai să mă las de prostii și de pierdut timpul și de muncă în folosul societății și să-mi văd de ale mele.”

    ooooh! vedea-te-aş!

    1. da da:), aia mi-a placut si mie:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s