În nr. 611 al revistei Observator cultural, din 10 februarie 2012 (versiunea online), la rubrica FANTASY & SCIENCE FICTION, partea a doua a unui interviu cu Mircea Opriță, plecînd de la antologia de SF românesc pe care o va publica anul acesta în Spania: Partida spaniolă (II). „SF-ul nostru e mai literar“.

FRAGMENT

Michael Haulică: Credeți că sefeul românesc are un specific al lui? Există ceva „românesc“ în sefeul care se scrie în România? Tematici, abordare, stil…

Mircea Opriță: Aici ar trebui să vorbim despre tirania modelelor, despre originalitate și stil, despre talent în primă și în ultimă instanță, iar subiectul este mult prea larg ca să-l putem rezolva mulțumitor în cîteva fraze. S-a spus despre anii tinereții mele că reprezintă o perioadă cînd s-a căutat o față românească pentru SF, și cred că așa și e. A venit mai tîrziu un moment al conectării mai strînse la experiențele „fierbinți“, repede trecătoare și ele, din SF-ul american, iar în elanul acela s-au produs numeroase imitații grăbite, fără șansă de a se impune, fiindcă n-aveau nimic de impus, iar unele abia se pot citi din pricina stîngăciilor de tot felul. Au apărut însă, bunăoară în sensul curentelor cyberpunk sau steampunk, și povestiri românești remarcabile, cîteva sînt cuprinse și în antologia despre care discutăm. Părerea mea rămîne în continuare aceea că SF-ul nostru are adesea un aspect mai literar decît ce se scrie în gen pe alte meridiane, deși lucrăm cu aceleași teme și idei cu care operează toată lumea. Poate că asta ne este șansa. Observ cu bucurie că, și în comentariile de pe bloguri asupra textelor recente, acestea din urmă nu se discută exclusiv sub aspectul apartenenței la un univers tematic specific, ci li se testează și sunetul literar.