Observator cultural, 4 noiembrie 2011

În nr.599 al revistei Observator cultural, din 4 noiembrie 2011 (versiunea online), la rubrica FANTASY & SCIENCE FICTION: De ce scriem atît de rar?, anchetă la care răspund Dan Doboș, Marian Coman, Marian Truță, Lucian-Vasile Szabo, Victor Cilincă, Costi Gurgu.

Fragment:

Titlul articolului din 7 octombrie era „Debutăm greu şi publicăm rar“. Am văzut cum e cu debuturile, să vedem cum e și cu publicatul. Am invitat cîțiva scriitori de F&SF să-și exprime poziția faţă de de următoarea problemă:

Ca să trăiești din scris ar trebui să publici des (măcar o carte pe an) și să vinzi mult. Cum asta cu vîndutul nu e (numai) treaba autorului, rămînem la prima problemă: de ce scrii/publici atît de rar?

Dan Doboș: Dacă aş fi făţarnic, aş putea pretinde că intervalul de cinci ani scurs între ultima Abaţie şi noul meu roman DemNet a fost necesar construirii universului destul de vast în care doresc să îmi plasez următoarele romane.
Dacă aş dori să mă pliez pe un curent intelectual care a scos literatura science-fiction din peisajul cultural românesc, aş pretinde că mi-am petrecut un întreg cincinal rafinînd ziceri care să mă facă preferatul filologilor.
Dacă aş vrea să plutesc în siajul bonjurist al scîrbei faţă de România, aş afirma că nu am găsit o editură care să lucreze aşa cum ştiu eu că lucrează editurile americane: cu avans, sinopsis şi text mostră.
Adevărul este însă că, neputînd să trăiesc din scris, am avut foarte mult de lucru cu ceea ce americanii denumesc „day job“. Mai ales că am vreo două…

 

Anunțuri

8 răspunsuri

  1. o huca in minunatul inand…

    1. De la Maic asteptam romanul, iar de la tine continuarea romanului Imperiul Marelui Graal. Viitorul poate fi schimbat s-in bine!

  2. După ce am citit acest articol cred că sumbru se arată viitorul…

    1. Afara de cazul ca il schimbam:)

  3. De ce să fie sumbru? Pînă la urmă viitorul e așa cum ni-l facem, nu? Treaba asta cu grijile cotidiene și lipsa timpului e doar o alintare… Cititi ultimele interviuri ale lui Lucian Dan Teodorovici si vedeti cum a scris un roman. Si are si el grijile lui, are si el un job destul de acaparant… S-a sculat in fiecare zi la 4 dimineata si a scris pina la ora plecarii la serviciu. Asa a terminat „Matei Brunul”.
    Imi pare rau ca n-am mai reusit sa fac ceea ce am facut cind am scris Huca: timp de doua saptamini, in fiecare noapte, m-am inchis in bucatarie intre orele 0 si 2 si am scris cam 7 pagini pe „sedinta” (de mina). Si tot ocupat eram si atnci, ce fac acum faceam si atunci.
    Dar uneori alunecam sub vremi. Si acceptam asta.

  4. […] un răspuns la întrebarea ”De ce scriu atât de rau?”, într-o anchetă realizată de Michael Haulică. […]

  5. […] la întrebarea ”De ce scriu atât de rau rar ( 🙂 )?”, într-o anchetă realizată de Michael Haulică. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: