Arhive lunare: august 2011

Observator cultural, 26 august 2011

În nr.589 al revistei Observator cultural, din 26 august 2011 (versiunea online), la rubrica FANTASY & SCIENCE FICTION, un interviu cu Marian Coman: Nu e ușor să fii și autor, și editor, și agent.

Fragment:

Îl bagă cineva care contează în seamă pe autorul român? Da. Cititorii. Care îi scriu e-mailuri, care îi postează comentarii pe Facebook, care-i dau telefoane și-l întreabă de sănătate și de următoarea povestire, de următoarea carte, de părerea lui despre criză ori despre următorul război mondial. Glumesc, dar ăsta e adevărul. Nu, critica din România – bună sau rea – nici nu m-a descurajat, nici nu m-a încurajat. Cititorii sînt cei care au făcut-o. Și prietenii. Fie ei cititori, scriitori sau critici literari.

Dilemateca 64, septembrie 2011

Azi a apărut numărul 64 al revistei Dilemateca.

Articolul meu este despre antologia Sfîrșitul lumii. Povestiri ale apocalipsei (editor Martin H. Greenberg, Millennium Books, 2011).

Cîteva lucruri din sumar: un interviu cu Ioana Pîrvulescu, o anchetă (Aveți superstiții?) de Marius Chivu, o povestire de Radu Pavel Gheo.

Întoarcerea lui IO

Io se întoarse și zise:

Adică am revenit din vacanță (vacanțe, că două mai mici înseamnă mai multe) și îmi tot fac liste cu treburile rămase nefăcute sau care au ajuns să fie făcute.

Vama Veche 2011: scriind „...și viață fără de moarte“

Vama Veche și Brașov sună bine ca destinații de vacanță, ar trebui să facem asta mai des. Poate să atingem și alte locuri, așa că am ajuns la concluzia că vacanța ideală ar fi așa (dar NUMAI cu un netbook în dotare): două sptămîni la Vama Veche, două săptămîni la Brașov și una mai încolo (Stockholm în 2012, Londra în 2013 etc.).

Brașov 2011: stînd așa, zicînd nimic

Sună bine, nu?

În țara de unde vin ... bărbații au nume de străzi...

*

Revenind la țărișoara noastră și la sefeul mioritic aflu că aici s-a întîmplat ceva extraordinar, dar cei care se dau drept promotorii lui (ai sefeului miroritic) se fac că plouă. Dacă te-ai uita numai în gura lor ai crede că la noi apar doar două cărți pe an și în România nu există decît vreo 2-3 scriitori de SF. Noroc că nu se uită prea multă lume în gura lor și putem vedea ce se întîmplă de fapt.

Iar faptul este că Marian Coman a publicat un volum în limba engleză, Fingers and other fantastic stories, un experiment (cum zice el), patru povestiri traduse în limba engleză de Carmen Dumitru și Raluca Chirvase, să vadă ce se întîmplă, și chiar se întîmplă, pentru că volumul se vinde pe amazon.com și chiar se vinde, pentru că Jeff VanderMeer a scris despre el pe blogul lui, pentru că au apărut și comentarii și, culmea! (dar eu am mai zis asta în ultimii 10 ani) lumea (de dincolo) pare destul de interesată de ceea ce se întîmplă prin sefeul mioritic și destul de interesată să-l citească. Dovadă e și numărul destul de mare de exemplare vîndute de Marian pînă acum, de poziția în clasamentele amazon.com.

*

Mîine o să apară Dilemateca, cu articoul meu despre Sfîrșitul lumii. Povestiri ale apocalipsei, antologie de Martin H. Greenberg (Millenium Books, 2011).

Vineri apare numărul 589 al revistei Observator cultural, varianta online, unde am un interviu cu Marian Coman despre Fingers.

Observator cultural, 12 august 2011

În nr.586 al revistei Observator cultural, din 12 august 2011 (versiunea online), la rubrica FANTASY & SCIENCE FICTION, articolul Cu tirul la călcat de broaște.

Fragment:

A apărut numărul 14, pe iulie – august, al revistei timișorene Helion, un număr dublu așadar. Numai că, parcurgînd sumarul, primim cam jumătate din cît aveam altădată într-un număr simplu, pe o lună. Nu-i bai, își zice cititorul, „puțin, dar bun“, ăsta e un slogan care prinde întotdeauna. Secțiunea în care „puțin, dar bun“ are impactul cel mai puternic este, evident, „Laborator SF“, adică proza. Noua apariție Helion oferă cititorilor o singură povestire și aceea… hm, hm… Comme ci, comme ça… Comment ça va? Pourquoi? Așa!
Mircea Băduț este autorul unui număr impresionant de cărți de informatică, publicate din 1994 pînă în prezent. Povestirea publicată în Helion se numește „Ziua lor“ și începe incitant, cu o moarte, cu o presupusă sinucidere… Apoi, căutînd motivele acestei sinucideri, autorul își înfundă cititorii (sau, poate, doar pe mine) în povești matematice, în termeni OK pentru cei obișnuiți, ceea ce, de fapt, n-ar fi o tragedie, pentru că folosirea lor e coerentă, dar unde duc toate astea, unde duc? La o poantă optzecistă și cam atît, că nu te înalță, nu te face să rămîi pe gînduri, nu nimic. Doar să regreți, încă o dată, că o revistă ca Helion nu are și ea un redactor, măcar unul, să mai aranjeze textele tinerelor talente. Mai mult sau mai puțin tinere, mai mult sau mai puțin talente. Redactor, corector, cineva, acolo, ca să ne scutească de lucruri de genul „consilier președințial“, „o răspundere de magnitudinea asta“, „să reaplice mai atent procesarea“, „cu tegumetul facial albăstrit“ etc. Din cînd în cînd, se vede meseria autorului și asta îl ajută, îi face credibilă povestea (cu toată păsăreasca exprimării), iar „psiho-algebra“ chiar sună bine!

Observator cultural, 5 august 2011

În nr.586 al revistei Observator cultural, din 5 august 2011 (versiunea online), la rubrica FANTASY & SCIENCE FICTION, articolul Romconul, cestiune arzătoare.

Fragment:

La inițiativa Societății Române de Science Fiction și Fantasy va avea loc, în weekendul 5-7 august, prima convenție națională de science-fiction (adică Romcon) după mai mulți ani de pauză. Evenimentul se va desfășura în primele trei zile ale taberei Atlantykron, cazarea participanților fiind asigurată la un hotel din Cernavodă sau, cu cortul propriu, pe insula de pe Dunăre unde are loc tabăra.
Evident, evenimentul nu trece neobservat, nebăgat în seamă, neexploatat, neînregimenat sau nefolosit ca muniție. Discuții între prieteni, comentarii cînd ironice, cînd heirupiste, declarații de război, frustrări, împăunări și pupat toți piața endepedenții. Convenția națională de science-fiction (Romconul, adică) este o temă majoră și cu potențial despre care poți avea o multitudine de păreri, dar despre care e greu să taci.

Osama! Oßama! Obama!

De mult voiam să scriu asta: Osama! Oßama! Obama!

Tristețea talentului din spatele culiselor

Mi-am tot notat niște lucrușoare de pus în însemnările de pe blog. A trecut vremea peste ele și e cazul să le scot de pe desktop, să le trimit spre locul destinat, chiar dacă a trecut vremea peste ele și e cazul să le (și tot așa).

trist este ca europa va crede ca sf-ul romanesc consta in 30 de carti inexistente pe piata, un autor plin de premii pt o carte scrisa (pardon, doua, ca e sf 2), un promotor care nu a publicat pe nimeni si nu a scris despre nimeni nicaieri, si o revista care nu apare… (extras dintr-un mail primit)

*

Când a debutat, în 1960, cu volumul Primele iubiri, puțea de talent. I s-a părut prea puțin. (Stefan Agopian, http://catavencu.ro/nichita-stanescu-iii-3452)

*

Ca să vezi ce-am gasit pe olimpiade.ro, pe forum. Întreaba unul „De ce nu se face la școală literatură SF (eu am facut doar o lectie în clasa a 8-a) ?” – și începe să dea argumente. Răspunsul unui gagiu: „E mult mai interesanta o carte despre un taran profitor care se casatoreste cu una naspa pentru pamant chiar daca el o iubea pe una buna…”

*

Dar pe-aia cu „în spatele culiselor“ ați auzit-o? Oana Dobre, la Realitatea (luni, 18 iulie). De două ori, să nu credem cumva că i-o fi scăpat. Oana Dobre nu era acolo în calitate de bucătăreasă, ci de jurnalist. O-ana n-are mere, O-ana are culise.

*

Comenariu la o recenzie la steampunk: Nene Ursule, sa o tineti tot asa, imi doresc sa vad cat mai multe antologii ale scriitorilor romani!

*

Eu nu știu ce sport cred că practică băieții ăștia de pe la noi, dar ce am văzut la cupa mondială de fotbal  feminin sigur era fotbal – golul Mariei Hammarström:

Mircea Opriță despre „Torquemada“…

În numărul 14 al revistei Helion, Mircea Opriță scrie despre cartea mea, …nici Torquemada, un articol intitulat „Dincolo de etichete“.

Finalul articolului: „Chiar dacă stilul de ansamblu al cărții este al unui scriitor (de talent, fără îndoială, confirmat și în ampla lui serie de povestiri și nuvele, de la Madia Mangalena încoace), judecățile valorice asupra lucrărilor comentate „metatextual” trebuie luate în serios. Curajul de opinie critică nu poate fi confundat cu atacul la persoană, iar faptul că te străduiești să-ți formezi un sistem propriu de valori, echilibrat în fond, n-are nicio tangență cu actul inchizitorial. Torquemada rămâne în continuare în epoca lui revolută, iar dacă a pătruns cumva (și nu mi-am dat eu seama) în SF-ul românesc, atunci e cazul să-i căutăm urmele în altă parte și în altă carte.“

Obiectiv cultural nr.8, iulie 2011

A apărut Obiectiv cultural nr. 8 (iulie 2011), suplimetul cotidianului Obiectiv – Vocea Brăilei.

La rubrica Zepelinul cuantic am articolul Antologii românești în 2011.

LATER EDIT: Colegul meu de pagină, Bodan Hrib, are un articol interesant, Aberațiile unui scriitor închipuit. De citit, de luat amninte. E bind cînd cineva spune cum  stau lucrurile în realitate. Cînd acel cineva chiar știe cum stau lucrurile.

În general lumea își imaginează cum e viața, ceea ce nu împiedică pe nimeni să-și dea cu păerea, să dea lecții, să emită sentințe. Ca băieții ăia de la televizor care își dau cu părerea despre lucuri pe care nu le cunosc, dar cu o mină de atotștiutori…

E bine cînd despre unele lucruri vorbesc cei cărora li se întîmplă acele lucruri.

Dilemateca 63, august 2011

A apărut  umărul pe august (nr.63) al revistei Dilemateca.

Aricolul meu este „Ideea și speculația“ (despre Flashforward, de Robert J. Sawyer, Leda, 2011).

%d blogeri au apreciat: