Arhive lunare: mai 2011

Programul meu la Bookfest 2011

SÎMBĂTĂ

ora 12.30 – TRITONIC. Liviu Radu – Lumea lui Waldemar, volum cîștigător al Premiului „Ion Hobana“ 2011 pentru cel mai bun roman fantasy. Invitați: Lviu Radu, Horia Gârbea, Dănuț Ungureanu, Michael Haulică.

ora 14.15 – MILLENNIUM BOOKS. Lansare noutăți și decernarea premiilor Galileo 2011. Printre cărțile lansate: Michael Haulică – …nici Torquemada. Prezintă Mircea Opriță, Cătălin Badea-Gheracostea.

ora 17.00 – 19.00. EAGLE (stand ELEFANT.RO). Sesiune de autografe, autori publicați în colecția Seniorii Imaginației. Printre ei: Michael Haulică (Madia Mangalena, Eagle, 2011, ediția a 2-a).

DUMINICĂ

ora 12.00 – LEDA. Lansare noutăţi în colecţiile „Thriller”, „Mister”, „SF/Fantasy Leda” – Furioşii de David Moody, Dublă constrîngere de Chris Bohjalian, Viziuni însîngerate de Kay Hooper, După faptă şi răsplată de Kate Atkinson, Flashforward de Robert Sawyer, Cartea Soarelui Nou 4: Citadela autocratului de Gene Wolfe. Invitați: Ștefan Ghidoveanu, Cristina Ghidoveanu, Florin Pîtea, Michael Haulică.

Petru Cimpoeșu și Dan Stanca la Literatura de azi

LITERATURA DE AZI / TVR Cultural, 23 mai, 21.30


Doi prozatori originali sînt invitaţii criticului literar Daniel Cristea-Enache în această ediţie a emisiunii Literatura de azi.

Petru Cimpoeşu trăieşte la Bacău şi plăsmuieşte lumi periferice, ca în romanele, de registre diferite, Povestea Marelui Brigand şi Simion liftnicul. Prima dintre cărţi, masivă şi densă, este „un roman spectral şi fantasmatic, care deplasează şi reconstituie liniile de forţă ale realului”. Discuţia porneşte de la a doua ediţie a romanului Firesc (Ed. Polirom), apărută după douăzeci şi cinci de ani, într-un context complet diferit.

Deopotrivă jurnalist şi scriitor, unul dintre numele de vîrf ale generaţiei ’90, Dan Stanca este un romancier prolific, publicînd anual cîte o carte nouă. Cu Noaptea lui Iuda (Ed. Humanitas), pornind de la atentatul de la World Trade Center care a schimbat faţa lumii şi structura istoriei contemporane, autorul a dat „un roman absolut remarcabil, cîştigînd pariul cu critica şi cu sine însuşi”.

(comunicat)

Observator cultural, 20 mai 2011

În nr.575 al revistei Observator cultural, din 20 mai 2011 (versiunea online), la rubrica FANTASY & SCIENCE FICTION, articolul Apropo de Bookfest…

Fragment:

Peste o săptămînă o să fim în plin Bookfest, tîrgul de carte de vară.
Va fi un tîrg de criză? Unul de ieșire din recesiune? După amînarea termenelor de înscriere, am dedus că n-a mai fost înghesuiala din anii trecuți și s-ar putea să avem mai puține edituri expozante. După embargoul pus împotriva editurilor care nu și-au plătit datoriile din anii precedenți, am dedus că trăim într-o lume normală totuși, iar primul semn al normalității este chiar acesta, că ne considerăm normali. Editarea de carte este un act cultural, dar este și o afacere în același timp. Și aici intervin micile variabile: pentru unii, mai mult act de cultură, pentru alții, mai mult afacere.
Editurile care publică literatură F&SF (iarăși oripilez lumea cu acest termen, „literatura F&SF“, pe unii pentru că ori e literatură, ori nu e, pe alții pentru că pun alături de cuvîntul literatură sigla F&SF) au pregătit, ca de obicei, o traistă de noutăți și bine-ar fi să fie așa avînd în vedere că la Tîrgul de Carte F&SF „Final Frontier“, organizat de Bookblog (bookblog.ro) în martie, noutățile n-au prea fost în exces (dacă mi se permite să zic așa).

Tîrgul Național al Cărții de Poezie, 18 – 22 mai 2011

Programul evenimentelor

Miercuri, 18 mai:

Rotonda MNLR, Bdul Dacia nr. 12

Ora 12.00 – Conferinţă de presă. Deschiderea TNCP.

Prezintă: Lucian Chișu, Florin Rotaru, Ioan Cristescu, Dan Mircea Cipariu.

Ora 15.00 – Spectacol de poezie şi pantomimă

Poeţi invitaţi şi actori ai Teatrului Masca – pe trotuarul care leagă

Muzeul Naţional al Literaturii Române de sediul Uniunii Scriitorilor

din România (Casa Monteoru).

Ora 15.30 – Vernisajul expoziției de carte bibliofilă și ilustrație de carte

(Liceul de Arte Nicolae Tonitza. Prof. coord. Iuri Isar)

Ora 18.00 – Lectură  de poezie: Marian Drăghici, Octavian Soviany, Paul Vinicius, Florin Iaru,

Claudiu Komartin.

Moderator : Cosmin Perța

Uniunea Scriitorilor din România, Sala Oglinzilor

Calea Victoriei nr. 115

Ora 14.00 – Vernisajul expoziţiei de fotografie  realizată de Ion Cucu.

Prezintă: un cristian

Biblioteca Metropolitană, Sala de conferinţe

Strada Tache Ionescu nr. 4

Ora 19.00 – Lectură de poezie: Dumitru Bădiţa, Simona Grazia Dima, Ofelia Prodan.

Moderator: Felix Nicolau

Joi, 19 mai:

Rotonda MNLR, Bdul Dacia nr. 12

Ora 14.00 – Colocviu: Starea traducerilor de poezie

Invitaţi: Dinu Flămând, rezidenţii programului de traduceri ICR.

Moderator: Florin Bican

Ora  17.00 – Clubul de lectură Institutul Blecher. Citesc: Ivan Hristov, Santha Attila, Gabriel Dalis.

Lectură din volumul “Zidul de mătase” de Constantin Virgil Bănescu

(Casa de editură Max Blecher, 2011)

Moderator: Claudiu Komartin

Uniunea Scriitorilor din România, Sala Oglinzilor

Calea Victoriei nr. 115

Ora 16.00 – Lectură de poezie: Miruna Vlada, Ștefan Manasia, Lucian Vasilescu.

Moderator: Cosmin Perța

Ora 18.00 – Recital: Eusebiu Ştefănescu şi Maria Gheorghiu.

Ora 20.00 – Recital de poezie:  Corina Ciucă, bursieră a Fundaţiei Dan Voiculescu.

Prezintă: Daniel Octavian Bejan şi Traian T Coşovei.

Recital: Traian T. Coşovei şi Florin Chilian.

Biblioteca Metropolitană, Sala de conferinţe

Strada Tache Ionescu nr. 4

Ora 18.00 – Lectură de poezie: Adela Greceanu, Elena Vlădăreanu, Andra Rotaru, Nichita Danilov, Oana Catalina Ninu.

Moderator: Cosmin Perța

Cafeneaua La Muzeu

Str. G-ral Christian Tell nr. 27

Ora 20.00 – Lectură de poezie: Teodor Dună, Dan Sociu, Răzvan Ţupa, Mugur Grosu, Stoian C. Bogdan.

Moderator: Felix Nicolau

Vineri, 20 mai:

■ Rotonda MNLR, Bdul Dacia nr. 12

Ora 14.00 – Masă rotundă: România literară – Observator cultural

Starea poeziei contemporane

Invitaţi: redactori şi colaboratori ai revistelor .

Moderator: Paul Cernat

Ora 17.00 – Cafeneaua critică: Dezbatere cu tema: Cărţi de poezie 2010-2011. Bilanţ de etapă

Ion Bogdan Lefter  şi invitaţii săi: poeții Traian T. Coşovei, Ion Mureșan, Radu Vancu,

Daniel D. Marin şi alţi autori de cărţi apărute în 2010-2011, precum şi poeta  Magda Cârneci

şi criticul Cosmin Ciotloş.

Moderator: Ion Bogdan Lefter

Ora 18.30 – Lansare carte altFEL: “Copacul cu Poezie”.

Invitati: Irina Mavrodin, Radu Visan.

Recită Gabriela Ioniţă

Ora 19.00 – Lansarea Volumului de Poezie: “Anotimpurile Vârstei”, de Costin David.

Prezintă Emil Lungeanu şi Mihail Lungeanu

Ora 20.00 – Seară de proiecţii video cu poeţi din străinătate.

Uniunea Scriitorilor din România, Sala Oglinzilor

Calea Victoriei nr. 115

Ora 16.00 – Lectură de poezie:  Ion Mureşan, Alexandru Vakulovski, Moni Stănilă, Dan Coman, Doina Ioanid.

Moderator: Cosmin Perța

Biblioteca Metropolitană, Sala de conferinţe

Strada Tache Ionescu nr. 4

Ora 19.00 – Recital: Doru Stănculescu.

Lectură de poezie: Doina Uricariu, Ileana Mălăncioiu, Iolanda Malamen,  Ana Blandiana, Magda Cârneci, Ioana Greceanu.

Moderator: Miruna Vlada

Cafeneaua La Muzeu

Str. G-ral Christian Tell nr. 27

Ora 20.00 – Lectură de poezie: Dorel Macarie, Nicolae Scheianu, Andra Rotaru, Radu Vancu, Vasile Leac, Mihai Goțiu.

Moderator: Felix Nicolau

Sâmbătă, 21 mai:

Rotonda MNLR, Bdul Dacia nr. 12

Ora 12.00 – Preambul  la Congresul Naţional de Poezie, 2011

Invitat special: Gellu Dorian, alături de Adrian Alui Gheorghe.

Moderator: Dan Mircea Cipariu

Uniunea Scriitorilor din România, Sala Oglinzilor

Calea Victoriei nr. 115

Ora 16.00 – Lectură de poezie: Angela Marinescu, Nora Iuga.

Moderator: Miruna Vlada

Biblioteca Metropolitană, Sala de conferinţe

Strada Tache Ionescu nr. 4

Ora 18.00 – Lectură de poezie: Constantin Acosmei, Şerban Axinte, Andrei Bodiu, Romulus Bucur,

Violeta Savu, Gelu Vlașin.

Moderator: Felix Nicolau

Cafeneaua La Muzeu

Str. G-ral Christian Tell nr. 27

Ora 20.00 – Petrecerea de final  a TNCP ediţia a II-a:

Lecturi – Ion Mureşan, Paul Vinicius, Cosmin Perţa, Vasile Leac.

Muzica – Mircea Tiberian.

Moderator: Ioan Cristescu

Duminică, 22 mai:

Rotonda MNLR, Bdul Dacia nr. 12

Ora 16.00 – Închiderea oficială a TNCP. Prezentarea raportului Târgului.

(Alte amănunte pe site-ul TNCP)

DCSF

Mai am cîteva pagini și sînt gata cu revizuirea materialului pentru volumul …nici Torquemada, cel de-al doilea volum de publicistică pe care-l public și care, ca și primul (Nu sînt guru, Tritonic, 2007), cuprinde articole publicate în revista Observator cultural (acum perioada cuprinsă este mai 2007  – mai 2009).

Volumul va apărea în colecția Metatext și va avea o prefață de Mircea Opriță.

Și pentru că peste două săptămîni îl vom vedea cu toții la Bookfest, public aici un articol:

DCSF

S-au împlinit în martie patru ani de cînd apare rubrica aceasta, săptămînă de săptămînă (cu foarte puţine excepţii), şi nu cred că am răspuns vreodată la întrebarea De ce SF?

Ce-i face pe oameni să se apropie de acest gen? De ce le place unora să citească astfel de cărţi, de ce le place să le scrie, să le editeze (iar aici mă refer strict la cei care editează cărţi din pasiune pentru gen şi nu doar din raţiuni comerciale)?

Dacă îi iei la întrebări pe fanii genului ţi se va pomeni de Jules Verne şi H.G. Wells, de fasciculele CPSF din biblioteca (podul) casei sau, în cazul generaţiilor mai tinere, de Frank Herbert sau Isaac Asimov. Poate chiar de William Gibson, care a însemnat întîlnirea hotărîtoare pentru mine; fără Gibson aş fi rămas, probabil, un cititor ocazional de „literatură de anticipaţie“ sau, în orice caz, n-aş fi apucat-o pe drumul pe care am apucat în anii ’90.

De ce SF? Pentru că este un loc al evadării, o posibilitate de fugă – sau explorare – care stîrneşte gena exploratorului din noi. În fiecare carte SF găseşti o lume întreagă de cercetat, de înţeles, iar dezvoltarea personajelor, a poveştii, îşi află împlinirea în această lume şi nu în alta.

Te poţi lăsa furat de gadgeturi, de minunate invenţii sau de speculaţii, şi dacă ai o minte cît de cît dedată cu abstractul, cu gîndirea ştiinţifică, toată recuzita aceasta devine un joc al minţii, dătător de fiori.

Dar s-a spus, de mulţi ani, că literatura SF nu este despre gadgeturi, ci despre oameni. Care oameni? Cei pe care-i vedem pe stradă sau în autobuz? Sefeul e despre oamenii care trăiesc în condiţiile propuse de autor, în ipotezele lansate, despre oamenii care relaţionează cu un mediu (natural, social, filozofic – dacă vreţi) inventat/propus. Personajul din SF este omul supus unor teste, aşa cum, înainte de a fi lansate pe piaţă, automobilele sînt supuse testelor pentru a prevedea cum se comportă în anumite condiţii.

Evident, un scriitor poate alege să scrie despre gadgeturi sau să scrie despre oameni. Poate alege să scrie despre o navă, o armă, o clanţă – ce minunată e aceasta, cîte lucruri se pot face cu ea, cum funcţionează (în cele mai mici amănunte), iar personajul nu este decît cel care te conduce printre ele, este doar acela care apasă clanţa… Sau poate alege să scrie despre acel personaj, iar nava, arma, clanţa nu sînt decît obiecte, aşa cum, pentru oamenii din jurul nostru sînt maşinile, ceasurile, pixurile etc. Şi povestea să fie a personajului.

E greu să scrii SF. Un scriitor obişnuit (de mainstream; facem deosebirea aceasta între mainstream şi gen) scrie despre oameni şi toată atenţia şi harul lui sînt concentrate asupra acestora. Restul… este la îndemînă. Altcineva a făcut lumea, iar el n-are altceva de făcut decît s-o lase să existe în jurul personajelor. Un scriitor de SF însă trebuie să-şi creeze lumea. De la peisaje la tehnologie, de la micile lucruri care definesc fiecare om în parte la felul în care acestea îi modelează comportamentul, aspiraţiile şi calea spre împlinirea lor. Şi – cel mai greu dintre toate – întreg acest ansamblu trebuie să funcţioneze. Să fie credibil. Să nu dea impresia de fals, de contrafăcut, de artificial.

Pentru că cititorul de SF este, la rîndul lui, un om pregătit, instruit, citit, care, în multe cazuri, este specializat în domeniul abordat de scriitor. Şi-atunci nu-l poţi minţi, minciuna se deşiră şi tu, ca autor, îţi pierzi credibilitatea. Şi degeaba personajul are nişte trăiri, dacă ipoteza de la care se pleacă e falsă. E chestie de matematică: ai distrus ipoteza, s-a ales praful şi de concluzie. Un om dintr-o lume falsă nu poate fi decît tot fals.

Şi de-abia de aici încolo se poate vorbi despre harul scriitorului, despre dragul lui de cuvinte, despre măiestria cu care ştie să le aleagă şi să le pună alături în pagină. De-abia de aici încolo putem vorbi de literatură, aşa cum o înţelege toată lumea.

De aceea, atunci cînd îi iese, scriitorul de literatură SF este cu adevărat un creator. Şi este un om liber tocmai din acest motiv: că nu e constrîns de înfăţişarea şi regulile lumii care există în afara celor patru pereţi între care vieţuieşte. Poate oricînd să deschidă uşa şi afară îl va aştepta o altă lume, ale cărei reguli sînt făcute de el.

Am zis mai devreme „atunci cînd îi iese“. Păi toată literatura despre care se vorbeşte, despre care merită vorbit, este cea care „iese“. Indiferent de gen, 90% din ce se face e bun de aruncat, după cum se spune, aşa că şi sefeul de calitate e de căutat tot prin acele zece procente de reuşite. Cu cît se publică mai mult, cu atît numărul care exprimă cele zece procente este şi el mai mare.

De ce SF? Pentru că aceia care iubesc genul, fanii adică (şi aici ar trebui incluşi nu numai cei cărora li se adresează „produsul“, dar şi producătorii, fie ei scriitori, artişti plastici, pînă la editori, redactori etc., pentru că şi ei se consideră fani), au un sentiment de apartenenţă la un grup, se cunosc între ei, relaţionează, se adună la conferinţe locale, regionale, naţionale, continentale sau mondiale, se strîng în jurul blogurilor mai nou, ţin permanent legătura unii cu alţii, cititorii între ei sau cititorii cu scriitorii şi editorii… Un scriitor de SF este mult mai apropiat de cititorii lui, se află aproape în permanenţă în contact cu ei, nu numai cu ocazia lansărilor de carte, cînd schimbă două vorbe amabile şi dă un autograf. Există o solidaritate, un sentiment al împărtăşirii a ceva ce au ei în comun, şi de asta nu are parte chiar orice scriitor.

În toate aceste rînduri nu am vorbit despre eşecuri. Despre revistele care mor – fie din cauze financiare, fie din cauza distribuţiei, fie că nu ajung la o anume calitate. Despre cărţile care nu ajung la sufletul cititorului, care dezamăgesc – fie ca veridicitate a lumii propuse, fie ca realizare literară. Dar eşecurile, şi aici, nu fac decît să pună în valoare reuşitele. Sau, poate, aici mai mult decît oriunde.

De ce SF? Uite-aşa, pentru că unii dintre noi îl iubesc, şi dacă ajungi să iubeşti ceva, chiar nu mai contează de ce.

(Observator cultural, Nr. 470-471, 16 aprilie 2009)

Observator cultural, 13 mai 2011

În nr.574 al revistei Observator cultural, din 13 mai 2011 (versiunea online), la rubrica FANTASY & SCIENCE FICTION, articolul Colocviul și premiile „Ion Hobana“.

Fragment:

Colocviul „Ion Hobana“, organizat de Asociaţia Scriitorilor Bucureşti şi Societatea Română de SF şi Fantasy (7 mai 2011), nu înseamnă numai o sesiune de comunicări, ci înseamnă, din acest an, şi premiile „Ion Hobana“, care vor fi importante de-acum pentru întreaga suflare sefistă românească. Iar implicarea ASB vine să oficializeze cumva premiile, să le dea greutate.
Bineînţeles că vor fi discuţii, ca la orice premii. Au fost încă de cînd s-a anunţat intenţia de a fi conferite. Au fost apoi cînd s-au anunţat cîştigătorii, cînd nu s-a anunţat juriul şi apoi cînd acesta a fost, în sfîrşit, făcut public. Şi vor mai fi în perioada următoare, cu trimiteri la alte premii, la polemici şi controverse mai vechi etc.
Dar să nu ne grăbim.

Lansare de carte: “Benzile desenate și canonul postmodern” de Ion Manolescu

• Miercuri, 11 mai, ora 18:00
Muzeului Țăranului Român (Clubul Țăranului)
Prezintă:  Simona Popescu, Dodo Niță și Ana Chirițoiu; moderator: Oana Boca

Volumul Benzile desenate și canonul postmodern cuprinde articole de istorie literară, cronici și studii de teorie literară și culturală grupate sub semnul culturii de consum și al noului canon constituit în a doua jumătate a secolului 20.

„Prin zonele de interes pe care le valorifică, Benzile desenate si canonul postmodern încearcă să acopere gusturi, așteptări și niveluri de receptare nuanţate: cronici de întîmpinare ale unor bestseller-uri românești și universale, articole de teoria imaginii (aplicate benzii desenate, desenului animat sau videoclipului), studii de istoria literaturii (vizînd redefinirea noţiunii și o reevaluare a cîmpului cultural autohton), manifeste și articole programatice (în care sînt demontate o parte dintre prejudecaţile sistemului critic românesc, înainte și după 1989). Prin contactul între propriile sisteme de valori și cele care se degajă din manuale, dicţionare, antologii, istorii sau monografii, cititorii volumului pot ei inșiși ilustra o perspectivă culturală alternativă. O perspectiva în care valorile estetice și cele sociologice coexistă, iar autorii și operele relevante ale celor două circuite (acum reunite) nu se mai exclud reciproc: Călinescu și Tolkien, Amintiri din copilărie și Beavis & Butt-Head, Patapievici și C. Arnal. Amatorii de pariuri culturale vor găsi în Benzile desenate și canonul postmodern nu numai schiţa imprevizibilă și deseori fluctuantă a fenomenului literar autohton după 1989, dar și pronosticurile autorului, cu gradul lor de realizare sau eșec (apăute iniţial în reviste culturale autohtone și într-un volum de popularizare a literaturii române în SUA, articolele și studiile din această carte sînt republicate cu cîteva minime revizuiri și completări) Ion Manolescu.

Cartea adreseaza cîteva provocări intelectuale diferitelor categorii de cititori: „Publicului nespecializat, îi expune o radiografie a amestecului de genuri care îl asaltează de pe tarabe, din vitrinele librariilor sau din pixelii ecranului televizorului. Istoricilor și criticilor literari, le sugerează că disciplina / profesia lor nu mai înseamnă astăzi, la începutul secolului 21, stricta analiză literară a unei cărţi sau a unei epoci. Profesorilor, studenţilor și elevilor susţinători ai specializării fixe, le oferă o alternativă la opţiunea didactică istoricistă (necesară, dar mecanică și incompletă), prin recursul la instrumentele teoriei interdisciplinare. În fine, teoreticienilor literari, le intărește convingerea că textul și imaginea au devenit, în noua așezare postmodernă a valorilor, actori nedespăţiţi ai scenei culturale.” (Ion Manolescu)

„În plină «epocă de aur» ceaușistă, copilăria lui Ion Manolescu (n. 1968) a fost marcată iremediabil de revista franțuzească de benzi desenate Pif Gadget. Pentru «Johnny», ca și pentru o întreagă generație de copii născuți în perioada 1950-1970, acest săptămînal a fost singura cale de evadare dintr-o lume cenușie, tristă, dirijistă pînă în cele mai intime detalii. După cum spune chiar autorul, «Una dintre marile bucurii ale copilăriei mele venea adusă de poștaș în forma unei reviste în culori, ambalată într-un plastic moale și lipicios pe care îl miroseam îndelung, înainte de a-l deschide. Era Pif Gadget».” (Dodo Niță, autor al Istoriei benzii desenate românești. 1891-2010)

Ion Manolescu s-a născut pe 15 aprilie 1968, la București. Este conferențiar doctor, activînd în Departamentul de Literatură Română de la Facultatea de Litere din cadrul Universității Bucureși. Este bursier New Europe College, 1996-1997; Netherlands Institute for Advanced Study, 1998; New Europe College-LINK, 2005-2006; Wissenschaftskolleg zu Berlin, 2010. Dintre volumele publicate, amintim: Noțiuni pentru studiul textualității virtuale (Ars Docendi, 2002); Videologia. O teorie tehno-culturală a imaginii globale (Polirom, 2003), volum distins cu Premiul Asociației de Literatură Generală și Comparată din România (2004); O lume disparută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (coautor, Polirom, 2004); Explorări în comunismul românesc (coautor, vol. I-II, Polirom, 2004-2005), volum distins cu Premiul Cuvîntul (2006); Derapaj (roman, Polirom, 2006), volum distins cu Premiul special Observator cultural (2007), Premiul revistei Tomis (2007), Premiul Vladimir Colin (2008), mențiune internațională KulturKontakt și Bank Austria Literaris Wien (2008).

Vă așteptăm cu drag,
Oana Boca
Director de Imagine Polirom


Cei șapte samurai din Obor și ISSN-ul frumoaselor zaraze

1

Tot beau, de cîteva  zile, un ceai luat din Obor. Adică, mai exact, din magazinul proaspăt deschis în Bucur Obor, la subsol. Cică magazin eco. Ei, lăsați…  că am văzut acolo și coca-cola (îmi cer scuze că pomenesc marca asta de otravă), și produse de panificație sau roșii în bulion, pe etichetele cărora nu vreți să știți ce scrie.

Am găsit totuși un butic cu chestii mai aproape de eco, unul de ceaiuri și unul de cafea.

Ăla cu ceaiurile… iami! Și ceaiul ăsta, botezat de ei Cei șapte samurai, e un deliciu. Ce aromă, ce… Eu îl eau combinat cu oleacă de ceai negru, indian.

Voi reveni și asupra celui de cafea, și nu numai pentru că au un fanzin!

2

Apropo de ceai. Îm amintesc din cînd în cînd de o ceainărie din Brașov, pe strada Barițiu, unde am băut un ceai cîndva, Caius Dobrescu și cu mine. Prin viața unui om sînt momente faine și nu știe nimeni ce le face minuntate, ce le face să rămînă în amintiri.

3

Undeva în dreapta, la vedere, pe site-ul SRSFF se află afișat ISSN-ul.

4

Andrei Ruse despre Frumoasele adormite de Yasunari Kawabata: „Plotul mi s-a părut interesant: un bătrîn (Eguchi) merge la recomandarea unui prieten la o casă de toleranță ceva mai aparte, pentru vîrstnici neputincioși spune autorul, pentru impotenți zic eu mai direct.“

Cum ar arăta Kyoto scri sde Andrei Ruse?

„Dar sincer, degeaba ai talent daca nu ai absolut nimic de spus (…)“

’Ai, măi Andrei…

5

Sîmbătă. M-am sculat fredonînd Zaraza (cred că, în ultimul vis, cineva cînta asta). M-am așezat la masă să termin cartea lui Bugariu. După 5-10 pagini dau de un fragment în care cineva cînta Zaraza. După-amiază, spre seară, la berea de după colocviu, ce cîtec am auzit acolo, în cramă? Evident, Zaraza

Antoaneta Ralian și Denisa Comănescu la Literatura de azi

LITERATURA DE AZI / TVR Cultural, 9 mai, 21.30

Realizator: Daniel Cristea-Enache

„Condiţia principală pentru un traducător este să aibă har, să aibă talent. Dacă nu are dragoste de literatură şi dacă nu simte textul şi subtextul, nu are ce să caute în traduceri. Traducerea este o muncă de creaţie”, crede Antoaneta Ralian, prima invitată a criticului Daniel Cristea-Enache la această ediţie a emisiunii Literatura de azi.

Din 1956 şi pînă azi, Antoaneta Ralian traduce cel puţin două cărţi pe an. Nume mari din literatura engleză şi americană sînt cunoscute publicului românesc şi datorită reputatei traducătoare: D.H. Lawrence, J.D. Salinger, Saul Bellow, Iris Murdoch, Tennessee Williams, Lawrence Durrell şi mulţi alţii. Acum traduce două cărţi de James Joyce.

„Pentru mine, poezia e un fel de luptă împotriva uitării, o încercare de a descifra puzzle-ul existenţei, cînd existenţa mea e invadată mai tot timpul de ficţiunea altora”, mărturiseşte Denisa Comănescu, invitata din partea a doua a emisiunii. Volumele sale de versuri au fost traduse în 15 ţări, dar este cunoscută în egală măsură ca editor, cariera aleasă după terminarea facultăţii. În 2006 a lansat în România prima colecţie de carte personalizată, Raftul Denisei de la Editura Humanitas, dedicată ficţiunii străine.

(comunicat)

Observator cultural, 6 mai 2011

În nr.573 al revistei Observator cultural, din 6 mai 2011 (versiunea online), la rubrica FANTASY & SCIENCE FICTION, articolul Premiile SF-ului românesc.

Fragment:

Fraţilor (şi surorilor, evident), nu ştiu dacă avem noi o literatură F&SF (de pildă, Nicolae Manolescu zice că nu, cărţile şi revistele F&SF care apar continuu – şi din ce în ce mai numeroase în ultima vreme – ar zice că da), dar anul ăsta ştiu că vom avea premii!

Să le luăm în sensul invers al decernării, dar în sensul în care am aflat de ele.

Primele premii despre care ştiam că se vor da sînt premiile Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy. Au fost, pînă acum, două ediţii, s-au dat toamna, în cadrul Tîrgului de Carte Gaudeamus. Categoriile diferă de la un an la altul, chestie corectă, pentru că nu întotdeauna ai performanţă în nişte domenii fixate. Modalitatea de acordare: un juriu care decide în numele asociaţiei. Încă o dată, ca o părere personală (pe care mi-am mai exprimat-o de cîteva ori), consider că premiul oferit de o asociaţie exprimă într-adevăr voinţa acelei asociaţii numai atunci cînd s-a ajuns la el prin votul general. Vezi Oscarurile sau, în F&SF, Premiile Nebula, votate de membrii societăţii americane de F&SF. Nu ştiu de ce, dar am îndoieli că, în România, aşa ceva va fi posibil prea curînd.

La cele două ediţii de pînă acum, juriul a fost format din Dănuţ Ungureanu, Marian Truţă, Cristian Tamaş şi Sorin Camner, cărora li s-au adăugat Liviu Radu şi Cristian M. Teodorescu, în 2009, şi Balin Feri, în 2010. Ce se poate spune despre juriu? Doar că exprimă asociaţia pe care o reprezintă: scriitori consacraţi, scriitori aflaţi la începuturi (fără volum sau la primul volum), fani.

%d blogeri au apreciat: