Arhive zilnice: 17 februarie 2011

Galilei și Torquemade, Melchisedec-Hadîmbu-Vizireni. Cherie Priest. Facebook și Tamara

Uf! Am reușit azi să termin de scris și să trimit ultimul articol care mai rămăsese zilele astea (pentru revista aia nouă, dar veche). L-au primit, au zis că e OK. Bravo!

*

Lucrez în paralel la Galileo 3 și la Torquemada. Vrem să fie gata tipărite la jumatea lui martie. La Torquemada cel mai mult îmi ia notele. Da, pun niște note, cum am pus și în Nu sînt guru. Pentru că articolele din acest volum au fost publicate în perioada mai 2007 – mai 2009. Ei, din 2007 pînă acum s-au mai publicat niște cărți despre care acolo îmi exprimam speranța că se vor publica, iar altele, pe care le dădeam aproape publicate, n-au apărut nici pînă azi. Și îmi pare normal să spun chestia asta. Sau am niște liste cu premii. Între timp au mai apărut și pe la noi din cărțile premiate sau din povestiri. Să mă fi văzut cum  stăteam azi cu  vreo opt cărți și doi Galilei pe masă… plus Guru, plus agenda, plus Boneshaker pe care o tot plimb după mine, dar de citit citesc din Kostas Venetis

Am umblat o grămadă să deslușesc la ce mă refeream (dar și cu informații exacte) cînd vorbeam despre un roman care s-a tipărit la noi în două volume apărute la distanță de o lună unul de altul, dar pomeneam și francezii, care le-au scos la cinci luni distanță, și germanii care le-au scos și ei la trei luni unul de altul. Mi-am amintit repede despre ce era vorba, dar pînă am găsit și editurile la care au apărut cărțile alea, și datele exacte ale celor două volume în ambele cazuri…

Dacă n-ai de lucru îți faci, nu?

*

Am primit prima mărturisire din ciclul STEAMPUNK MAKING OF. A lui George Lazăr. Va părea în Galileo Online în noaptea asta, la ora 1.

De vreo două zile scriu și eu la a mea. Și îmi tot aduc aminte faze din timpul scrierii. Ca de pildă asta:

Mi-a venit ideea numelui Melchior Melchisedec cînd făceam duș. Apoi ras… Cînd am ieșit din baie mai știam doar că avusesem o idee mișto. În fine. M-am resemnat cu nenorocirea că am pierdut-o. Mă așez la comp și primesc o cerere de prietenie pe Facebook. Mă uit la om, în pagina lui, să văz una-alta și… la muzici sau nu mai știu la ce capitol, văd numele ăsta: Melchisedec. Ura! Și mi-am amintit numele care-mi veni sub duș.

Ăsta fu un fragment de poftă, ca să așteptați textul. Vă reamintesc că titlul povestirii mele este Povestea lui Calistrat Hadîmbu din Vizireni, ucis mișelește de nenicul Raul Colentina într-un han de la marginea Bucureștilor. Și sper ca în seara asta să termin textul. Oricum va putea fi citit săptămîna asta. Pe Galileo Online.

*

Nu m-am prea lămurit cu niște chestii din Facebook și am pus din nou treaba aia cu vîndutul textului pentru prima antologie românească de steampunk… Credeam că data trecută o pusesem în altă parte, dar pînă la urmă au ajuns în același loc. Adică nu știu ce se întmplă cu chestiile pe care le bagi prin Profile și cu alea pe care le bagi prin Wall. Nu e nici o diferență? A trebuit să fac tot felul de fandări azi, după ce mi-am dat seama că am spus din nou că tocmai am vîndut o povestire de 15000 de cuvinte.

*

Viața e faină, „de dimineață pînă seara visez la șoldul tău, Tamara“ (ghici de unde e citatul?), nu știu de ce-am zis așa, altă vorbă de clasic în viață, probabil că mă gîndesc la Tamara de la Belgrad și la niște autori…

%d blogeri au apreciat: