Arhive lunare: februarie 2011

Lumi Virtuale și Nautilus

Că tot e pe trecute luna februarie, mi-am amintit (de mai multe ori, dar am tot amînat spă săun) de niște lucruri petrecute în februarie.

În februarie 2000 a apărut primul număr al revistei online LUMI VIRTUALE. A avut apariție lunară, au fost 50 de numere în perioada 2000 – 2004, cu mine redactor-șef, redactor și webmaster.

Apoi, în altă formulă redacțională, managerială etc., au mai apărut 5 numere din ediția pe hîrtie, în formula Cătălin Badea-Gheracostea – director, eu – editor, Ona Frantz – concepție grafică, tehnoredactare, corectură.

În februarie 2008 a apărut primul număr din noua serie a revistei NAUTILUS (online), cu mine editor-cordonator. De atunci apare lunar. Începînd cu numărul 30, revista este coordonată de Marian Truță.

 

Jale și girafe

Ce jale la Livresque!

Niște standuri micuțe, niște oameni triști la ele, în spatele cărților, și alți oameni triști trecînd prin fața lor…

Mi-am amintit de tîrgul din toamnă de la Casa Radio, de tîrgul Gaudeams de la Craiova, pe care l-am văzut prin 2006 parcă…

Se pare că un tîrg de carte nu e reușit decît dacă aduce marile edituri, dacă aduce suta de mii de vizitatori… Dacă e un eveniment care să mobilizeze toată suflarea: editori, critici, scriitori, cititori.

Nu orice tîrg e un eveniment.

Sînt curios  cum o să fie în aprilie, la mall în Cotroceni. Știu edituri care nu vor fi prezente acolo. Știu și edituri care vor fi.

A, la Sala Palatului, zilele astea, nu știu dacă au fost lansări, nu știu dacă editurile au venit cu noutăți. N-am văzut. Dar poate că au fost. Însă n-am simțit în aer febrilitatea aia din edituri de dinaintea celor două mari tîrguri, cînd toată lumea pregătește sacul cu noutăți, iar cititorii pregătesc din timp bugetul pentru tîrg și sapă prin site-urile (nu putem adopta saiturile sau siturile? site-urile e chiar caraghios!) editurilor să-și facă lista cu noutăți de cumpărat.

Cam trist, cum spuneam.

Și o întrebare: cum de-au lipsit de-aici turnătorii la finanțe, ăia care caută editurile care nu au case de marcat, ca să-i toarne la Garda Fianciară? Sau n-au ajuns acolo pentru că n-au fost prezente editurile care trebuie eliminate? Sau poate vom vedea peste cîteva luni pe cine caută Garda? Sau măgarii ăștia sînt, de fapt, girafe, care… știți cum se zice: așa ceva nu există!

Ticăloșii dracului! Niște găinari, niște viermi. Mici de zile, mari de patimi, vorba cuiva. (mă refer la turnătorii ăștia, nu la Garda Financiară, se înțelege, da?)

Oare chestia asta cu turnătoria să fie vreun reflex de pe vremuri, cînd era o ocupație să-ți torni colegii? Sau e doar o chestie de răzbunare de-acum (arma prostului, da, dar știți și vorba aia: proști, dar mulți)?

Îi rabdă pămîntul și pe nenorociții ăștia… Se uită și la ei lumea… cu indiferență, cînd nu se știe cine sînt de fapt, cu greață cînd se știe cine sînt cu adevărat, dar se uită. Și în clipa aia ei se simt primadone. Numai că spectatorii vor ști că jalnicul lor chițăit nu e cîntec, ci țipătul celor strînși de coaie.

Adică iar sînt supărat. Dar măcar sînt supărat eu, Michael Haulică. Nu John, nu Vasile, nu alte girafe.

Observator cultural, nr.564, 25 februarie 2011

În nr.564 al revistei Observator cultural, din 25 februarie 2011 (versiunea online), la rubrica FANTASY & SCIENCE FICTION, articolul Săptămîna SF: 14 – 20 februarie.

Un fragment:

Vorbim despre săptămîna trecută în sefeul românesc, pentru că, se pare, am avut un punct de interes: definitivarea sumarului primei antologii de steampunk românesc, STEAMPUNK. A doua revoluţie, editor Adiran Crăciun (Millennium Books, martie 2011).
Să ne înţelegem: orice antologie cu texte româneşti este importantă, orice temă abordată este importantă. Dar, în acest caz, nu este vorba despre o temă, ci despre un mod de a scrie, ceea ce, pentru mine cel puţin, face lucrurile mai interesante.
Dar, pînă la antologie şi valurile stîrnite, să vedem ce altceva s-a mai întîmplat săptămîna trecută.

Luni, 14 februarie. CititorSF (cititorsf.ro) ne pune la curent cu noutăţile de la Editura Nemira. Sînt două, dar una şi una. Tăişul sabiei de Joe Abercrombie adună în două volume cele 840 de pagini ale versiunii româneşti (traducere de Laura Bocancios) a primului roman dintr-o trilogie, roman care l-a adus pe Abercrombie pe lista finală a Premiului „John W. Campbell“ pentru tineri scriitori în 2008. A doua apariţie este volumul 6 din seria antologiilor lui Gardener Dozois, The Year’s Best Science Fiction, adică partea a doua a volumului din 2007 (a 24-a antologie de acest gen scoasă de Dozois), 664 de pagini din cel mai bun SF apărut în lume în anul 2006.
Site-ul german Clockworker.de anunţă apariţia antologiei de steampunk românesc, pomenind şi articolele publicate în anii trecuţi în revista Egophobia.
Adrian Ioniţă, autorul mai multor materiale despre steampunk publicate în Egophobia, anunţă şi el, de data asta în Reţeaua literară, apariţia antologiei.

Dilemateca nr.58, martie 2011

A apărut nr.58 al revistei Dilemateca (martie 2011). Articolul meu se cheamă „Alegerea lui Jared Dirac“ și este despre volumul Brigăzile-fantomă, de John Scalzi (Millennium Books, 2010).

Din sumar: Dosar – Mircea Nedelciu: proza anilor ’80 și valențele politice ale textului (de Adina Dinițoiu), anchetă – Cum preferați Paradisul (de Marius Chivu), profil – un cristian, proză de Răzvan Petrescu.

Exploratorii lumii de mîine – 26 februarie 2011

Emisiunea Exploratorii lumii de mîine din 26 februarie 2011 va fi dedicată lui Ion Hobana.

Voi fi unul dintre invitații din studio ai lui Ștefan Ghidoveanu. Celălalt invitat va fi Cătălin Badea-Gheracostea.

Emisiunea se difuzează pe Radio România Cultural cu începere de  la ora 13.15 și poate fi ascultată pe net aici.

 

Ion Hobana

Ion Hobana a împlinit 80 de ani pe 25 ianuarie 2011. Ce poţi să scrii despre Ion Hobana într-un număr fix de semne tipografice – oricare ar fi acel număr – şi să rămîi cu conştiiinţa că ai spus tot ce era de spus?

Aşa cum domnia sa a scris despre H.G. Wells şi despre Jules Verne, cu siguranţă se va găsi cîndva cineva care să scrie o carte şi despre viaţa şi opera lui Ion Hobana. Sînt convins că vor fi mai mulţi cei care vor scrie, pentru că omul şi-a folosit cei 80 de ani cu sîrg.

Ion Hobana are în spate o operă vastă, manifestîndu-se în mai multe direcţii spre care l-au împins curiozitatea, talentul şi o putere de muncă extraordinară.

De la debutul din 1955, cu povestirea Glasul mării, a scris proză şi a publicat-o în revistele vremii, în antologii şi în volume ca Oameni şi stele (1963), Un fel de spaţiu (1988) şi Timp pentru dragoste (2009), dar şi lucrări de critică, teorie şi istorie literară: Vîrsta de aur a anticipaţiei româneşti (1969, Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Special „Europa“ – Trieste, 1972), Maeştrii anticipaţiei clasice (1975), Douăzeci de mii de pagini în căutarea lui Jules Verne (1979, Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Special „Europa“ – Stresa, 1980), Science fiction. Autori, cărţi, idei (un volum în 1983, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor, şi al doilea volum în 1986), Un englez neliniştit. H.G. Wells şi universul SF (1996, Premiul Uniunii Scriitorilor), şi cea mai nouă apariţie editorială, Peste o sută şi o mie de ani. O istorie a literaturii franceze de imaginaţie ştiinţifică până la 1900 (2010). A fost publicat în reviste şi antologii din străinătate, i s-au tradus cărţi, a obţinut numeroase premii naţionale şi internaţionale.

Adică sînt 80 de ani trăiţi şi munciţi, toate lucrurile astea constituind ceea ce se cheamă o carieră de excepţie. Şi o viaţă dedicată literaturii SF, de la teza de licenţă (prima din România, dedicată sefeului) pînă la miile de pagini scrise despre Jules Verne şi la cele scrise despre H.G. Wells, cei doi întemeietori ai sefeului modern, sau pînă la creaţia originală, a cărei chintesenţă o constituie recentul volum Timp pentru dragoste (2009), alcătuit din „Douăsprezece povestiri SF în dulcele stil clasic“, despre care am scris undeva: „Povestirile lui Ion Hobana, citite acum, sînt ca acel parfum pe care, cu siguranţă, mulţi dintre noi l-au simţit cîndva în diverse case şi pe care, din cînd în cînd, îl simt pe stradă, deşi parfumul cu pricina nu se mai produce de mult, dar iată, cineva e în posesia, poate, a ultimului flacon de pe Pămînt“… sau pînă la cel mai proaspăt volum publicat, Peste o sută şi o mie de ani. O istorie a literaturii franceze de imaginaţie ştiinţifică până la 1900 (2010), încununarea unei munci istovitoare (şi izbăvitoare, aş zice, aşa cum este orice proiect grandios dus la bun sfîrşit).

Cum spuneam, despre viaţa şi opera lui Ion Hobana se vor găsi alţii care să scrie cărţi. Ce-aş putea eu să mai adaug la aceste modeste rînduri omagiale ar putea fi cîte ceva despre partea „civilă“ a personalităţii lui Ion Hobana, despre partea văzută a omului. Mi-e deopotrivă uşor şi greu să fac asta, uşor pentru că am avut ocazia să-l cunosc personal, să particip la adunări publice (cenacluri, lansări de carte, premieri) împreună sau în public, ca spectator, greu pentru că sînt convins că n-am văzut tot ce era de văzut, că n-am intuit tot ce era de intuit despre o personalitate uriaşă, care copleşeşte chiar şi atunci cînd stă într-un fotoliu, nu zice nimic, ci doar priveşte lumea din încăpere. Ion Hobana emană ceva, există o aură acolo, există ceva mai mult de o jumătate de metru de jur-împrejur impregnat cu personalitatea proprie, aşa cum o are fiecare om, la Ion Hobana aura aceasta ia în stăpînire locul întreg. Dacă ţi se spune „maestrul e în sală“, nici nu e nevoie să-l fi cunoscut vreodată, nici nu e nevoie să-i fi văzut fotografia sau să-l fi văzut într-una dintre numeroasele apariţii televizate, ajunge să faci o tură cu privirea prin sală şi vei şti cu siguranţă cine este maestrul. Pentru că Ion Hobana are o eleganţă a ţinutei pe care n-am mai văzut-o la nimeni, pentru că simpla lui prezenţă impune un anume comportament celorlalţi şi asta se vede cu ochiul liber.

Mă leagă de Ion Hobana multe întîmpări, de la prima ediţie a Premiilor „Vladimir Colin“ (iată încă o iniţiativă a lui în sprijinul recunoaşterii şi promovării valorilor din sefeul românesc), cînd scriitorul român împreună cu scriitorul francez Gérard Klein au înmînat primele trei Premii „Vladimir Colin“ (eram atunci, în 2000, Ona Frantz, eu şi Andrei Valachi, în ordinea clasamentului), la simpozioane, convenţii naţionale sau la vizitele pe care, cu oarecare sfială, i le-am făcut în apartamentul de pe bulevardul Magheru (nu multe, şi mereu cu teama că îi răpesc, egoist, din timpul pe care l-ar dedica scrierii unei noi cărţi).

Dar momentul care mă leagă cel mai mult de Ion Hobana a avut loc într-o zi de martie a anului 1999, cînd a vorbit la lansarea volumului meu de debut (se întîmpla la Bucureşti, eu locuiam în Iaşi pe vremea aceea). Au contat nu numai vorbele pe care le-a spus atunci, prezentîndu-mi cartea (îmi ceruse şpalturile, să citească tot, ca să ştie despre ce e vorba – a fost una dintre primele lecţii directe pe care mi le-a dat), vorbe pe care, cu părere de rău mărturisesc că le-am uitat. Ci întreaga lui prezenţă, de la faptul (de neînchipuit cu nişte ani înainte) că a acceptat să mă prezinte lumii ca pe un nou scriitor, pînă la calmul cu care a întîmpinat mica întîrziere (cărţile au venit de la Iaşi, de la tipografie, cu cîteva minute înainte de ora lansării) şi pînă la felul în care a ştiut să mă încurajeze, să mă pregătească pentru prima mea întîlnire cu publicul.

Nu ştiu dacă în felul în care mă port eu acum, cînd lansez cărţile altora, este ceva din felul în care l-am perceput eu atunci, în 1999, pe Ion Hobana. Vreau să cred că există ceva, că am rămas cu ceva din prima mare lecţie de „a fi scriitor“ pe care am primit-o.

Într-o lume care pare să-şi fi pierdut apetenţa pentru modele, existenţa acestora, din ce în ce mai discretă, este cu atît mai valoroasă, iar noi, contemporanii lor, ar trebui să fim cu atît mai recunoscători că ele există.

Şi iată ce mai scriam atunci cînd am comentat volumul Timp pentru dragoste: „În SF clasicii sînt foarte aproape de noi, ca timp al trăirii (şi al mărturisirii), iar expresia clasic în viaţă nu are nimic peiorativ, nici exagerat. În cîteva zeci de ani genul a înghiţit o istorie întreagă, astfel încît scriitorii anilor ’60 – ’70 sînt pe bună dreptate clasici. Unul dintre clasicii literaturii SF româneşti este Ion Hobana“.

(articol publicat în Observator cultural, nr. 302 (560), versiunea online, din 28 ianuarie 2011)

Salonul de carte Livresque

Din 24 februarie 2011, în lumea editorială se lansează un nou eveniment: Salonul Cărţii LIVRESQUE, organizat de compania Precise Marketing.

Aflată la prima ediţie, manifestarea se desfăşoară în perioada 24-27 februarie 2011, la Sala Palatului, Bucureşti.

La eveniment vor fi prezenţi peste 30 de expozanţi, între care edituri  foarte cunoscute cum sînt Humanitas, Curtea Veche, Nemira, Corint, Paralela 45, Herald, Vremea, Monitorul Oficial, Proeditură și Tipografie, Lider şi Amaltea, dar şi edituri cunoscute îndeosebi de către cititorii lor fideli, precum Editura Carpathia, CECCAR, Vox 2000 sau Editura Militară. Printre expozanţi se vor afla totodată fundaţii culturale şi asociaţii de profil.

De joi, 24 februarie, pînă sîmbătă, 26 februarie, salonul este deschis între orele 10.00-19.00. Duminică, 27 februarie, programul de vizitare este cuprins între orele 10.00-18.00.

Pe lîngă noile apariţii editoriale pe care le vor găsi la Livresque, vizitatorii vor putea participa la diverse lansări de carte şi vor avea prilejul de a urmări momente artistice inedite şi interesante şi happening-uri.

De asemenea, în cadrul salonului cărţii, va fi dechisă Cafeneaua literară, unde vizitatorii vor putea savura o cafea sau un ceai într-o atmosferă boemă şi se vor putea destinde asistînd la dezbateri pe teme literare sau răsfoind cărţile proaspăt cumpărate.

Ca element de noutate, organizatorii vor lansa o altfel de campanie de într-ajutorare şi încurajare a lecturii. Pentru prima dată la un astfel de eveniment, vizitatorii vor veni cu cărţi de acasă, dar nu ca să facă schimb cu unele noi, ci să le doneze. Toate cărţile donate vor fi dăruite de către organizatori unui centru de plasament, astfel încît copiii lipsiţi de afecţiune părintească să nu fie privaţi de bucuria de a trăi aventurile de neuitat ale personajelor de poveste.

(din comunicatul de presă al organizatorilor)

Ion Hobana (1931 – 2011)

S-a stins Ion Hobana, ieri, 22 februarie.

Acesta este textul pe care l-am scris pentru numărul aniversar al revistei Biblioteca Nova, dedicat lui Ion Hobana cu prilejul împlinirii vîrstei de 80 de ani.

Exercițiu de admirație

Dirijorul

Nu mai știu cînd l-am cunoscut, dar știu cînd a intrat definitiv în viața mea: pe 5 martie 1999, cînd a vorbit la lansarea volumul meu de debut, Madia Mangalena. Se întîmpla la București, la un tîrg de carte (cel de la Muzeul de Istorie). Îi trimisesem șpalturile de la Iași, ca să știe despre ce e vorba (asta i-a fost cererea și a fost una dintre primele lecții pe care le-am învățat de la el și care mi-au prins bine mai tîrziu, cînd am ajuns și eu să vorbesc la lansări), exemplarele cărții au ajuns cu cîteva minute înainte de ora evenimentului, dar totul a mers bine, foarte bine, am avut și public, s-au vîndut și cîteva cărți, am dat și autografe. Adică eram scriitor de-adevăratelea. Puteam să-mi las și barbă, ascultînd de vorba mamei (prima tentativă de a–mi lăsa barbă a fost în anul I de facultate): Cînd o să fii scriitor n-ai decît să-ți lași barbă, dar pînă atunci să umbli ca lumea!

Din ziua aceea m-am simțit mereu dator față de Ion Hobana, dator să nu-l dezamăgesc, dator să am grijă ca, la fiecare carte publicată, să nu-l fac de rușine, să nu-l fac să regrete că atunci, în marite 1999, s-a pus chezaș pentru mine în fața unei mîini de oameni.

L-am ascultat apoi pe Ion Hobana vorbind la multe lansări și i-am admirat mereu stilul ușor prețios care, alăturat eleganței ținutei, îl făcea pe fiecare scriitor despre care vorbea să se simtă de parcă i se înmîna Premiul Academiei, să se simtă ca și cînd alt scriitor mai talentat și mai îndreptățit să fie în lumina reflectoarelor n-ar fi existat nicicînd și el, tocmai el este buricul Pămîntului, ăl mai scriitor dintre toți, așa cum și trebuie să se simtă un scriitor la lansarea unei noi cărți. Are lipici la public Ion Hobana cînd vorbește, are darul de a fermeca, are harul… Ai tot sta și l-ai asculta. Și nici măcar nu depune efort pentru asta. Își citește notițele scrise de mînă pe o foaie A4 împăturită – la Ion Hobana notițele sînt o recenzie în toată regula, superșlefuită și rafinată, numai bună de dat la tipar și nici redactor, nici corector nu mai are ce modifica – și lumea se repede să-și cumpere cartea fiind perfect lămurită de ce va găsi între copertele ei.

L-am admirat întotdeauna pe Ion Hobana pentru ținuta lui, pentru aerul de senior pe care-l răspîndește, pentru respectul pe care ți-l stîrnește așa, pe nevăzute, fără măcar să știi ce ți se întmplă, pentru felul domol și ales în care vorbește, indiferent de împrejurare și de preopinent, pentru seriozitatea și rigoarea cu care abordează toate lucrurile în care se implică, pentru tenacitatea cu care își duce la capăt proiectele, pentru stăruința cu care mereu și mereu găsește alte și alte proiecte la care, multe dintre ele, nimeni altcineva nu s-ar încumeta. L-am admirat întotdeauna pe Ion Hobana și nu i-am spus-o niciodată.

Acum, la ceas aniversar, după atîta vreme, poate e timpul să spun: dragă domnule Ion Hobana, vă admir, vă prețuiesc, vă respect. Să-mi trăiți mulți ani de-acum înainte.

*

Ion Hobana este o parte din mine, așa că, pentru mine, va trăi cît timp am să trăiesc și eu.

Millennium Books, oferta săptămînii: Bătălia Corrinului

Săptămîna aceasta (21-27 februarie) puteţi achiziţiona cel mai recent apărut volum al seriei Legendele Dunei, Bătălia Corrinului, cu o reducere de 20% (aşadar la numai 40 lei + taxele de expediere). Tot ce trebuie să faceţi este să ne contactaţi la una dintre adresele din pagina de contact sau să ne transmiteţi comanda de aici, făcînd precizarea că doriţi să beneficiaţi de oferta săptămînii. Atenţie, în absenţa acestei precizări reducerea nu se aplică!

Adică da?

Despre STEAMPUNK.RO se scrie nu numai pe blogurile/site-urile noastre, ci și în lumea largă.

Bruce Sterling semnalează  în WIRED (pe blogul lui, Beyond the Beyond) apropiata apariție a antologiei (am aflat asta via Costi Gurgu):

Sterling a preluat știrea de pe blogul lui Lavie Tidhar, The World SF Blog:

Pe Facebook Sven Klöpping semnalează site-ul german Clockworker care postează coperta antologiei:

Next!

LATER EDIT:

După ce am scris însemnarea asta am descoperit și ce a scris Adrian Ioniță pe blogul lui din Rețeaua literară:

%d blogeri au apreciat: