Rombilice

Cred că am început o groază de cărți zilele astea, dar n-am răbdare de nici una. Chandler – Play-back, Daniel Kehlmann – Măsurarea lumii (asta chiar merită timp dedicat, nu-i grătar cu cartofi prăjiți,  e un fel de șnițeluc pentru cune știe ce vreau să zic cu șnițelucul..), Glen Cook – Compania neagră, Will Self – Cartea lui Dave, Liviu Radu – Ghicit de seară (de fapt, aici citesc o povestioară pe zi, cred că așa și trebuie citită, ar fi păcat s-o hăpăi cu polonicul, cînd ea trebuie mîncată cu lingurița, ca șerbetul). Poate ar fi cazul să termin Boneshaker (un fel de salată boeuf, cui îi place îi place necondiționat, cui nu… să fie sănătos, dar nu-i frumos).

De citit am citit totuși Invizibil, de Paul Auster – zic unii că ar fi cel mai bun  roman al lui, pe mine nu m-a dat pe spate, parcă mi-a plăcut mai mult să citesc În țara ultimelor lucruri… E o poveste oarecare, interesant spusă, dar cam atît. Să încerc și Trilogia New Yorkului totuși. Și poate mai pun mîna pe un Julian Barnes… deși văd acolo, pe raft, Jasper Fforde, Scarlett Thomas, ca să nu mai vorbesc de cele trei Mishima.

Am mai citit Cititorul, de Bernard Schlink. Der Vorleser… care, se zice, înseamnă Cel care citește cu voce tare unei alte persoane. Așa o fi, numai că la noi, cu limba asta pentru telegrame a noastră… e mai greu. Cred că exact asta ar avea de făcut scriitorii nației: să construiască o limbă. O fi atît de greu? Au mai încercat unii, e drept, cam poeți, și lumea zice că au cam distrus limba: Eminescu, Stănescu… Ei, au mai fost: și nea Jenică Barbu… și chiar mai aproape de noi, printre sefiști, să zicem Dănuț Ivănescu, Don Simon, Sebastian A. Corn… și eu, da, de ce nu? Cred că limba română trebuie zguduită oleacă, scuturată de platitudini, îmbogățită cu vorbe care să exprime din prima ceea ce acum ne costă cîte o propoziție întreagă. Avem nevoie de cuvinte care nu doar să denumească obiecte, fapte, stări… dar să te facă să le și simți…

Să dăm de-a rostogolul rombilice…

Și dacă tot am vorbit de cartea lui Schlink să vă servesc o dulcețică (văleu, de cînd n-am mai copiat pasaje din cărțile citite!):

Pe vremri i-am iubit mai ales mirosul. Mirosea întotdeauna a proaspăt: a proaspăt spălată, sau a rufe proaspete, sau a sudoare proaspătă, sau a proaspăt iubită. Uneori se parfuma, nu știu cu ce parfum, dar și acest miros era, înainte de orice, proaspăt. Sub mirosurile proaspete, mai exista unul, o aromă întunecată, grea, aspră. Adesea am adulmecat-o ca un animal curios, începeam de le gît și umerii care miroseau a proaspăt spălat, îi sorbeam mirosul de sudoare proaspătă dintre sîni, care se amesteca la subsuori cu celăalt miros, găseam apoi această aromă grea, întunecată, împrejurul taliei și al pîntecelui în stare aproape pură, între picioare cu o nuanță de fruct care mă excita, îi adumecam coapsele și picicoarele, coapsele pe care aroma grea se pierdea, genunchi, și ei cu mirosul sua de sudoare proaspătă, și tălpile picioarelor cu miros de săpun sau de piele sau de trudă. Spatele și brațele nu aveau vreun miros deosebit, nu miroseau a nimic și totuși miroseau a ea, iar în podul palmelor era aroma zilei și a muncii: cerneala tipografică de pe biletele de treamvai, metalul cleștelui, izul de ceapă sau de pește sau de grăsime prăjită sau de leșie de rufe sau arșița fierului de călcat. Dacă erau spălate, mîinile ei nu mai trădau nimic din aceste mirosuri. Dar săpunul doar înăbușea mirosurile, iar după un timp ele reveneau topite într-un miros unic, cel al zilei și al muncii, în mireasma zilei și a sfîrșitului zilei de muncă, a serii și a întoarcerii acasă, a sentimentului de a fi acasă. (Bernard Schlink – Cititorul, Polirom, 2009, traducere de Ana Mureșanu)

La mulți ani, dragilor, și la multe cărți care să vă încînte.

Un răspuns

  1. La multi ani, si la cat mai mult SF scris si citit! Am citit si eu Radu, Cook si Chandler, si povestioarele din Ghicit de seara mi s-au parut superbe, prin varietatea tematicilor abordate… Iar Compania neagra e o serie care in mod cert trebuie avuta in biblioteca…
    Mi-am notat si Boneshaker, mai auzisem de el…
    Numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: